HPV-ul (virusul uman papilloma) este virusul responsabil pentru declansarea cancerului de col uterin la fete si a altor tipuri de afectiuni genitale la barbati.
In conditiile in care statisticile evidentiaza ca tot mai multi tineri se angajeaza in acte sexuale neprotejate, acesta fiind si principalul mod de transmitere a virusului, vaccinarea impotriva HPV-ului este una dintre cele mai sigure metode pentru a-ti feri copilul, pe termen lung, de riscurile infectiei.
1. Protejeaza impotriva celor mai importante tulpini ale virusului!
Vaccinul impotriva HPV ofera protectie impotriva celor mai grave patru tulpini ale virusului - 6, 11, 16 si 18 - considerate responsabile pentru cele mai multe tipuri de cancer cervical sau alte afectiuni genitale. Doua dintre radacini sunt responsabile pentru 70% dintre cazurile diagnosticate cu cancer cervical, iar celelalte doua, pentru 90% dintre cazurile depistate cu veruci genitale.
2. Consecintele nevaccinarii ar putea fi mai grave decat imunizarea in sine!
Odata cu lansarea vaccinului contra HPV, au aparut numeroase teorii care atrageau atentia asupra unor efecte secundare periculoase ale imunizarii, pe termen lung.
Desi multe dintre teorii au fost despistate de cercetatori, prin studii amanuntite, parintii au ramas totusi reticenti la ideea de a-si vaccina copiii impotriva HPV. Acestia ar trebui totusi sa se gandeasca ca repercusiunile medicale ale nevaccinarii copiilor ar putea fi mai periculoase, daca nu chiar fatale, decat efectele secundare minore ale injectiei. Statisticile privind infectarea in randul tinerilor cu HPV si ale ratei de cazuri diagnosticate cu cancer de col uterin la femei sunt in crestere, de la un an la altul.
3. Ofera protectie de durata!
Daca sunt administrate toate cele trei prize, vaccinul ofera o protectie de pana la 5-6 ani, un interval suficient pentru ca adolescentii sa invete si inteleaga modul de transmitere a virusului si sa se protejeze prin alte metode de riscul infectiei. Din acest motiv, este important ca vaccinul sa se administreze timpuriu copiilor, pe la 9-11 ani, inainte ca acestia sa-si inceapa viata sexuala si sa se expuna riscului contractarii virusului.