atac de panica

Buna ziua.
Si eu ma confrunt cu astfel de stari si pot sa spun ca de 5 ani cu suisuri si coborasuri, nu am dus o viata deloc normala adecvata varstei pe care o am. La mine s-au declansat inainte de nunta dupa o indigestie prelungita careia doctorii nu ii dadeau de cap. Am facut atunci toate analizele, peste tot si a reiesit ca nici macar o lipsa de calciu sau magneziu nu aveam. Am pus atunci pe seama faptului ca nu aveam servici si lipsa de activitate imi intensifica acele stari. Bineinteles ca s-au gasit persoane binevoitoare in jurul meu care m-au indemnat pe calea religiei sustinand ca sunt manifestarile "uratilor". Credula din fire si din dorinta de a reveni la viata de dinainte, de a ma putea deplasa la magazine, in concedii, in wd-uri cu sotul meu adoptasem toate masurile indicate de binevoitori. Umblam cu apa sfintita, cu ulei de la maslu, carti de rugaciuni si acatiste, in asa fel incat l-as fi facut invidios pana si pe un popa. Asta pana intr-o zi cand m-am trezit oarecum la realitate, cu starile fara ameliorare prezente in orice moment. Alte vizite la medic si alte analize. Ajunsesem sa nu imi mai doresc concedii( pe principiul "daca mi se face rau"), nu mai vorbesc de petreceri, nunti si alte manifestari specifice varstei mele de atunci respectiv 25 ani. Incercam cu atata convingere si cu argumente solide sa il determin pe sotul meu sa renunte la concediile si vacantele pe care vroia sa mi le ofere de frica acestor stari. Am uitat sa vi le descriu: senzatia de lipsa de aer, sau ca nu intra suficient aer, ameteli, stare de greata si senzatie de voma, o senzatie de presiune in piept, o imensa tristete plus marea spaima a gandului ca daca mor. Ca sa ma intelegeti mai bine - intr-o excursie pe o insula in Grecia m-am interesat mai mult unde e spitalul decat unde stam cazati. Dupa ce am constientizat ideea ca fac o mare gresala fiind atat de religioasa, habotnica as putea spune, (oricum nu scapasem de stari), m-am mai linistit o perioada. Bineinteles, starile stateau in ceafa mea, in garda sa nu cumva sa le uit. Evitam sa imi caut de lucru de frica starilor si chiar am refuzat cateva joburi. Intr-un final s-au rarit. Incepusem sa cred ca am scapat de ele. M-am angajat, totul era perfect, pana intr-o zi cand pe fondul unei stari de rau la stomac au reaparut in forta toate starile. M-am dus atunci la un bioenergetician care mi-a indicat teoria conform careia am vraji facute. Din nou ritualuri si din nou dependenta de p***ai. Un singur lucru era bun in toata acea conjunctura. Puteam sa sun oricand imi era rau. Persoana se concentra si mie imi revenea starea de bine. Abia cand mi-a spus ca conform numerologiei nu ma potrivesc cu sotul meu...(cu care am o relatie minunata) am pus capat si acestei practici. In cele din urma m-am dus la psiholog. Am facut un an si jumatate sedinte in care nu mi-a descoperit de la ce au pornit. Am incercat chiar si o sedinta de hipnoza. In schimb am primit o serie de autosugestii pe care sa le folosesc seara la culcare. Se mai linistisera si starile, intrasem pe un fagas normal. Incercam sa fac si un bebe... Au aparut insa in viata noastra diverse nedreptati, si probleme. Si cu ele odata si starile mele de rau. Parca mai acccentuate si mai chinuitoare. Si acum sunt iarasi in situatia in care caut rezolvari ale acestor stari. Ce vreau sa va spun este ca, cu toate sfaturile, materialele pe care le-am studiat, chiar si forumurile pe care le-am citit, cu toate ca stiu ca sunt create de mintea mea, nu reusesc sa le controlez. De fiecare data intru in panica. Mai ales la senzatia de lipsa de aer. Starile de greata si senzatie de voma le mai pacalesc cu mediacamente pe care le am mereu in geanta. Pentru Panica in schimb nu am ce lua. De multe ori cand sunt la servici si ma apuca starile mele, ma gandesc ce bine e de persoanele care ies la pensie (nu stiu de ce). Bineinteles ca invidiez orice persoana care poate face orice, oricum, oriunde asa cum eram si eu acum 5 ani. Dintr-o persoana vesela, glumeata, plina de viata am ajuns o frustrata. Datorita acestor stari de care nu pot sa scap. Ma mai intaresc uneori zicandu-mi ca daca mama a scapat ( a suferit de anxietate dupa ce m-a nascut pe mine) definitiv de aceste stari, poate si eu intr-o zi am sa scap. Pana atunci incerc sa fac orice este posibil sa aflu de la ce au pornit, ce le face sa se declanseze si nu ma las pana nu le elimin din viata mea DEFINITIV. Sper ca nu v-am plictisit, dar vroiam de mult sa intru pe un forum sa imi scriu pasul.

