Aparat care insufla un amestec de aer si oxigen in plamanii pacientului care, din cauza unei insuficiente respiratorii, nu mai poate sa inspire singur suficient aer din exterior.
Respiratoarele cuprind diferite tipuri de aparate, dar principiul lor este intotdeauna identic. O sursa furnizeaza un gaz al carui debit este fractionat in volume elementare prestabilite. Fiecare volum elementar este administrat, prin intermediul unei sonde de intubatie (tub introdus in trahee), cu o presiune suficienta pentru a dilata pieptul pacientului si a provoca o inspiratie; expiratia este spontana, deoarece elasticitatea cutiei toracice ii permite sa-si reia volumul initial. Volumul plamanilor este mentinut apropiat de cel normal printr-o presiune respiratorie pozitiva (egala sau mai mare decat presiunea atmosferica).
Exista aparate deosebit de elaborate, rezervate uzului spitalicesc, si aparate mai simple, adaptate transportului in ambulanta sau utilizarii la domiciliu (bolnavi suferind de insuficienta respiratorie cronica). Respiratorul poate fi utilizat in permanenta sau doar o parte din timp (noaptea, de exemplu).