Cauzele paresteziilor - Sindromul de tunel carpian

Ce este sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian (sindrom de canal carpian) este o afectiune ce apare in urma compresiei nervului median de la incheietura mainii, fiind cea mai frecventa neuropatie de compresie a membrelor superioare. Chiar daca mana pe care o folositi cel mai des este cea mai afectata, in foarte multe cazuri, simptomele vor aparea la ambele maini.

Tunelul carpian (TC), situat la baza mainii (la incheietura), este un pasaj ingust, inconjurat de oase carpiene dispuse in arcada, si un ligament rezistent. Tunelul este traversat de nervul median si noua tendoane. Adesea, ingrosarea tendoanelor precum si a altor structuri, ingusteaza acest tunel si provoaca compresia nervului, afectand astfel calitatea vietii pacientului si provocand o serie de episoade dureroase .

Aportul insuficient de sange la nivelul nervului, determinat de ingustarea canalului prin care trece acesta reprezinta ischemia neurala, mecanismul prin care se produce sindromul de tunel carpian.

Componenta ereditara poate fi o cauza, pacientii cu aceasta predispozitie prezentand o disproportie intre diametrul canalului osteofibros (continator) si cel al tendoanelor care trec prin acesta (continut).

Factori de risc ai sindromului de tunel carpian

Folosirea frecventa a degetelor, presiunea exercitata pe incheietura in cadrul activitatilor zilnice, reprezinta factori de risc si predispozitie in aceasta afectiune. In cazuistica, numarul femeilor ce dezvolta aceasta afectiune s-a observat a fi de 3 ori mare in comparatie cu barbatii, mana dreapta fiind cea predominant afectata.

Factorul genetic (un tunel carpian ingust poate fi mostenit de la parinti), sarcina, hemodializa, fractura sau dislocare a incheieturii, diformitate a mainii sau a incheieturii, boli din spectrul artritei, precum guta sau artrita reumatoida, hipotiroidie, diabet, alcoolism, obezitatea, o tumora crescuta in tunelul carpian, varsta inaintata, reprezinta factori de risc ridicat in aparitia acestei afectiuni.

Simptomatologia

Se instaleaza treptat, prezentand initial parestezii, furnicaturi sau amorteala, afectand in mod preponderent degetul mare si cel aratator, mijlociu sau cel inelar. In rutina zilnica pot aparea senzatii de slabiciune a mainii, uneori scapand obiecte din mana.

Toate aceste simptome se agraveaza, devenind accentuate noaptea, cu intreruperea somnului, aparand si dureri.

Deoarece nervul median nu deserveste degetul mic, simptomele resimtite la nivelul acestui deget pot indica o alt problema decat sindromul de tunel carpian.

Simptomele sindromului de tunel carpian apar in mod frecvent, în timp ce folositi telefonul mobil sau cititi un ziar, ori in timpul conducerii, cand tineti mana pe volan.

Examinarea medicului specialist va include indoirea incheieturii mainii, atingerea nervului sau pur si simplu apasarea nervului.
Alte simptome pe care medicul le va inventaria includ parestezii la nivelul fetei dorsale a degetului I-IV si palma distal, cu intensificari nocturne si dimineata – accentuandu-se dupa anumite activitati; durere sub forma de crampa la nivelul pumnului si distal in interiorul nervului median; hipoestezie la nivelul fetei palmare a primelor trei degete si pe 1/2 radiala a fetei palmare a degetului III - scaderea fortei musculare police in efectuarea abductiei si opozitia; hipotrofierea eminentei tenare -tumefactia fetei palmare a articulatiei pumnului -tulburari trofice locale si crize vasospastice (Sindromul Raynaud).

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv al sindromului de canal carpian se face cu ajutorul examenului electromiografic (EMG) care masoara micile descrieri electrice produse in muchi. In timpul acestui test, se introduce un electrod cu ac subtire in muschii specifici pentru a evalua activitatea electrica in momentul in care muschii se contracta si se odihnesc. Acest test poate identifica afectarea muschilor controlati de nervul median si, de asemenea, poate exclude alte afectiuni.

O alta modalitate de testare este testul diagnostic cu injectarea de corticosteroizi si anestezic in canalul carpian. In cazul in care simptomatologia cedeaza, acest lucru evidentiaza sindromul de canal carpian.

Imagistica ofera, de asemenea, informatii importante in stabilirea unui diagnostic corect. Astfel, ecografia de parti moi, poate indentificarea modificarile in dimensiuni ale nervului median. Radiografia de pumn poate exclude o boala articulara degenerativa sau o fractura la acest nivel. Examenul RMN (rezonanta magnetica) este indicat pentru confirmarea diagnosticului si pentru a oferi cele mai bune variante de tratament.

Analizele de laborator sunt extrem de utile si recomandate in aceasta afectiune. Daca exista suspiciunea unei boli reumatologice sau metabolice, se recomanda efectuarea unor analize precum VSH, glicemie, functia tiroidiana si factorul rheumatoid, teste imunologice.

Pentru a corela simptomele, investigatiile de specialitate si un diagnostic sigur, pacientului i se recomanda consultul specializat din partea unui medic neurolog, reumatolog, ortoped sau de recuperare medicala.

Tratamentul sindromului de tunel carpian este indicat sa fie inceput cu cat mai curand posibil dupa inceperea simptomelor, acesta putand fi non-chirurgical sau chirurgical. In primele etape ale bolii, se recomanda : sa faceti pauze mai frecvente pentru a odihni mainile, sa evitati activitatile care agraveaza simptomele si sa aplicati comprese reci pentru a reduce umflarea.

