Totul despre pediculoza

Generalitati

Pediculoza este o afectiune dermatologica produsa de antropode din clasa insectelor, cunoscuti sub denumirea de paduchi sau ectoparaziti pentru ca traiesc pe suprafata tegumentului.

Paduchii sunt antropode ce traiesc fie la nivelul scalpului, fie pe corp si paraziteaza omul, adultii nesupravietuind in afara gazdei mai mult de 10 zile, iar ouale fertile 3 saptamani.

Exista trei tipuri de paduchi care infesteaza specia umana si determina afectare variata, cum ar fi: specia capitis, care determina pediculoza capului, varianta corporis, ce se intalneste la nivelul intregului corp si cea de a treia specia pthirius pubis, care determina aparitia pediculozei pubiene atat la femei, cat si la barbati.

Toate cele trei specii au caracteristice asemanatoare, cu dimensiuni cuprinse intre 2-4 mm, forma aplatizata, fara aripi, dar cu trei perechi de picioruse, ce au rol de fixare.

Au un ciclu de hranire de aproximativ cinci ori pe zi, sugand sangele si injectand saliva iritanta, iar dupa hranire culoarea se schimba din maro deschis in ruginiu. Odata cu injectarea salivei isi depun si materiile fecale, care sunt extrem de alergizante si determina iritatii insotite de prurit intens.

Femela depune aproximativ 6 oua pe zi, oua numite lindine, ce sunt situate fix la baza firului de par pentru a avea o temperatura ridicata necesara incubatiei. Intregul ciclu de la un ou la altul dureaza aproape 30 de zile, motiv pentru care afectiunea este si greu de indepartat.

Mod de transmitere

Infestarea se face prin contact direct cu persoanele purtatoare de acesti paraziti sau prin obiectele de uz comun precum pieptanul, caciuli, palarii, haine si chiar lenjeria de pat.

Din cauza faptului ca sunt foarte activi si se deplaseaza repede cu cele trei perechi de picioruse, transmiterea se realizeaza foarte usor.

Tipuri de pediculoza

1. Pediculoza capului

Este produsa de varianta capitis, parazit ce are cateva caracteristici speciale legate de lungime (intre 2-3 mm), forma (ovoid-lunguiet), cu o mobilitate relativ crescuta, pastrandu-si aceleasi trei perechi de picioruse ca si la celelalte specii, iar culoarea este gri-deschis.

Este hematofac, deoarece de hraneste de mai multe ori pe zi, iar femela depune oua chitinoase, ce se fixeaza la baza firului de par, greu de indepartat, iar in functie de distanta oului de pe firul de par se poate aprecia si vechimea pediculozei.

Contagiozitatea apare in crese, gradinite, scoli, fie prin contact direct intre copii, fie prin accesorii de par sau caciuli, sepci etc. Nu scapa nici batranii sau persoanele cu boli psihice si igiena precara, dar nici persoanele fara adapost.

Distributie predilecta si tablou clinic

Localizarea frecventa este cu precadere in zona cefei, zona retroauriculara, tample, iar in cazuri severe pot fi intalniti pe toata suprafata capului, chiar migrand uneori spre zona cervicala si pe toracele posterior.

Tabloul clinic este unul specific si usor de diagnosticat prin vizualizarea parazitilor si a oualelor, iar din cauza faptului ca sug sangele si isi depun materiile fecale, pruritul este greu de suportat de catre pacient si lasa urme de grataj ce se pot infecta si pot duce chiar si la abcese subcutanate.

Mai apare si o adenopatie satelita inflamatorie, localizata occipital, retroauriculara sau latero-cervicala, a carei dimensiuni variaza in functie de gradul de severitate al pediculozei.

Diagnosticul diferential nu trebuie exclus deoarece tratamentul este unul specific si poate intarzia eradicarea. Acest diagnostic diferential se face cu: eczema seboreica a pielii capului, pitiriazis simplex, dermatita acuta de contact, psoriazis situat la nivelul scalpului etc.

Tratamentul local este cel mai eficient si consta in aplicarea unui unguent si a unui sampon, urmat de tunderea parului infestat (de preferat zero), iar dupa distrugerea parazitilor si a lindinelor se indica clatirea cu otet alimentar 6% pentru a nu determina arsuri legate de concentratie.

2. Pediculoza corpului

Este cauzata de specia corporis, numit si popular “paduchele de corp”, acesta fiind o insecta de 4 mm lungime, ce isi depune ouale pe haine, in special la nivelul cusaturilor, apoi se deplaseaza spre piele pentru a se hrani. Transmiterea afectiunii se realizeaza in mod direct sau indirect, prin hainele contaminate.

Localizarea predilecta este la nivelul tegumentelor corpului, in contact direct cu anumite cusaturi, loc favorabil pentru a se dezvolta.

Tabloul clinic este unul destul de violent din cauza agresiunii parazitilor asupra pielii. In cele mai multe cazuri apar manifestari de prurit cu grataj intens, urmate de eczematizare si impetiginizare.

Secundar acestor manifestari pot aparea escoriatii liniare, cicatrici hipopigmentare si hiperpigmentare, de nuanta gri, specifica oamenilor strazii, de unde si denumirea de “piele de vagabond”.

Diagnosticul diferential se face cu afectiuni precum: prurigo cronic, scabia, dermatita herpetiforma si cu eczema diseminata, care prezinta tablou clinic asemanator.
Tratamentul consta in dezinfectia hainelor, de preferat renuntarea la ele, apoi aplicarea cremelor, a lotiunilor si mixturilor cu rol antipruriginos si unguent cu antibiotic daca apar zone suprainfectate si mentinerea unei igiene riguroase.

Pediculoza pubiana

Este determinata de o specie numita pthirius pubis, un parazit mai putin inrudit cu paduchele de cap sau corp, deoarece are o dimensiune de doar 2 mm si este relativ imobil, aplatizat, comparativ cu celelalte specii, unde este foarte mobil.

Are si o forma diversa, asemanatoare cu un crab, cu un corp oval si picioruse sub forma de gheare ce se agata foarte bine de radacina firelor de par pubian, axilar sau chiar la nivelul conductului auditiv extern.

Inmultirea este relativ lenta, nu determina prurit intens si de multe ori trece nediagnosticat. Contaminarea se face in momentul contactului sexual sau prin lejerie intima, respectiv prosoape.

Tabloul clinic este relativ silentios, determinat de un disconfort legat de pruritul din zona afectata, cu precadere in zona pubiana si perianala. Daca infestarea este masiva, atunci si pruritul se intensifica si se poate extinde pe coapse, gambe etc.

Pentru conturarea diagnosticului clar este obligatoriu vizualizarea parazitului si a oualelor dispuse liniar ca niste mici graunte de culoare galben-murdar pe lungimea firului de par afectat, dar si in anamneza unui contact sexual posibil infectat.

Tratamentul se initiaza la ambii parteneri daca este cazul si se incepe cu raderea parului din zona afectata si aplicarea unguentelor specifice pediculozei.

Concluzii

Indiferent de tipul pediculozei, igiena ramane profilaxia primara in eradicarea afectiunii si tine de educatia fiecarui pacient.