Indicatii
Furosemida este indicata in tratamentul edemelor din insuficienta cardiaca, ciroza hepatica sau afectiuni renale. Poate fi folosita in edemele grave si in cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual in asociatie cu acestea. De asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiu.
Furosemida este activa si in conditiile unei filtrari glomerulare reduse, in cazurile de insuficienta renala severa.
Este indicata in formele usoare si moderate de hipertensiune arteriala, in monoterapie sau in asociere cu alte antihipertensive.
De asemenea, este indicata in unele cazuri de insuficienta renala acuta cu oligurie: poate inlatura oliguria dar, probabil, nu influenteaza evolutia insuficientei renale.
La adult, dozele uzuale recomandate sunt de 40 - 80 mg furosemida pe zi, administrate oral in 1-2 prize. in cazul unui raspuns terapeutic insuficient, doza poate fi crescuta treptat, la intervale de 6 ore, pana la obtinerea raspunsului terapeutic adecvat sau pana la maximum 240 mg furosemida pe zi, administrata oral in 2-3 prize.
In hipertensiunea arteriala, doza uzuala recomandata este de 20 mg furosemida pe zi, administrata oral, dimineata iar in cazul unui raspuns terapeutic insuficient doza poate fi crescuta la 40 mg furosemida pe zi.
In edemele moderate, doza recomandata este de 40 mg furosemida pe zi si poate fi crescuta pana la 240 mg furosemida pe zi in functie de raspunsul terapeutic.
In insuficienta renala sunt necesare uneori doze mai mari: 500 mg - 1 g furosemida pe zi.
La copii doza uzuala este de 1-2 mg furosemida/kg si zi.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la furosemida, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipientii produsului.
Obstacol al cailor urinare cu oligurie.
Hipovolemie cu deshidratare.
Intoxicatie digitalica.
Alaptare.
Precautii
In tratamentul cu furosemida, in special cand se administreaza doze mari, este necesar inca din primele zile si apoi periodic controlul echilibrului electrolitic (natremie, kaliemie), al uremiei, al creatininemiei si al debitului urinar. Furosemida poate provoca depletie de natriu si de potasiu cu posibile consecinte grave.
Supravegherea kaliemiei se impune la varstnici si la bolnavii la care furosemida este asociata cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative stimulante. La acesti pacienti ca si la cei cu denutritie, anorexie, diaree cronica sau hipokaliemie se recomanda un aport suplimentar de potasiu sub forma de clorura sau asocierea furosemidei cu un diuretic care economiseste potasiu (amilorid, spironolactona, triamteren).
La pacientii cu diabet zaharat sau la cei cu diabet zaharat latent tratati cu furosemida trebuie controlate periodic glicemia si glicozuria.
La pacientii cu guta furosemida se administreaza cu prudenta, deoarece creste discret concentratia plasmatica a acidului uric; furosemida favorizeaza foarte rar declansarea crizei de guta.
Se va evita pe cat posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau insotit de o dieta prea stricta, deoarece exista riscul deshidratarii cu hiperazotemie si hipovolemie.
Aparitia semnelor de deshidratare si a hipotensiunii arteriale impune intreruperea tratamentului sau reducerea dozei. Se anunta imediat medicul.
Atentie la sportivi, deoarece furosemida poate induce o reactie pozitiva a testelor la controlul antidoping.
Orice asociere dintre furosemida si unul dintre medicamentele cu care interactioneaza se va face numai la recomandarea medicului.
Interactiuni medicamentoase
Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, triamteren, spironolactona): asociatie utila pentru multi pacienti, nu exclude hipokaliemia sau in particular hiperkaliemia la pacientii cu diabet zaharat sau la cei cu insuficienta renala (supravegherea kaliemiei, a electrocardiogramei si reconsiderarea tratamentului).
Diuretice tiazidice: in edemele refractare realizeaza un efect sinergic care permite evitarea dozelor mari de furosemida cu risc toxic
Antiinflamatoare nesteroidiene: salicilatii in doze peste 3 g scad efectul diuretic si antihipertensiv al furosemidei si pot provoca insuficienta renala acuta la bolnavii deshidratati, ca urmare a scaderii filtrarii glomerulare prin inhibitia secretiei de prostaglandine la nivel juxtaglomerular (se controleaza functiile renale si se rehidrateaza bolnavul).
Corticosteroizi: pot reduce efectul antihipertensiv al furosemidei, datorita retentiei hidrosaline (se vor folosi eventual doze mai mari de furosemida).
Substante de contrast iodate: in cazul bolnavilor deshidratati exista riscul insuficientei renale acute (se va rehidrata inaintea administrarii substantei iodate).
Antiaritmice chinidinice, sotalol, bretilium, amiodarona: hipokaliemia favorizeaza instalarea aritmiilor ventriculare (se previne si se corecteaza hipokaliemia, se supravegheaza electrocardiograma si se intrerupe antiaritmicul daca apare aritmia).
Eritromicina, astemizol, bepridil, vincamina: hipokaliemia favorizeaza aparitia tulburarilor de ritm ventricular (supravegherea si corectarea kaliemiei).
Laxative stimulante, amfotericina B: accentuarea hipokaliemiei (supravegherea si corectarea kaliemiei).
