Ce este leucodistrofia si cum gestionam aceasta boala rara neurologica

Actualizat: 19 Iulie 2023
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate

Ce este leucodistrofia


Leucodistrofiile reprezinta un grup de patologii neurologice rare. Acestea afecteaza substanta alba de la nivel cerebral si de la nivelul maduvei spinarii. Substanta alba este tesut neurologic specific compus din fibre nervoase.

Leucodistrofiile tintesc teaca de mielina, un strat protector din jurul celulelor nervoase. Fara acest strat de mielina, neuronii nu pot comunica eficient intre ei. Leucodistrofia duce astfel la o pierdere progresiva a functiei neurologice. Creierul si organismul nu pot primi informatii unul de la celalalt. Aceasta patologie evolueaza sever si poate fi fatala.

Tipologie

Cercetatorii au identificat mai multe tipuri de leucodistrofie, estimand un numar de aproximativ 50 de tipuri. Forme noi continua sa fie descoperite. Fiecare tip este rezultatul unei mutatii genetice si cauzeaza simptome diferite.

Prevalenta

Leucodistrofiile afecteaza de regula nou-nascutii si copiii tineri, fiind o patologie genetica cu simptome evidente inca din primii ani de viata. Unele forme insa nu vor da semne si simptome decat la varsta adulta. Majoritatea leucodistrofiilor afecteaza femeile si barbatii in mod egal. Unele etnii sunt mai frecvent afectate.

Leucodistrofia in general este o boala genetica rara, fiind diagnosticata la 1 din 7.000 nou-nascuti.

Cauze

Leucodistrofia este rezultatul mutatiilor genetice. Aceste gene controleaza formarea tecii de mielina sau functia ei. In lipsa unei teci de mielina integre si normal functionale, neuronii nu functioneaza corect.

Majoritatea leucodistrofiilor sunt ereditare, parintii transmitand gene mutante copiilor. Uneori insa mutatiile apar spontan in timpul diviziunii celulare. Exista indivizi cu gena mutanta pentru leucodistrofie insa fara boala manifesta, fiind numiti purtatori. Purtatorii de gene pot transmite mai departe gena mutanta catre descendenti.

Semne si simptome

Simptomele leucodistrofiei variaza semnificativ in functie de diferitele tipuri. Majoritatea formelor insa implica o pierdere progresiva a functiei neurologice. Creierul si corpul isi pierd coordonarea.

Astfel apar probleme precum:
Tulburari de echilibru
• Dificultati de respiratie
• Cognitive (tulburari de invatare, gandire, rememorare)
• Tulburari de alimentare si deglutitie
Tulburari de auz
• Lipsa coordonarii miscarilor si echilibrului
• Afectarea vorbirii
• Vedere din ce in ce mai slaba

Simptome specifice

Fiecare tip de leucodistrofie are si simptome particulare. Unele dintre acestea includ:

Adrenoleucodistrofia este cea mai comuna forma. Afecteaza in plus fata de substanta alba si glanda adrenala sau suprarenala, responsabila de productia hormonala. Include crize epileptice si paralizie.
Leucodistrofia autozomal dominanta cu debut la adult este o forma ce apare in jurul varstei de 40-50 de ani. Apar probleme cardiovasculare precum aritmii si hipertensiune arteriala.
Boala Alexander duce la intarzieri de dezvoltare si pierderea functiilor motorii.
Boala Canavan opreste functia de metabolizare cerebrala a substantelor chimice si impiedica formarea de mielina.

Simptomele apar la nou-nascut.

Xantomatoza cerebrotendinoasa afecteaza substanta alba, tendoanele si inima, dand simptome specifice.
Ataxia pediatrica este patologia in care procesul de formare a mielinei este intrerupt. Apare atrofia optica, in cadrul careia nervul optin este deteriorat, si pierderea functiei vorbirii in primii 5 ani din viata. Acest tip de leucodistrofie poate implica si crize epileptice, spasticitate musculara si ataxie (tulburari de echilibru).
Boala Krabbe duce la acumularea de acizi grasi ce distrug stratul de mielina. Apar crize epileptice, intarzieri de dezvoltare si neuropatie periferica.
Leucodistrofia metacromatica duce la acumularea de lipide la nivelul substantei albe, devenind toxice. Este asociata frecvent dementa si cecitatea (orbirea).
Boala Refsum duce la simptome ale patologiilor renale, osoase, oculare si cerebrale. Afecteaza semnificativ si functia motorie.

