Fenciclidina (PCP, phencyclidine) a fost sintetizata la sfarsitul anilor '50 pentru utilizarea ca analgezic si anestezic general (extrem de promitator datorita absentei deprimarii cardiorespiratorii caracteristica altor anestezice).
Efectele adverse grave, semnalate postanestezie la o proportie semnificativa de pacienti, manifestate prin stare pseudocatatonica, urmata de episoade psihotice (excitatie, paranoia, confuzie, delir) de durata (pana la 10 zile), au determinat intreruperea studiilor clinice (lansate in 1957) si sistarea fabricarii medicamentului pentru uz uman.
Astazi, practic toata productia de fenciclidina de pe piata drogurilor este fabricata in laboratoare ilegale.
Modificari ale procesului de fabricatie a fenciclidinei pot conduce la analogi chimici cu efecte similare.
Exemple de astfel de substante sunt: PCE (etilciclidina), TCP (tenociclidina), PCPY (PHP, roliciclidina). Ele au fost semnalate pe piata ilicitadin SUA si sunt supuse atat controlului national (incluse in tabelul Ial CSA), cat si international (incadrate in tabelul I al Conventieiasupra substantelor psihotrope). Etilciclidina, roliciclidina sitenociclidina sunt, de asemenea, incadrate in tabelul I - droguri demare risc, al Legii I 143/2000, in Romania.
Abuzul de fenciclidina a fost semnalat prima data in 1967 pe coasta de vest a SUA; drogul, cunoscut sub denumirea peace pili, a capatat destul de repede o "reputatie" proasta (din cauza experientelor neplacute), fapt care a dus la scaderea consumului. A reaparut insa, in 1968, pe coasta de est, sub denumirea hog, "popularitatea" lui intrand insa, de asemenea, in declin destul de rapid.
Pe piata drogurilor, fenciclidina apare sub o varietate de denumiri, care reflecta efectele ei particulare si bizare: „Angel Dust",„magic dust", „Crystal", „Crystal joint", „rocket fuel", „killerweed", „juper weed".
- sub forma pura, fenciclidina se prezinta ca o pulbere cristalina alba; din cauza incompletei purificari in procesul de fabricatie, pulberea este colorata de obicei in cafeniu pana la brun siare consistenta variabila (de la pulbere la masa lipicioasa);
- comprimate sau capsule;
- solutie;
- pulbere amestecata cu material vegetal (marijuana, tutun, patrunjel, menta, oregano).
- oral - comprimate si capsule (de diferite forme, culori si marimi, cu un continut de 1 - 6 mg);
- injectabil (i.v.);
- fumat (in amestec cu material vegetal - cea mai obisnuita modalitate de administrare; tigara se imbiba in lichid si apoi se fumeaza);
- prizare (pulberea).
Fenciclidina actioneaza asupra a doua tipuri de receptori: receptorii sigma si NMDA.
Interactioneaza cu numerosi neuromediatori:
- dopamina si alte catecolamine;
- opiacee endogene;
- acetilcolina;
- sistemul glutamatului si alti aminoacizi excitatori.
Doze de 150 - 200 mg sunt letale (concentratii sanguine de 200 - 250 ng/ml).
- concentratii sanguine sub 10 ng/ml determina efecte comportamentale;
- nivelele sanguine intre 30-100ng/ml sunt asociate cu psihoze toxice;
- nivelele mai mari de l00ng/ml determina de obicei coma, putand surveni chiar moartea din cauza complicatiilor (convulsii si deprimare respiratorie).
Fenciclidina este un anestezic disociativ (asemanatoare din acest punct de vedere cu ketamina, dar mult mai toxica), care produce analgezie fara a influenta respiratia.
Latenta efectelor in cazul fumatului este de 1 -5 minute, iar in cazul prizarii pulberii, de 30 de secunde - 1 minut. Durata efectelor este de aproximativ 4-6 ore.
Efectele fenciclidinei sunt:
-tulburari de coordonare si de vorbire;
- confuzie;
- senzatia de om puternic;
- cresterea presiunii arteriale si a alurii ventriculare;
- transpiratii;
- febra;
- greata;
- rigiditate musculara;
- halucinatii, paranoia.
Efectele fenciclidinei variaza in functie de doza si sunt imprevizibile.
Dozele scazute produc: bradipnee, flush-uri, transpiratii, parestezii si pierderea coordonarii motorii.
Doze moderate ii induc subiectului o stare de detasarede mediu, indiferenta, incoerenta in vorbire si un sentiment de forta sporita si invulnerabilitate.
Dozele crescute produc: hipotensiune, bradicardie si bradipnee, greata, voma, tulburari vizuale, hipersalivatie, ameteala, pierderea echilibrului, convulsii cu coma potentiala si chiar deces.
