Radiologia in timpul sarcinii

Generalitati

Bolile din timpul unei sarcini se pot ivi oricand, iar uneori se cer radiografii pentru a preciza diagnosticul si pentru a oferi un tratament corespunzator. Pacienta si medicul sau ar trebui sa se ingrijoreze in legatura cu posibilele afectari ale fatului din cauza expunerii la radiatie.

In timp ce multe diagnostice datorate razelor X sunt anticipate in timpul sarcinii, radiologia care nu se asociaza cu radiatii ionizante, cum ar fi razele cu ultrasunete si radiografiile prin rezonanta magnetica, ar trebui luata in considerare. Folosirea izotopilor radioactivi ai iodinei este contraindicata pentru uz terapeutic pe timpul unei sarcini.

Alti agenti de acest fel nu au fost studiati indeajuns pe oameni, insa studiile pe animale au demonstrat ca ei ar afecta dezvoltarea fatului. Chiar daca tehnicile bazate pe imagistica pot fi benefice pentru un diagnostic corect, acestea ar trebui sa fie folosite in sarcina doar daca potentialele beneficii intrec potentialele riscuri pentru fat.

Unele femei sunt expuse razelor X fara a sti ca sunt insarcinate. Uneori, aceste tehnici sunt indicate a fi facute in timpul sarcinii pentru a depista probleme medicale semnificative sau traume. In primele 10-14 zile de sarcina, cand ovulul fertilizat traverseaza spre uter si se ataseaza peretelui uterului, afectarea uneia dintre cele cateva celule poate fi fatala si femeia nu ar putea sa stie ca este insarcinata. Iar fatul care este expus la radiatii in aceasta perioada si supravietuieste, nu este neaparat sa aiba probleme majore la nastere.

De retinut este faptul ca cea mai sensibila perioada pentru sistemul nervos central este intre 10 si 17 saptamani de sarcina. Dupa 26 de saptamani de sarcina, fatul nu este mai sensibil la efectele radiatiei decat nou-nascutii. Insa nivelul inalt de radiatii ar avea aceleasi efecte ca la bebelusi.

Consecintele rare prenatale la expunerea la radiatii includ cresterea incidentei de leucemie in timpul copilariei si, posibil, o mica schimbare in frecventa mutatiilor genetice. O asemenea expunere nu este indicata pentru sarcina.

Totodata, conteaza si nivelul radiatiei: cu cat acesta este mai mare, cu atat riscul este mai mare pentru fat. Un fat este mai expus la aceste riscuri decat un adult, deoarece celulele sale se divid si cresc rapid. Daca razele X cauzeaza schimbari ale acestor celule, exista posibilitatea unor malformatii sau a unor boli.

Expunerea la raze X

Radiatia ionizanta poate produce urmatoarele 3 efecte:
-moartea celulelor si efecte teratogene;
-carcinogeneza;
-efecte genetice sau mutatii in celulele germinale.

Moartea celulelor si efecte teratogene

Datele extrase dintr-un studiu facut pe animale sugereaza ca expunerea la radiatii ionizante la un nivel ridicat inainte de concepere va fi letala embrionului. De aceea, cele mai frecvente efecte adverse in cazul unei doze mari de radiatie la oameni sunt stoparea cresterii, microcefalie si deficienta mintala. Se pare ca efectele asupra sistemului nervos central sunt mai mari in saptamanile 8-15 de sarcina, cu niciun risc demonstrat inainte de 8 saptamani si dupa 25 de saptamani de sarcina.

Carcinogeneza

Riscul de carcinogeneza ca rezultat al expunerii uterului la radiatiile ionizante este neclar, dar probabil destul de mic. Este estimat ca o doza mare de astfel de radiatii va cauza leucemie in copilarie. Riscul carcinogenezei indusa de radiatii poate fi intr-adevar mai mare la copii comparativ cu adultii.

Mutatii genetice

Radiatiile pot cauza mutatii genetice, afectand posibilii urmasi. Desi s-a crezut despre radiatii ca formeaza mutatii noi, datele arata ca, de obicei, radiatiile cresc frecventa mutatiilor si nu formele lor.

