Examinari utile in depistarea afectiunilor respiratorii
Dr. Livia Claudia Todireasa
Medic specialist medicina de familie
Generalitati
In functie de afectiunea respiratorie depistata, medicul pneumolog sau medicul de familie recomanda un set de analize speciale, care sa puna in evidenta diagnosticul sau sa observe evolutia bolii si raspunsul la tratament.
Cuprins articol
Investigatii utile
1. Analiza gazelor sanguine permite evaluarea eficientei schimburilor de gaze din plamani si a echilibrului acido-bazic, fiind un indice important in evaluarea activitatii pulmonare.
Parametrii evaluati in urma recoltarii sunt:
- pH-ul sangelui;
- surplusul de baze;
- valoarea bicarbonatilor din sange;
- presiunea partiala a oxigenului;
- presiunea partiala a dioxidului de carbon din sange;
- saturatia oxigenului a hemoglobinei in sangele arterial.
Pentru a intelege mai bine ce semnificatie au acesti parametri determinati in urma analizei, este indicat sa cunoastem valorile normale, pentru a putea face o comparatie.
Astfel, pH-ul sanguin are valoarea normala cuprinsa intre 7,35-7,45. In cazul persoanelor ce sufera de tulburari restrictive in timpul repausului, nu pot fi observate modificari ce tin de compozitia gazelor din sange.
In alta ordine de idei, in timpul unui efort fizic intens pot aparea aceste modificari, prin scaderea presiunii partiale a oxigenului numita si hipoxemia testului de efort.
De aceea, in majoritatea cazurilor se recomanda si determinarea presiunii oxigenului si a dioxidului de carbon in timpul efortului fizic.
Presiunea partiala a oxigenului, definita ca presiunea oxigenului in sangele arterial, este in mod normal de aproximativ 90mmHg.
Aceasta scade odata cu inaintarea in varsta, ca rezultat al pierderii elasticitatii plamanilor. Abia cand presiunea partiala a oxigenului in sangele arterial scade sub 60mmHg se constata o scadere importanta a oxigenarii tesuturilor.
Presiunea partiala a dioxidului de carbon este definita ca presiunea dioxidului de carbon in sangele arterial, cu o valoare normala de 35-40mmHg.
2. Analiza sputei se refera la analiza secretiei bronsice recoltate de preferat dimineata, cand cantitatea este mai mare. Aceasta analiza este recomandata in cazul pacientilor care au infectii respiratorii ce nu raspund medicatiei initiate.
Realizarea inocularii sputei pe un mediu de cultura special permite stabilirea tipului de bacterie, dar si antibioticul la care este sensibil, conform antibiogramei.
Este important ca recoltarea sputei sa se faca intr-un spatiu special amenajat, iar analiza sa fie recoltata intr-un recipient steril si ajunga imediat la laborator pentru a nu fi contaminata cu alte bacterii.
Durata de crestere a bacteriilor pe mediul de cultura variaza de la 7-14 zile pentru anumite specii si se poate intinde pana la 3 saptamani pentru bacilul Koch.
Analiza citologica a sputei este o alta analiza ce urmareste evaluarea numarului si tipul de celule prezente in secretie, fiind recomandata in cazul unor schimbari inexplicabile la nivelul plamanilor sau in caz de suspiciune de tuberculoza sau cancer.
O alta utilitatea a acestei analize este si monitorizarea terapeutica atat in cazul pacientilor cu tuberculoza ce urmeaza tratament antituberculos de lunga durata, cat si in cazul celor cu cancer pulmonar ce fac chimioterapie.
3. Angiografia pulmonara consta in introducerea unei substante de contrast in lumenul vaselor, iar apoi, cu ajutorul razelor roentgen, se vizualizeaza si se identifica locurile cu flux de sange incetinit, fiind utila in depistarea embolismului arterial.
4. Bronhoscopia reprezinta o investigatie endoscopica, usor invaziva, ce consta in vizualizarea interna a traheei si a bronhiilor, cu recoltarea de biopsie in cazurile speciale, pentru identificarea tipului de leziune.