Metode de diagnostic

Medicul pediatru sau medicul neurolog se vor ocupa de stabilirea diagnosticului si de planul de tratament. Medicul va evalua simptomele, va realiza un examen obiectiv neurologic testand reflexe si coordonarea miscarilor, si va evalua istoricul medical familial pentru a identifica o legatura genetica a simptomelor.

Testele paraclinice ce pot ajuta la confirmarea diagnosticului includ:
• Testele genetice de identificare a genelor mutante, realizat fie din sange fie din saliva
• Testele imagistice cerebrale precum CT sau RMN cerebral. Acestea se pot realiza si pentru a vizualiza maduva spinarii

Chiar si cu ajutorul testelor moderne, fiind o patologie rara si cu numeroase subtipuri, leucodistrofia ramane dificil de diagnosticat. Multe cazuri raman nediagnosticate.

Tratament

Fiind o boala genetica, nu exista un tratament curativ pentru leucodistrofie. Expertii au dezvoltat de-a lungul timpului tratamente conservative ce trateaza simptomele si incearca sa pastreze cat mai mult din functia neurologica a pacientilor.

Astfel, optiunile de tratament includ:
• Medicamente antiepileptice, miorelaxante
• Asigurarea nutritiei prin mijloace artificiale: tuburi de alimentare
• Terapie hormonala pentru a trata disfunctia glandei suprarenale
• Terapie ocupationala, de limbaj si fizioterapie pentru a imbunatati mobilitatea, echilibrul, vorbirea.
Transplantul de maduva osoasa sau transplantul de celule stem poate imbunatati unele tipuri de leucodistrofie.

Preventie

Nu exista moduri de a preveni leucodistrofia. Testarea genetica poate ajuta in determinarea riscului de transmitere mai departe a genelor mutante la copii si nepoti, putand fi astfel prevenite sarcinile nedorite.

Prognostic

Leucodistrofiile sunt patologii neuro-degenerative progresive si severe, care se inrautatesc in timp. Sunt deseori fatale, iar multi copii nu ajung pana la varsta adolescentei. Unii pacienti supravietuiesc pana la varsta de adult, insa calitatea vietii nu este una favorabila. Astfel, sfatul genetic este important pentru ca parintii sa inteleaga riscul la care se supune un copil cu un astfel de diagnostic.

Concluzie

Leucodistrofiile sunt patologii neurologice rare, mostenite ereditar de la parinti purtatori ai genei mutante. Structura afectata este stratul de mielina ce inconjoara toti neuronii, fiind astfel pierduta calea de comunicare dintre neuroni si alte celule (nervoase sau nu). Leucodistrofiile au numeroase subtipuri si astfel tablouri clinice diverse, fiind patologii dificil de diagnosticat. Din pacate, tratamentele existente nu sunt curative iar prognosticul si speranta de viata a acestor pacienti nu sunt favorabile.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/articles/6034-leukodystrophy
https://www.webmd.com/brain/leukodystrophy-types


Citeste si despre:

Atrofia cerebrala: ce este si cum o putem preveni Tratamentul oncologic in tumorile neurologice Vezica urinara si patologia neurologica Surditatea - Pierderea auzului Tulburari neurologice Ce reprezinta eticheta UV400 pe ochelarii de soare? Pierderea constientei Mituri si adevaruri despre pierderea memoriei Factori de risc si tratamentul hipoglicemiilor in functie de tipul de diabet Cand este momentul sa mergeti la un medic neurolog? Complicatii neurologice ce pot aparea dupa interventiile estetice