crestere a numarului de limfocite sangvine cu morfologie normala deasupra cifrei de 4.500 unitati pe milimetrul cub. O limfocitoza este opusul unei limfopenii (micsorarea numarului de limfocite). Ea poate fi acuta sau cronica. In primul caz, ea se intalneste in cursul infectiilor virale (oreion, varicela, hepatita, rubeola, infectie cu virusul hiv, boala lui Carl Smith etc.) si al unei infectii bacteriene, tusea convulsiva. In cel de al doilea caz (durata mai mare de doua luni), ea constituie, in general, unul dintre semnele unei boli primitive a maduvei osoase, leucemia limfoida cronica.