Deoarece exista riscul de inecare, se recomanda ca pacientul sa faca investigatia pe nemancate, iar urmatoarea masa dupa investigatie sa fie la un interval de 2 ore dupa ce efectul anesteziei dispare.
Investigatia are loc dupa aplicarea anestezicului in cavitatea bucala, cu ajutorul unui spray ce contine anestezic pentru si aplicarea unui sedativ slab intravenos.
Apoi se introduce bronhoscopul, ce face posibila vizualizarea bronhiilor si, in functie de necesitati, se colecteaza cu o periuta speciala sau cu un clestisor proba pentru analiza microscopica.
Proba colectata poate fi un segment de la nivelul mucoasei, secretie bronsica sau spalaturi bronsice. Pe baza rezulatului citologic sau microbiologic se poate identifica diagnosticul si cauza bolii pentru o initiere cat mai corecta a tratamentului.
Tot cu ajutorul bronhofibroscopului se pot indeparta corpurile straine din bronhii sau se pot opri eventualele hemoragii de la nivelul cailor respiratorii din diverse cauze.
Aceasta investigatie este recomandata in cazul tusei persistente de cateva luni, pentru care tratamentul nu are raspuns favorabil pacientului, si in cazul in care pacientul scuipa cu sange, atunci cand se confirma o pleurezie sau multiple infectii respiratorii tot mai greu tratabile.
Ca orice investigatie invaziva pentru pacient, aceasta are si posibile complicatii, precum: microhemoragiile care trec repede fara a pune probleme, dar si inecatul cu alimente daca nu este respectata perioada de timp pana a masa permisa.
5. Radiografia cavitatii toracice este una dintre cele mai frecvente metode imagistice de diagnostic care ofera si date suplimentare despre cord, putand oferi informatii precise despre un cord marit in volum sau o posibila afectiune cardiaca ce necesita investigatii suplimentare.
Aceasta investigatie consta in expunerea pacientului la un perete prin care trec radiatii trimise de o lampa speciala, care proiecteaza ulterior imaginea fie pe un film, fie direct pe monitor.
Pe imaginea radiografica standard a cavitatii toracice se vad doua campuri transparente cu o umbra intre ele, creata de inima, vasele mari, coloana si organele mediastinului.
Pe partea inferioara, plamanii se invecineaza cu diafragma, ce apare arcuita, iar pe partea dreapta, conturul diafragmei se uneste cu conturul ficatului, in schimb pe partea stanga se afla camera de aer a stomacului.
In cazul in care sunt descoperite diverse afectiuni se vor face investigatii suplimentare precum CT-ul sau RMN-ul.
6. Pulsoximetria este o metoda non-invaziva ce consta in masurarea prin patul unghial si piele a saturatiei oxigenului, precum si a pulsului. Aparatul se numeste pulsoximetru, este de mici dimensiuni, cu un detector special ce se pune pe deget.
Este o analiza utila in situatii de urgenta, dar si pentru monitorizarea insuficientei respiratorii. Valoarea normala este intre 95-99% si poate fi mai mica in cazul fumatorilor.
7. Reactia la tuberculina permite depistarea tuberculozei in situatiile in care afectiunea este asimptomatica. Tuberculina ce contine albumina din colonii de bacili se injecteaza subcutanat la nivelul antebratului, iar dupa 48-72 de ore se citeste valoarea obtinuta la locul injectarii.
Reactia fals negativa poate fi in cazul persoanelor cu HIV, in timpul unei viroze respiratorii suprapuse, in cazul tratamentelor imunosupresive sau la persoanele in varsta.
Concluzii
Fie ca sunt investigatii invazive sau noninvazive, cert este ca acestea trebuie efectuate in cazul in care medicul ne recomanda sau daca se suspicioneaza o afectiune greu de diagnosticat.
Fiecare investigatie este facuta sa ne ajute in evidentierea corecta a unei patologii pentru a initia un tratament corect.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.