Digitalice: hipokaliemia favorizeaza efectele toxice ale digitalicului (controlul si corectarea kaliemiei).
Inhibitorii enzimei de conversie: riscul hipotensiunii arteriale brutale si al insuficientei renale acute la bolnavi cu hiponatremie preexistenta sau la cei cu stenoza a arterei renale (in hipertensiunea arteriala fie se va intrerupe diureticul cu 3 zile inaintea administrarii inhibitorului si se va reintroduce un diuretic hipokaliemiant daca este necesar, fie se va administra inhibitorul incepand cu doze mici care se cresc treptat). In insuficienta cardiaca se incepe cu o doza foarte mica de inhibitor, eventual dupa scaderea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat. in orice situatie se supravegheaza nivelul creatininemiei in primele saptamani ale tratamentului.
Fenitoina: scade efectul diuretic chiar pana la 50% (se vor folosi eventual doze mai mari de furosemida).
Curarizante si miorelaxante: furosemida le potenteaza efectele.
Antibiotice aminoglicozidice: creste riscul oto- si nefrotoxic al acestora.
Cefaloridina: creste riscul nefrotoxic.
Cisplatina: creste riscul ototoxic.
Neuroleptice: accentuarea efectului antihipertensiv cu hipotensiune ortostatica.
Litiu: creste concentratia plasmatica si toxicitatea litiului (se controleaza litemia si se adapteaza doza).
Antiacide gastrice (fosfat de aluminiu): scade absorbtia digestiva a furosemidei (se vor administra la 2 ore distanta unul de celalalt).
Atentionari speciale
La cirotici tratamentul va fi condus cu prudenta, controland strict natremia, kaliemia si functiile renale pentru evitarea instalarii encefalopatiei hepatice. Aparitia manifestarilor acesteia impune intreruperea imediata a tratamentului.
La varstnici, furosemida se administreaza cu prudenta deoarece acestia sunt sensibili la efectele diuretice si hipotensoare ale furosemidei. Pacientii varstnici prezinta un risc mai mare de producere a colapsului sau a tromboemboliei si, datorita varstei au functiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei.
Furosemida traverseaza bariera feto-placentara. Studiile experimentale nu au evidentiat nici un efect teratogen. in clinica nu exista date suficiente care sa evalueze eventualele efecte malformative sau fetotoxice al furosemidei administrate in timpul sarcinii.
In general, se evita administrarea la femeia gravida. Va fi prescris numai in cazul edemelor patologice din timpul sarcinii.
Furosemida se excreta in laptele matern. S-a observat ca diureticele de ansa scad secretia lactata. De aceea, furosemida este contraindicata in timpul alaptarii.
Furosemida nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Tratamentul prelungit insotit de o dieta desodata stricta poate provoca dezechilibru hidroelectrolitic si acido-bazic, manifestat prin: deshidratare, hiperazotemie, hiponatremie, hipokaliemie, hipovolemie cu hipotensiune ortostatica.
In prezenta insuficientei hepatice furosemida poate provoca encefalopatie hepatica.
Dozele mari de furosemida sau administrarea in ciroza, in denutritie, diaree cronica sau in insuficienta cardiaca pot provoca hipokaliemie cu sau fara alcaloza metabolica si cu posibilitatea antrenarii unor tulburari de ritm grave, mai ales ventriculare.
Uneori, dupa un tratament intens si de scurta durata s-a inregistrat o crestere a glicemiei in cateva cazuri exceptionale de scadere a tolerantei la glucide. Rareori, furosemida poate agrava diabetul zaharat.
Uneori, este posibila o crestere discreta a uricemiei la cei cu predispozitie, dar furosemida provoaca foarte rar criza de guta.
Poate provoca, mai ales la varstnici, tromboembolie si scaderea marcata a tensiunii arteriale pana la colaps.
Mai rar au aparut hipercolesterolemie si tulburari digestive.
S-au semnalat cazuri rare de pancreatita, nefrita interstitiala, eruptii alergice cutanate, leucopenie, trombocitopenie, dureri lombare.
O complicatie rara, dar foarte severa este surditatea tranzitorie sau definitiva. Riscul creste cand furosemida este administrata in doze mari la pacientii cu insuficienta renala.
Supradozaj
In caz de supradozaj se instaleaza hipovolemia prin deshidratare, cu tulburari electrolitice si scaderea marcata a tensiunii arteriale. Se interneaza de urgenta si se instituie imediat un tratament care sa compenseze pierderile.
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj. A se pastra la temperaturi sub 25 grade Celsius, in ambalajul original. A nu se lasa la indemana copiilor.
Compozitie
Un comprimat contine furosemida 40 mg si excipienti: lactoza monohidrat, amidon de porumb, povidona K30, celuloza microcristalina, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Grupa farmacoterapeutica: diuretice de ansa cu actiune intensa, sulfonamide.
Ambalaj
Cutie cu un blister din folie PVC/Al a 20 comprimate.
Fabricant
S.C. Laropharm S.R.L., Romania
Detinatorul autorizatiei de punere pe piata
S.C. Laropharm S.R.L.
Sos. Alexandriei nr. 145 A, Bragadiru, Ilfov, Romania
Acest prospect a fost revizuit in Octombrie 2015