Consumatorii pot avea simptome similare schizofreniei: paranoia, gandire dezordonata, catatonie.
Consumul indelungat duce la:
- pierderi de memorie (amnezie);
- depresie;
- tulburari de vorbire si gandire;
- scadere ponderala.
Aceste tulburari au nevoie de aproximativ un an pentru a dispare.
Majoritatea indivizilor care au folosit fenciclidina considera ca efectele subiective ale acesteia sunt dificil de descris, dar sunt de acord ca experienta traita este net diferita de cea produsa de alte droguri.
Multi consumatori descriu experienta ca pozitiva, dar cei care sunt la prima utilizare sau cei care consuma fenciclidina fara sa stie acest lucru relateaza o experienta neplacuta si inspaimantatoare.
Unii consumatori prezinta anxietate si senzatie de sfarsit iminent, altii paranoia, ostilitate si violenta si, uneori, episoade psihotice, nedeosebite de cele din schizofrenie.
Psihozele induse de fenciclidina sunt frecvente si se manifesta printr-un comportament violent, agresiv si dezorganizat, cu sau fara paranoia, durand de la 4 ore pana la cateva zile.
Consumatorii cronici dezvolta dependenta psihica si toleranta (mai ales la efectele psihice ale fenciclidinei), cu necesitatea de a creste dozele pentru a obtine efectele dorite.
Decesul survine ca rezultat al unui comportament autodistructiv (sinucidere, accidente) sau din cauza complicatiilor hipertermiei (rabdomioliza, insuficienta renala, lezare cerebrala).
Diagnosticul intoxicatiei acute este stabilit pe baza simptomatologiei:
- fluctuatiile rapide ale comportamentului;
- nistagmus vertical;
- semne de stimulare simpatica.
Nu exista antidot specific.
Tratamentul este simptomatic.
Ca masuri de urgenta se practica:
- sustinerea respiratiei (intubare orotraheala si ventilatie asistata);
- tratarea comei, convulsiilor;
- controlulhipertensiunii arteriale si a hipertermiei;
- se recomanda monitorizarea temperaturii si a semnelor vitale pentru cel putin 6 ore.
In cazul ingestiei, se practica decontaminarea gastrointestinala. Aceasta vizeaza indepartarea toxicului de la nivelul tubului digestiv si/sau impiedicarea absorbtiei de la acest nivel.
Masurile de decontaminare digestiva presupun:
- spalatura gastrica;
- administrarea carbunelui activat;
- administrarea de purgative saline.
Spalatura gastrica - aceasta metoda ramane utila mai ales la pacientii la care nu este indicata emeza.
Protectia cailor respiratorii se realizeaza prin sonda orotraheala sau nasotraheala.
Daca pacientul este constient, cu reflexe pastrate, nu se practica intubarea si se asaza in decubit lateral stang cu capul in pozitie decliva. Se insera un tub orogastric, pe care se introduc 200-250 ml solutie salina calda,care se lasa in stomac 1 minut, dupa care se dreneaza pasiv. Lavajul complet se efectueaza cu circa 2 litri de lichid.
Administrarea carbunelui activat - dupa emeza, spalaturagastrica sau in locul acestora, se recomanda carbunele activat care,prin remarcabila sa proprietate de a adsorbi un numar important detoxice, previne absorbtia digestiva a acestora.
Retinem importanta remarcabila a administrarii precoce dupa ingestia toxicelor, optimal inprima ora si nu mai tarziu de 4-6 ore, cand eficienta este insa indoielnica.
Doza uzuala de carbune activat este cuprinsa intre 30-100g sub forma de suspensie apoasa de cel putin 1/4.
Administrarea de purgative saline - pentru incheierea procedurilor de decontaminare digestiva se recomanda purgative saline, dupa carbunele activat.
Purgativele mentionate nuinterfera cu proprietatile adsorbante ale carbunelui activat.
Nu se induce emeza din cauza riscului de declansare a convulsiilor si comei.
Din cauza volumului de distributie mare, masurile de crestere a eliminarii (dializa, hemoperfuzia) nu sunt eficiente.
In general, pe masura ce starea de intoxicatie regreseaza, individul trece gradat la o stare de depresie moderata, cu iritare, sentimente de izolare si manifestari de paranoia.
In cazul consumatorilor cronici, revenirea la starea normala se face, de obicei, in 24 - 48 de ore.
Nelinistea, comportamentul si gandirea negative dureaza de obicei o saptamana, dar in cazuri severe sunt necesare pana la 12-18 luni pentru revenirea la starea normala.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.