NU MAI POT !

Postata de antonescua44 cu 11 ani in urma.

Am ajuns din ce in mai rau .
Nu ma mai pot stapanii , nu-mi mai pot calma nervii si starile mele agitate .
Simt ca am ajuns la apogeu , nu mai pot . M-am schimbat foarte mult , in rau .
Imi e din ce in ce mai rau . . .
Sunt tot timpul stresata si nu ma mai bucur deloc , beau in jur de 3 cafele pe zii , iar uneori mai beau si energizante .
Notiunea de timp la mine nu mai exista , tot timpul ma pun la somn dimineata fiindca numai pot nici macar sa dorm cand ma gandesc cate am pe cap ; De cele mai multe ori plang dimineata , iar apoi dupamiaza trebuie sa ma duc la liceu . . .
Viata mea a ajuns in ultimul hal .
Nimic nu ma mai multumeste nici eu , nici familia si nici ceilalti .
Traiesc degeaba ! Doar ca , sa ma amagesc ca v-a fi bine , DAR oare cand ?
Nimeni nu intelege ca eu am nevoie doar de iubire si atentie , dar ei parca fac totul invers ; cu toti se indeparteaza de mine , de parca as avea ciuma . Stati linistiti dragi mei ca nu se ia ceea ce am eu !
Sunt oare nebuna , am innebunit in incercarile mele de a fi pe placul tuturor si pentru ce , ce am obtinut ... un mare NIMIC !
Ma doare sufletul de ce am ajuns sa-mi fac , sa ma detest atat de tare doar pentru faptul ca ceilalti nu ma vor .
As vrea sa fiu alftel sa ma pot schimba , sa nu-mi pese de nimeni , de ce spun ceilalati , dar din pacate nu pot . Nu sunt stana de piatra , sa nu-mi pese de nimic .
Si totul datorita ghinionului meu pe care il port si sortii mele idioate !
___________________________________________________________________
Uneori as vrea sa cred ca eu nu sunt eu , ca sunt o alta persoana : ca nu m-am taiat , ca n-am vrut sa ma omor , ca nu sufar , ca nu plang , ca nu simt durerea . . . ca tot aceea mi se imtapla este doar un cosmar din care ma voi trezii intr-o buna zi la viata mea frumoasa si la oamenii care ma iubesc , carora le pasa de mine macar putin !
Sunt doar o unealta in mana lor , sunt un nimic ce exista intr-o lume crunta si cruda .
Imi traiesc propria realitate atat de absurd si debusolant .
Caut in viata ceva ce nu voi gasii nicioadata .
N-asi fi crezut ca viata unui om poate fi atat de dura , dar uite ca in lumea asta mare ORICE E POSIBIL . N-asi fi crezut ca pot avea un ghinion atat de mare .
Pur si simplu nu inteleg de ce , sunt un om ca oricare om , cu trairi si sentimente , cu iubiri si dezamagiri atunci de ce eu am parte numai de nefericire ?
Unde e Dumnezeul meu cand am nevoie de el ? Este el oare aici cand am nevoie , daca stig ma aude ?
Daca stig nu ma aude nimeni , nici EL , nici voi , nici macar eu nu ma mai aud !!!!
Voi gasii oare persoana care sa-mi inteleaga durerea mea , macar umpic ?
R:Nu e posibil asa ceva !
Lumii nu-mi pasa de mine , pot sa urlu pe strada ca ma omor , pot sa fiu intr-o balta plina de sange in mijlocul strazii si nimanui nu-i va pasa de mine , de durerea mea !!!
Nimeni nu ma crede , dar eu chiar am o viata foarte trista si plina de nenoroc sunt o dovada vie a neputintei , a durerii ce n-are margini , a fericire ce vine si pleaca la fel de repede ca , si incredea in oameni .
Cat , oare cat o sa mai suport toate astea ?
Imi frica de tot , de viata , de durere , de mine . . . de ce voi face ! Mintea mea e precum un balon l-ai atins , s-a spart , nu stiu cum voi mai reactiona cand voi fi in pragul dezamagirii din nou si din nou .
Nu stiu cum pot descrie ceea ce simt , nu stiu cum sa-i fac pe ceilalti sa ma inteleaga , lor pur si simplu NU LE PASA !
Nimic din viata asta nu ma mai face fericita , nu ma mai multumesc cu ceea ce am , pentru ca defapt nu am nimic . Nimic nu-mi apartine de drept , nici prietena nu-mi apartine , nici iubitul nu-mi apartine si nici macar parintii . Tot ce am eu e defapt nisip , dar oare cum il pot tine in mana cand el se tot desarta ???
As vrea sa cred ca nu sunt singura , as vrea sa nu mai plang , sa nu mai doara , sa nu mai mai tai pentru ca nu merita , DAR nu pot . Sunt inconjurata de doua cuvinte " nu pot " , pur simplu ma doare atat de tare incat nu pot descrie ce durere port .
Sunt un o persoana cu ratiune , cu capul pe umeri cine ar fi crezut ca eu ma voi tai ? Nici macar eu , dar viata ma pus la incercare si am clacat de prea multe ori .
Cand nu mai stiu ce sa fac , aleg sa ma tai in loc sa ma adun si sa-mi reniv , pentru ca sunt si eu om si am limitele mele . Ma doare cand vad ce-mi fac , cum am ajuns , cum sunt , cum nu sunt . . . si toate se trag din aceeasi cauza : iubirii pe care nu o am .
Iubirea le vindeca pe toate , dar daca eu n-am iubire atunci ranile mele cum se vor mai vindeca ??
Ei tot vin si ma ranesc si iar ma ranesc , eu cand ma voi vindeca ?