Epicondilita laterala – cotul tenismenului
Dr. Baican Iuliana
Medic Rezident
Ce este epicondilita laterala?
Cunoscuta si sub numele de „cotul tenismenului”, epicondilita laterala reprezinta o afectiune inflamatorie dobandita in urma suprasolicitarii tendonului extensor comun al mainii cu localizare pe partea posterioara a antebratului. Extremitatea inferioara a humerusului, osul bratului, prezinta doua extremitati numite epicondili, unul medial, iar celalalt lateral. De aceste extremitati sunt prinse tendoanele musculaturii antebratului.
Miscarile repetitive, in special cele de extensie, pun presiunea exercitata asupra tendonului muschiului extensor radial al carpului, cel mai des implicat in aparitia epicondilitei si cel mai utilizat in efectuarea acestor miscari de lateralitate. In timp, suprasolicitarea acestui sistem format din muschi-oase-tendoane va avea drept rezultat aparitia unor leziuni inflamatorii care poarta numele de epicondilita laterala/ tendinita.
Tinand cont de biomecanica incheieturii dintre brat si antebrat este de inteles de ce aceste leziuni sunt frecvent intalnite in randul tenismenilor, a sporturilor care utilizeaza palete, racheta (badminton, squash), precum si in cadrul altor profesii care presupun miscari repetate ale acestei articulatii si redicarea de greutati (mecanici auto, macelari, pictori, bucatari).
Fibrele care formeaza tendonul vor suferi rupturi microscopice din cauza fortei de tractiune exercitata de musculatura contractata aflata in tensiune asupra tendonului prin care se insera pe os. Acest lucru va contribui ulterior la aparitia sindromului inflamator. Varsta este un alt factor de risc, persoanele trecute de 40 de ani fiind mai predispuse la aparitia acestei afectiuni. De asemenea, excesul ponderal si fumatul sunt alte cauze care pot determina aparitia epicondilitei laterale.
Cuprins articol
Manifestari si simptomatologie
Simptomele epicondilitei laterale se instaleaza in timp pe masura ce apar microleziunile fibrelor tendinoase si se instaleaza inflamatia acestuia. Initial, durerea resimtita la nivelul cotului este usor de suportat, insa pe masura ce articulatia este utilizata in continuare, aceasta durere va creste in intensitate proportional cu nivelul suprasolicitarii. Apare senzatia de caldura si arsura locala, iar in decurs de cateva saptamani sau luni intensitatea durerii va afecta functia articulara, astfel incat miscarile obisnuite, strangerea pumnului, tinerea in mana a unor obiecte va deveni mai greu de realizat sau chiar imposibila.
De asemenea, durerea poate iradia fie spre brat, fie spre incheietura mainii. In functie de membrul dominant cel mai frecvent este afectat membrul superior drept deoarece este cel mai utilizat, insa leziunea poate sa apara si la membrul superior stang. Durerea va progresa in intensitate cu trecerea timpului si pe masura suprasolicitarii pana in punctul in care va face imposibila efectuarea unor miscari care anterior nu necesitau efort sau nu creau disconfort. Manifestarea epicondilitei laterale este cea tipica unei leziuni inflamatorii : durere, edem si eritem, caldura locala si pierderea functiei articulare.
Cum se pune diagnosticul de epicondilita laterala?
Consultul de specialitate in cazul aparitiei simptomatologiei mai sus amintite va stabili diagnosticul de certitudine al acestei afectiuni si va face diagnosticul diferential cu alte patologii ale sferei osteo-articulare care se pot insoti de aceleasi manifestari clinice.
Examinarea fizica a pacientului poate oferi indicii despre prezenta epicondilitei laterale. In acest sens se poate efectua un test care presupune inchiderea fortata a incheieturii mainii si a degetelor cu cotul in extensie, iar aparitia durerii pe traiectul muschilor extensori si a tendoanelor este un semn pozitiv pentru acest diagnostic. Din punct de vedere al examinarii paraclinice se utilizeaza o serie de teste imagistice care pun in evidenta leziunile inflamatorii si exclud existenta altor patologii care ar pute fi incriminate pentru aparitia simptomelor.