Buna ziua.Numele meu este Mihai si am o problema cred eu asemanatoare cu ceea ce se discuta pe forum.Acum 2 ani lucram ca sofer ,nu aveam nici o problema ,pentru mine era cea mai mare relaxare sa conduc,apoi au inceput niste probleme acasa (certuri cu parinitii, motivul: nu o suportau pe , prietena mea)..si am tinut-o asa zi si noapte certuri dupa certuri ...pe moment nu aveam nimica inafara faptului ca tremuram un pic, apoi dupa un an au inceput problemele la munca...imi era frica sa mai conduc ,imi era frica sa nu calc pe cineva , si de multe ori un drum de 100km il faceam si in 4 ore ,de frica luam foarte multe pauze .uneori eram asa speriat ca la cea mai mica groapa aveam senzatia ca am lovit pe cineva,,,nu stiu de unde mi s-a intiparit imaginea asta in cap dar din pacate asta este tristul adevar....
Acum nu mai stau in acele conditii stresante..dar unori imi revin acele stari de frica indiferent ceea ce fac...la volan nu m-am mai suit de atunci.Daca imi puteti da ceva sfaturi as fi foarte recunoscator....
Va multumesc anticipat.

Asa este, si eu am avut si am scapat de ele. Ia calciu ,mg, si nu te mai gandi ca ai ceva. Eventual du te la un cardiolog ca sa excluzi pb cu inima si fa ti un comp. tomograf sa te asiguri ca nu ai nimic la cap, dar iti zic ca nu ai si apoi cel mai imp. du te la un psiholog , ajuta. Sanatate!

Eu sufar de aceasta afectiune de 7-8 ani nu am luat pana anul asta medicamente tipul psihofarmaci e greu dar te obisnuiesti eu sunt dovada vie a rezistentei umane la o asa afectiune care din cate vad nu pare grava.Cred ca adevarata cauza este viata dezordonata, consumul de alcool si fumatul ,stresul cotidian dar si obiceiul partii masculine de a nu se descarca emotiv si a tine in el.Asa is eu de exemplu nu am mai plans din 1996 de la moartea bunicului meu suntem in 2011 ocazii sa plang a-m avut dar m-am abtinut mereu si cred ca nu e bine tot raul asta acumulat va ajunge la inima pana la urma.In concluzie descarcati-va cu fiecare ocazie si cauta-ti o persoana care sa va sustina!adresa mea de email e bad_dog81 sa vedem daca p***ancid simptomele sau sa ne mai consult-am intre noi sufletele ranite in special pt fete.

nu mai apelati la gabriela marin. nu stie decat sa ne ia banii. am fost pacienta dumneai si mi-a luat o gramada de bani si nu isi da interesul. degeaba are cabinetul plin de icoane. mergeti la dl prof. dr Florin Tudose.E cel mai bun. Am fost la n doctori si toti fac experiente pe noi cu pastilele lor, pana am ajuns la dl dr Florin Tudose care m-a repus pe picioare. O consultatie de aprox 40-50 min costa 200 lei. Daca nu veti avea nevoie sa veniti lunar, veti veni la doua luni. Dl Tudose are numai medicatie de control, nu toate sedativele ordinare de pe piata. Il gasiti la cabinetul din str. Austrului. Rusine acestei doctorite pentru ce face! O vede Dumnezeu!

atacurile de panica sunt o urgenta in psihiatrie !
asadar, daca apare un atac de panica, se intervinerapid pentru a nu se dezvolta:
exista alprazolam (xanax, frontin, adica ) ;
spamofilia este incadrata tot in categoria bolilor psihice, asa ca de la emotii, teama, pot sa apara furnicaturi, dificultati in rspiratie, etc ;se ia Calciu si un diazepam de exemplu, pentru linistire/relaxae ;

apoi, treptat/treptat va expuneti mai puti factorilor care v-au produs aceste stari, apoi incepeti sa le controlati, apoi va puteti face si un consult medical pentru a inlatura orice suspiciune asupra vreunei boli somatice ;
evident , dozele de medicamente imptriva atcurilor de panica , respectiv asa zisei spsmofilii , le va stabili medicul dvs;
multa santate !
melanj

Buna. Ma numesc petronela si am 21 de ani. Am In jur de o săptămână niște dureri groaznice la cap. Când stau în pat nu mai simt presiune și ma simt bine(asta se întâmplă când stau întinsă) dar când vreau să mă ridic o durere grozava de la jumătatea capului pana la ceafa, inclusiv ceafa. Nu ma pot ridica sa merg ca simt o presiune de neimaginat. Am fost internată în spital în Italia pentru ca aici am fost prinsa(în vacanță) mi-au dat drumul acasă pentru ca nu găsesc nimic îneregula. Am făcut și rezonanta magnetica la cap și nu arata nimic.(nu mai spun de raze și alea alea, injecție în coloana sa vadă dacă am ceva, le-am făcut pe toate și am ieșit bine) . Sunt perfect sănătoasa cică.. Nu mai știu ce să fac, trebuie sa plec în tara pentru ca am licență și nu pot. Ce asi putea lua ,sa rezolv. Tratament vreau. Sunt sătulă de durere și de tot.

Nu ti pui diagnosticul ,Mergi la medicul de fam, ii spui ce ai. Iti va recomanda la ce specialisti sa apelezi. Ti as recomanda sa mergi la cabinete private, ca sa nu ti pierzi timpul si rabdarea pe la usi si sa fii tratat cu respect si rabdare. Eu chiar am facut atacuri de panica,cu palpitatii cumplite, Tensiune,s.a. Fac tratament si de aprox 2 ani sunt o.k
Medicamentul ideal e cel care ti se potriveste tie. Curaj si sanatate!