Tratamentul non-chirurgical

Exista mai multe forme de tratament premergatoare fazei operatorii. De aceea, in fazele incipiente, incomplete sau usoare ale bolii, se poate recomanda ortezarea nocturna a incheieturii mainii, care ajuta la inlaturarea simptomelor nocturne de furnicaturi si amorteala. O astfel de abordare este extrem de benefica si in cazul femeilor insarcinate, deoarece le ajuta sa evite administrarea de medicamente ce pot dauna sarcinii.

O alta forma a tratamentului non-chirurgical este administrarea de medicamente antiinflamatorii, antialgice, vitamine, vasodilatatoare.
In cazul in care exista o afectiune reumatica de fond (artrita reumatoida, diabet zaharat, hipotiroidie), care se presupune a fi determinanta in aparitia acestui sindrom, se recomanda tratarea acesteia, si, in unele cazuri, se poate observa o imbunatatire.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical poate fi adecvat daca simptomele sunt severe sau acestea nu cedeaza la alte tratamente. Scopul operatiei de tunel carpian este de a reduce presiunea prin taierea ligamentului apasand pe nervul median.

Operatia poate fi efectuata endoscopic (este mai putin dureroasa fata de operatia clasica in primele zile post operator), sau prin metoda clasica – chirurgie deschisa (in acest caz, medicul chirurg va efectua o incizie in palma mainii peste tunelul carpian si va taia prin ligament pentru a elibera nervul).

Riscurile tratamentului chirurgical pot include:
• Eliberarea incompleta a ligamentului
• Infectii ale ranilor
• Formarea cicatricilor
• Leziuni ale nervilor sau vaselor de sange.

In timpul procesului de vindecare dupa interventia chirurgicala, tesuturile ligamentelor cresc treptat din nou împreuna, permitand mai mult spatiu nervului. Acest proces de vindecare interna dureaza, de obicei, cateva luni, medicul incurajand utilizarea mainii treptat pana la utilizarea normala a acesteia, evitand initial miscarile puternice ale mainii sau pozitiile extreme ale incheieturii.

Tratamentul de recuperare este indicat atat in cazurile postoperatorii cat si in cazurile in care afectiunea nu are indicatie operatorie, se recomanda terapia de recuperare medicala prin:
- Masaj ce are ca efect sedativ si antialgic
- Kinetoterapia de tonifiere musculara este cea mai raspandita metoda de tratement in cazul persoanelor ce prezinta sindrom de tunel carpian.

Prin aplicarea terapiei manuale din cadrul recuperarii medicale prin kinetoterapie, se urmareste mobilizarea tesuturilor si oaselor carpului. Kinetoterapeutul va individualiza si adapta procedurile fiecarui pacient in functie de capacitatile fizice ale acestuia.

Tot in cadrul kinetoterapiei, terapia ocupationala este utila pentru instruirea pacientilor cu scopul de a evita miscarile declansatoare si a realiza un repaus relativ articular.
- Termoterapia rece cu gheata se recomanda in momentele dureroase cu scop antialgic si antiinflamator. Este necesara si corectarea acelor pozitii declansatoare pentru simptomatologia algica.
- De asemenea, se recomanda fizioterapia de joasa frecventa (TENS, curent diadinamic), de medie frecventa (interfrem) sau de inalta frecventa (laser, ultrasunet, unde scurte in doze aterme, microunde).

Recomandari pentru prevenirea aparitiei acestei afectiuni

Nu exista modalitati clare de prevenire a aparitiei sindromului de tunel carpian, insa se recomanda sa nu suprasolicitati mainile si incheieturile prin metode precum:
• Reduceti activitatile ce implica aplicarea unei forte constante si folositi instrumente a caror prindere este mai facila.
• Pauze scurte si frecvente. Intindeti usor si indoiti periodic mainile si incheieturile.
• Atentie la postura. Pozitia incorecta poate determina aparitia mai multor afectiuni.
• Schimbati mouse-ul pe care il folositi – se recomanda ca atat mouse-ul cat si tastatura sa fie cat mai usor de utilizat si sa nu provoace dureri sau sa determine pozitii incorecte.
• Evitati lucrul la temperaturi scazute
• Evitati suprasolicitarea mainilor.

Daca aveti simptome usoare este posibil sa puteti ameliora durerea cu cateva exercitii simple:
• Scuturati-va mana.
• Strangeti si deschideti pumnul, intinzand degetele ca un eventai; intindeti-le cat de mult puteti. Repetati de 10 ori, 3 ture pe zi.
• Atingerea degetului mare. Pe rand, atingeti varful fiecarui deget cu varful degetului mare, astfel incat sa obtineti un inel format din varful degetului mare cu fiecare deget in parte. Repetati de 10 ori.
• Intindeti-va bratul inainte – orizontal – si ridicati palmele perpendicular fata de planul corpului, ca atunci cand ii aratati cuiva sa se opreasca - semnul “Stop!” Veti simti un usor disconfort in brat si palma, ceea ce inseamna ca exercitiul este executat corect. Repetati de 10 ori.
• Unul dintre cele mai cunoscute exercitii pentru sindromul de tunel carpian in cadrul fizioterapiei este reprezentat de folosirea mingilor antistres. La inceput se recomanda o minge moale, dar cu timpul puteti folosi o alta minge mai densa si mai dura. Strangeti mingea timp de 5 secunde. Se fac 3 seturi de 10 repetari.