Radiografiile ofera informatii despre gradul de deteriorare al tendoanelor si ajuta la diagnosticul diferential cu afectarea articulara cunoscuta sub numele de artrita cotului. Se mai poate efectua iamgistica prin rezonanta magnetica (IRM/ RMN) pentru o fidalitate mai buna in ceea ce priveste leziunile sau modificarile tesuturilor moi sau daca se suspicioneaza afectarea coloanei cervicale. De asemnea, pentru ca si compresiile asupra nervilor care inerveaza musculatura antebratului pot avea manifestari similare, se poate efectua electomiografie (EMG) pentru a exclude un diagnostic ce tine de afectarea neurologica.
Fracturile, formatiunile tumorale sau bursita sunt alte patologii oste-articulare care trebuie excluse in urma diagnosticului diferential pentru a stabili cu acuratete diagnosticul de epicondilita laterala.
Management si tratament
De prima intentie in managementul acestei patologii se recomanda repaus sau reducerea activitatilor care solicita articulatia respectiva in functie de severitatea durerii. Pentru ameliorarea durerii si reducerea sindromului inflamator se administreaza antiinflamatoare nonsteroidie fie per os, fie cu aplicare locala.
Injectarea de corticosteroizi in muschi sau in tendonul lezat poate contribui la reducerea inflamatiei, iar recent s-a introdus si terapia cu PRP (Platelet Rich Plasma). In timpul activitatii se pot folosi chingi de contraforta si orteze in treimea superioara a antebratului pentru a elibera tensiunea de la nivelul epicondilului in timpul utilizarii acestuia. Fizio-kinetoterapia este o alta modalitate non-chirurgicala care poate contribui la reducerea manifestarilor clinice cauzate de instalarea acestei afectiuni.
Daca metodele conservatoare nu isi ating obiectivul in decurs de 6-12 luni de zile, medicul ortoped va poate recomanda interventia chirurgicala ca ultima solutie pentru remedierea problemei, Aceasta are ca scop excizia tesutului neviabil, inflamat si reatasarea muschiului integru la os. Exista mai multe tipuri de interventie chirurgicala, cele mai utilizate fiind chirurgia artroscopica si interventia deschisa. In cazul chirurgiei artroscopice medicul chirurg efectueaza mai multe incizii la nivelul articulatiei prin care va introduce diverse instrumente chirurgicale pentru a elimina tesutul afectat.
In ceea ce priveste chirurgia deschisa, aceasta presupune realizarea unei incizii la nivelul cotului prin care se indeparteaza tesutul tendinos lezat, iar portiunea ramasa integra este reatasata la os, iar daca se indeparteaza si o portiune mica de os pentru a stimula fluxul sanguin la acest nivel acest lucru va ajuta la o vindecare mai rapida datorita nutrientilor si elementelor vehiculate de sange la locul respectiv. Aceste interventii permit pacientului sa fie externat in aceeasi zi in care are loc operatia.
Postoperator, reluarea activitatilor se va face treptat, iar pacientul va parcurge un protocol de recuperare care presupune exercitii de streaching , extensie, pronatie si supinatie sau alte miscari specifice articulatiei cotului cu scopul de a intari musculatura care se ataseaza pe tendonul lezat. Acesta se va face sub indrumarea unui kinetoterapeut si se va efectua pe durata a trei luni sau cat va fi necesar in functie de severitatea leziunii.
Evolutie si profilaxie
In majoritatea cazurilor raspunsul la terapie este unul favorabil, astfel incat pacientul isi va putea relua activitatea dupa perioada de recuperare necesara. In ceea ce priveste prevenirea aparitiei epicondilitei laterale cresterea fortei musculaturii bratului, antebratului si a mainii, imbunatatirea tehnicilor de joc in cazul sportivilor, diminuarea suprasolicitarii prin reducerea orelor de sport si folosirea unui echipament adecvat sunt modalitati care pot contribui la acest aspect.
Concluzii
Epicondilita laterala este o afectiune inflamatorie a tendonului muschiului extensor radial al carpului instalata in urma suprasolicitarii acestuia. Leziunea este specifica tenismenilor, sportivilor care efectueaza miscari repetate utilizand musculatura extensorie sau celor a caror activitate presupune acelasi mecanism fizic.
Tratamentul acestei patologii impune repaus in efectuarea activitatilor respective pentru un anumit timp, terapie medicamentoasa, iar in lipsa raspunsului favorabil la acestea se recomanda interventia chirurgicala. In majortitatea cazurilor prognosticul este favorabil, pacientul avand posibilitatea sa isi reia activitatea dupa efectuarea tratamentului medico-chirurgical necesar.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28613744/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/4063113/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tennis-elbow/symptoms-causes/syc-20351987
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
