Arbustul de ceara este originaldin America de Nord, s-a aclimatizat si de-a lungul coastei estice a StatelorUnite, dar si in tari precum Cuba. Prefera terenurile mlastinoase sau dinapropierea apelor si tolereaza si solurile sarate. Se poate dezvolta si in zoneinsorite, dar suporta bine si zonele umbroase. Este un arbust de cultura siinitial a fost utilizat cu scop decorativ.
Frunzele sale sunt ascutite, de nuante de verde care variaza de laverde-galbui, pana la verde intens. Frunzele isi pastreaza culoarea aproape totanul, iar atunci cand sunt sfaramate sunt extrem de aromate. Florile suntunisexuate si apar in timpul iernii: florile masculine sunt sub forma dematisori de culoare verde-galbui, iar florile feminine sunt mici si se dezvoltain interiorul fructului. fructele sale sunt de culoare albastra si suntacoperite cu un strat de ceara naturala.
Arbustul este bogat in uleiuri volatile, amidon, acid lignin-sulfonic, tanin, rasiniastringente, fenoli, dar si myricadiol, taraxerol si taraxerone.
In scopuri fitoterapeutice este folosita coaja radacinii, care serecolteaza toamna tarziu. Extrasul din arborele de ceara este astringent,stimuleaza circulatia, diaforetic (provoaca transpiratia).
Pundra din arbore de ceara esteutilizata in combaterea puricilor si gandacilor, iar ceara este utilizata la lumanari.
Uz intern:
- dizenterie, ulcere perforate,diaree, colite, raceala, gripa, stari febrile acute sub forma de decoct, tinctura,infuzie
Uz extern:
- gingii care sangereaza,leucoree, dureri de gat sub forma de gargara, spalaturi locale sau pudra deradacina.
Contraindicatii:
- Nu se recomanda consumulplantei (si in mod special extractul) de catre femeile si bolnavii de cancer.