Ultrasunetele

Ultrasunetele presupun folosirea undelor sonore si nu reprezinta o forma a radiatiilor ionizante. Nu exista dovezi conform carora sa existe efecte secundare asupra fatului pentru procedurile de diagnosticare prin ultrasunete, incluzand aici si radiografiile duplex Doppler. Nu exista contraindicatii pentru acest tip de radiografii in timpul sarcinii, iar aceasta modalitate a inlocuit rapid razele X, fiind principala metoda de imagistica medicala permisa in timpul sarcinii.

Agentii de contrast

O varietate de agenti de contrast orali si intravenosi sunt folositi cu procedura razelor X si de imagistica magnetica. Majoritatea acestor agenti utilizati impreuna cu radiografia conventionala contin derivati din iodina si care nu au fost studiati pe oameni. Totusi, iohexolum, iopamidol, iotalamat, ioversol, ioxaglat si metrizamida au fost studiate pe animale si nu au fost descoperite ca fiind teratogene.

Hipotiroidismul neonatal a fost asociat cu unii agenti ionizanti pe timpul sarcinii. De aceea, acesti compusi sunt in general evitati tocmai pentru a furniza pacientului un diagnostic corect. Studiile care au verificat starea inainte si dupa administrarea agentilor de contrast au demonstrat ca ei necesita o expunere la radiatie mai mare.

Agentii de contrast paramagnetici nu au fost studiati pe oameni, insa studiile efectuate pe animele au demonstrat o rata crescuta de absorbtie spontana, malformatii osoase si viscerale atunci cand acesti agenti de contrast paramagnetici actioneaza de la 2 pana la 7 ori mai mult decat doza recomandata. Nu se stie daca acesti compusi se transfera si in laptele matern. Totusi, ei ar trebui folositi in timpul sarcinii doar daca potentialele beneficii sunt mai mari decat riscul potential asupra fatului.

Intrebari frecvente

Exista cateva intrebari adresate frecvent de catre femeile insarcinate in legatura cu radiografiile din timpul sarcinii.

Exista un nivel sigur de expunere la radiatii pentru o pacienta in timpul sarcinii?

Nivelul limita nu se aplica pentru expunerea la radiatii a pacientului pana cand decizia de a folosi radiatii este argumentata si depinde de situatia fiecarui individ in parte. Atunci cand s-a decis ca o procedura medicala este justificata, aceasta ar trebui optimizata. Acest lucru presupune ca o clinica sa aiba doza potrivita. Limitele de siguranta sunt determinate de personalul medical, nu de pacient.

Ce se intampla cu o pacienta care isi face o radiografie abdominala inainte sa realizeze ca este insarcinata?

Uneori, o femeie poate sa nu fie constienta de faptul ca are o sarcina la momentul unei examinari cu raze X si va fi in mod normal ingrijorata atunci cand va afla ca va aduce pe lume un copil. In astfel de cazuri, doza de radiatii asupra embrionului sau a fatului ar trebui estimata doar de un specialist in astfel de raze. Apoi pacienta poate fi sfatuita corespunzator in functie de riscurile implicate.

In multe cazuri, exista un risc minor, mai ales daca radiatia a aparut in primele 3 saptamani de la concepere. In cazurile in care sarcina este mai avansata, si cantitatea de radiatii poate fi considerabila. Sunt oricum extrem de rare cazurile in care o doza este suficienta pentru a sfatui o femeie sa intrerupa sarcina.

Daca un calcul al nivelului de radiatii este cerut pentru ca pacienta sa fie sfatuita in vreun fel, factorii radiografici ar trebui notati pentru a fi luati in considerare. De asemenea, ar trebui determinata data conceptiei sau data ultimei menstruatii.

Cat de sigure sunt examinarile radiologice ale pieptului si ale extremitatilor in sarcina?

Radiografiile pieptului si ale extremitatilor pot fi sigure cand sunt facute in orice moment al sarcinii daca echipamentul este corespunzator si daca functioneaza corect. Totodata, riscul de a nu furniza niciun diagnostic este mai mare decat riscul de radiatii implicat.

