Tulburarea de personalitate paranoida

Actualizat: 07 Octombrie 2021
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate
Dr. Ovidiu Balaban-Popa
Consultant medical:

Dr. Ovidiu Balaban-Popa
Medic specialist psihiatru

Spitalul de Psihiatrie Voila

Ce este tulburarea de personalitate paranoida


Tulburarea de personalitate paranoida se caracterizeaza printr-un comportament generalizat de suspiciune si lipsa de incredere nejustificata fata de cei din jur, cei afectati interpretand motivele altor persoane drept fiind ostile sau periculoase. Deoarece indivizii care sufera de tulburare de personalitate paranoida suspecteaza ca ceilalti planifica sa ii exploateze, insele sau sa ii raneasca, ei sunt mereu cu ochii in patru pentru orice insulta, desconsiderare sau amenintare.

Cum se diagnosticheaza

Medicii diagnosticheaza aceasta tulbuare de personalitate pe baza unor criterii specifice, care includ lipsa de incredere si suspiciune in multe aspecte ale vietii. Nu exista un tratament care sa vindece aceasta tulburare, dar terapia cognitiv-comportamentala poate fi incercata, iar anumite medicamente pot ameliora unele simptome.

Tulburarile de personalitate sunt tipare de gandire, de perceptie si de reactie de lunga durata si persistente, ceea ce face ca persoana sa resimta un mare stres si sa le afecteze abilitatea de a functiona. Persoanele care sufera de tulburare de personalitate paranoida nu au incredere in alti oameni si asuma ca acestia vor sa le faca rau sau sa le pacaleasca, chiar si atunci cand acestea nu detin nici o dovada sau au prea putine pentru a le sustine sentimentele.

Se crede ca aceasta tulburare afecteaza in mod inegal barbatii si femeile, existand, de asemenea, si dovezi cum ca ar putea fi mostenita in familii. Abuzul emotional si/sau cel fizic, impreuna cu victimizarea, sunt cu totii factori in dezvolatarea acestei tulburari.

Deseori aceasta tulburare nu vine singura; de exemplu, ea poate fi acompaniata de: schizofrenie sau alte tulburari ce se aseamana cu schizofrenia; o tulburare de anxietate cum ar fi fobia sociala; stres post traumatic; abuzul de alcool; alte tulburari de personalitate (borderline).

Indivizii care sufera de tulburarea de personalitate paranoida suspecteaza ca ceilalti planifica sa ii exploateze, pacaleasca sau sa le faca rau. Ei simt ca ar putea fi atacati in orice moment fara vreun motiv aparent, in ciuda faptului ca sunt putine dovezi sau chiar nici una, ei persista in pastrarea suspiciunilor.

Interpretarea experientelor drept ostile

Persoanele afectate de tulburarea de personalitate paranoida deseori se gandesc ca au fost puternic si ireversibil ranite de cei din jurul lor. Sunt vigilente pentru posibile insulte, desconsiderari, amenintari, lipsa de loialitate si mereu cauta un mesaj ascuns in remarcile si actiunile pe care le observa. Insii ii analizeaza atent pe ceilalti pentru a gasi dovezi ce le-ar sustine suspiciunile.

De exemplu, ar putea sa interpreteze o oferta de ajutor drept o jignire la adresa capabilitatii lor de a duce munca la bun sfarsit. Daca cred ca au fost jigniti sau raniti in orice fel, nu iarta persoana ”in culpa”. Au tendinta sa contraatace sau sa se enerveze ca raspuns la presupusul atac. Deorece nu au incredere in alti oameni, simt nevoia sa fie auto-suficienti si in control permanent.

Efectele asupra relatiilor

Persoanele care sufera de tulburarea de personalitate paranoida sunt ezitante in a-si pune increderea intr-o relatie cu alte persoane, din cauza ca sunt ingrijorate ca informatia pe care o impartasesc poate fi folosita impotriva lor. N-au incredere in loialitatea prietenilor si pun sub semnul intrebarii fidelitatea partenerului/partenerei de viata. Ei pot sa fie extrem de gelosi si totodata pot sa isi interogheze partenerul/partenera vizavi de activitatile si motivele lor, pentru a-si justifica gelozia. Atunci cand oamenii le raspund negativ, ei inteleg acest lucru ca pe o confirmare la initialele suspiciuni.

Diagnosticarea

Un medic diagnosticheaza de regula dupa criteriile din Manualul de Diagnostic si Clasificarea Statistica a Tulburarilor Mentale, editia a V-a (DSM-5). Pentru ca un medic sa poata diagnostica pe cineva cu tulburare de personalitate paranoida, aceasta persoana trebuie sa fie constant neincrezatoare si suspicioasa la adresa altor persoane.

Semne care pot duce la diagnosticare sunt:
• Suspecteaza, fara suficiente motive, ca oamenii ii exploateaza, ranesc sau pacalesc;
• Sunt preocupati cu indoieli nejustificate la adresa credibilitatii prietenilor si colegilor de serviciu;
• Sunt ezitanti in a-si pune increderea in alti oameni pentru ca ei cred ca informatia pe care o dau despre ei o sa fie folosita impotriva lor;
• Interpreteaza eronat remarci sau actiuni inofensive drept critica ascunsa, ostila sau cu un mesaj amenintator;
• Poarta ranchiuna daca cred ca au fost insultati sau atacati;
• Se grabesc sa creada ca reputatia sau caracterul lor a fost atacat si au tendinta sa intre rapid intr-o defensa agresiva;
• In moduri repetate isi suspecteaza partenerul/partenera de a fi infidel/a, in ciuda lipsei de dovezi;

De asemenea, simptomele trebuie sa apara treptat inca din perioada adulta timpurie.

Tratamentul

Terapia cognitiv-comportamentala este de mare ajutor, insa nu este un leac. Tratamentul general pentru tulburarea de personalitate paranoida este la fel ca si pentru toate tulburarile de personalitate.

Din cauza ca persoanele care sufera de tulburarea de personalitate paranoida sunt suspicioase si neincrezatoare in persoanele din jurul lor, medicii intampina dificultati in crearea unei relatii bazate pe respect reciproc si cooperare. Pentru a facilita crearea unei relatii si automat incurajarea persoanelor sa participe la tratament, deseori medicii incearca sa recunoasca din start orice suspiciune cu urme de validitate.

Nici un tratament nu este eficient impotriva tulburarii de personalitate paranoida. Pe de o alta parte, daca persoana este doritoare sa coopereze, terapia cognitiv-comportamentala poate fi de ajutor. Medicamentele, cum ar fi antidepresivele si noile antipsihotice (a doua generatie), pot fi prescrise pentru a trata simptome specifice. Antipsihoticele de a doua generatie pot sa ajute in scaderea anxietatii si a paranoiei.

Anumiti medici propun tratarea tulburarii de personalitate paranoida cu aceleasi medicamente care se folosesc si in tulburarea de personalitate tip borderline, avand la baza premisa ca amandoua tulburari au simptomatologia asemanatoare.

Concluzie

Manualul de Diagnostic si Clasificarea Statistica a Tulburarilor Mentale a inclus tulburarea de personalitate paranoida inca din 1980. Cu toate acestea, multi medici sunt inca nefamiliarizati cu aceasta tulburare.

Persoanele care sufera de tulburarea de personalitate paranoida sunt reticente in participarea la studii clinice, multe dintre ele refuzand sa consulte un medic si sa urmeze un tratament.

In momentul de fata, nu exista tratamente eficiente pentru aceasta tulburare de personalitate. Anumite studii sugereaza ca psihoterapia (si terapia cognitiv-comportamentala) pot ajuta in ameliorarea simptomelor asociate acestei tulburari. Pe de o alta parte, sunt necesare mult mai multe studii pentru a crea un ghid de tratament corespunzator.

Bibliografie:
Paranoid personality disorder: Causes, symptoms, and treatment medicalnewstoday.com
Paranoid Personality Disorder - Mental Health Disorders - MSD Manual Consumer Version msdmanuals.com
DSM-5, Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, Ed. Callisto, 2016


Facilitati de tratament

Clinici si cabinete medicale

Clinica Aproape
Tel: 0722187700
Bucuresti, Bld. Alexandru Ioan Cuza, Nr. 13A, Sector 1

Citeste si despre:

Schizofrenia la copil Amfetamina si Metamfetamina Descriere generala a epilepsiei Tulburarile psihice (bolile mintale) Tulburari emotionale De ce merg romanii la stomatolog? Pentru un zambet ca la Hollywood Halucinogene Schizofrenia 8 mituri si prejudecati despre bolile mintale Cum se manifesta si cum tratam sindromul demential Cum functioneaza terapia cognitiv-comportamentala?