Care sunt efectele expunerii la radiatii a fatului?

Efectele expunerii la radiatii ale fatului depind de timpul de expunere si a datei conceptiei, dar si a nivelului absorbit. Dozele mici de radiatii din timpul sarcinii nu prezinta o crestere masurabila a riscului de moarte prenatala, a malformatiilor sau a dezvoltarii mintale necorespunzatoare. Dozele mai mari, ca cele incluse in procedurile terapeutice, pot provoca afectiuni fetale semnificative. Riscul radiatiilor este mai insemnat in timpul organogenezei si in perioada fetala timpurie, mai mic in primul trimestru si in ultimul.

In perioada de pana la 25 de saptamani de sarcina, sistemul nervos central este mai sensibil la radiatii. Excesul de asemenea raze poate rezulta in deficienta mintala severa. Sensibilitatea este mai mare in saptamanile 8-15 dupa concepere. Sistemul nervos central este mai putin sensibil la aceste efecte la 16-25 saptamani si chiar mai rezistent dupa aceea. O alta problema pe care o pot provoca radiatiile, este leucemia si multe tipuri de cancer la copii.

Poate o angajata insarcinata sa isi continue munca la sectorul de raze X?

O angajata insarcinata poate continua sa munceasca in departamentul de raze X atat timp cat se asigura ca doza care poate afecta fetusul este cat se poate de mica. In interpretarea acestei recomandari, este important sa fie clar pentru toata lumea ca femeile insarcinate nu sunt subiectul unei discriminari absolut inutila. Exista responsabilitati atat din partea muncitorului, cat si din partea angajatorului.

Prima responsabilitate pentru protectia sa este ca femeia sa isi declare sarcina pentru a gestiona conditiile de munca. Doza restrictiva pentru fat nu inseamna ca este necesar ca femeia insarcinata sa evite lucrul cu radiatiile sau materialele radioactive sau ca trebuie protejata in a nu intra in zonele desemnate.

Sfaturi privind securitatea pacientei

Cand o viitoare mama ia in considerare expunerea la radiatii, cea mai importanta intrebare pentru ea este ”Este sigur pentru copilul meu?”. Pentru a raspunde la aceasta intrebare, medicii ar trebui sa aleaga cu grija cuvintele pentru a ajuta pacienta sa inteleaga riscurile reale, chiar daca uneori minore, ale expunerii la radiatii.

”Sigur” este un termen relativ, dar unul despre care medicii spun ca nu ar trebui sa ne fie teama sa il folosim. Atunci cand este nevoie de o radiografie pentru a gestiona o situatie problema a pacientei insarcinate, Colegiul American de Radiologie recomanda ca medicii sa le spuna pacientilor ca razele X sunt destul de sigure si sa le ofere explicatii asupra beneficiilor examinarii cu razele X.

Parte din sfaturi reprezinta si ajutorul oferit de catre medic pacientelor, explicandu-le ca anomaliile apar uneori spontan, cu cauze de multe ori neidentificate. Statisticile arata ca din intreaga populatie, in 4-6% dintre nasteri, sunt prezente malformatii spontane. De aceea, este important ca medicii sa nu le promita parintilor ca vor avea un copil perfect sanatos. De multe ori, se spune ca aceste raze X afecteaza fatul. Daca dupa orice expunere s-a gasit ceva anormal la copil, parintii inclina sa invinovateasca radiatiile si le va fi greu sa inteleaga adevaratul motiv care a stat la baza malformatiei.

Atunci cand este neaparata nevoie de imagistica, ultrasunetele pot reprezenta o alternativa pentru radiatiile ionizante si sunt considerate sigure in timpul sarcinii. Pacientii sfatuiti inainte de o astfel de procedura ar trebui sa fie mai intelegatori si mai siguri. Comunicarea adecvata poate reduce si ingrijorarea inutila, aceea in care parintii presupun ca se va intampla ce este mai rau.