Ce ar trebui sa stim despre guta
Dr. Grama Mihaela
Medic primar medicina interna
Aceasta afectiune face parte din categoria bolilor articulare inflamatorii, fiind, de fapt, o poliartrita cu substrat metabolic.
Cauza artritei gutoase este cresterea in sange a acidului uric, un deseu metabolic provenit din degradarea purinelor.
Acidul uric este bine tolerat la o concentratie serica obisnuita, el fiind un constituent biochimic normal, dar, ulterior concentratiei serice exagerate, incepe sa se depuna in tesuturi, in special in sinoviala articulara. Sunt preferate articulatiile suprasolicitate circulator si gravitational, cum ar fi articulatia metatarso - falangiana a degetului unu al membrului inferior (degetul mare al piciorului).
Criza articulara debuteaza brusc, adesea noaptea, cu inflamarea serioasa a articulatiei respective (tumefiere, roseata, caldura locala), cu dureri intense, neameliorate de analgeticele tipice (algocalmin, paracetamol) sau de antiinflamatoarele comune (diclofenac, ketonal etc). Puseul de guta are factori precipitanti clari, cauza cea mai frecventa fiind excesul alimentar (masa bogata in alimente care contin purine, potentata, cand este cazul, de consumul concomitent de alcool, chiar in cantitati moderate).
Se poate ca factorii precipitanti sa fie si altii, cum ar fi: excesul alcoolic singular, chiar fara abuz alimentar purinic, traumatismele, in special cele la nivel local, efortul fizic care depaseste gradul de antrenament al persoanei, efectuarea de interventii chirurgicale, terapia antimetabolica purinica gresit condusa sau boli medicale serioase si severe, cum ar fi infarctul acut de miocard sau accidentul vascular cerebral.
Guta se asociaza adesea cu obezitatea, cresterea lipidelor in sange, hipertensiunea arteriala (complexul metabolic). In evolutia spontana, fara regim alimentar hipopurinic si tratament medicamentos, guta devine poliarticulara, atingand din ce in ce mai multe articulatii, acidul uric se depune in tesuturi sub forma de tofi gutosi (gasiti, de exemplu, dupa ureche, in jurul genunchiului sau al cotului etc) sau se aglomereaza in rinichi, formand calculi uratici.
Guta (sau podagra) era considerata, in trecut, boala celor bogati, a celor care care abuzau in dieta de alimentele incriminate a suprasolicita defectul metabolic congenital din metabolismul purinelor (vanat, moluste, pateuri, carne de animal tanar, maruntaie, vin rosu, bere). Este o boala care apare adesea dupa varsta de 35 ani si care este mult mai frecventa la barbati (femeile reprezinta numai 5 sau 10% dintre pacientii cu guta). Pacientul gutos trebuie neaparat sa se adreseze medicului, in scopul de a i se recomanda un regim de viata corect si a i se prescrie medicamentele indicate (atat pentru tratarea atacului acut articular, cat si pentru un tratament medicamentos cronic).
Baza terapiei in guta o reprezinta regimul alimentar
Ca principii generale de dieta, se solicita un regim hipocaloric, hiposodat (cat mai putina sare alimentara), sarac in alimente care contin purine, hipolipidic (grasimile inhiba excretia uratilor), hipoproteic, normoglugidic sau chiar discret hiperglucidic la cei care nu asociaza diabet zaharat (glucidele favorizeaza excretia uratilor), bogat in lactate (care au avantajul de alcaliniza urina si a impiedica, astfel, formarea de calculi de acid uric), cu o hidratare corecta (minim trei litri de lichide per 24 ore).
Aportul de purine este adus din alimentele care contin peste 100 g purine la 100 grame aliment, cum ar fi: vanatul, viscerele animale-inima, ficat, rinchi, momite, creier, anumiti pesti-hamsii, scrumbie, sardine, hering, macrou si produse din peste- icre, drojdia- bere, panificatie, carnea de animal tanar- pui, vitel, carnea de gasca, potarniche, concentratele de carne. Acestea trebuie excluse COMPLET din dieta in atacul acut de guta si evitate intre atacuri. In aceeasi categorie intra si bauturile alcoolice, in special vinul rosu.
Alte alimente contin purine, dar la un nivel mai rezonabil (sub 100 grame purine la 100 grame aliment): carne si peste, exceptand cele enumerate in prima categorie, moluste, fructe de mare, anumite legume - ciuperci, spanac, mazare uscata, fasole uscata, linte, sparanghel, conopida, paducel, ovaz, germeni de grau, tarate. Consumul lor ocazional nu creste acidul uric in sange - uricemia, dar ele trebuie evitate in atacul de guta si consumate cu moderatie intre atacuri. Din cauza continutui crescut de purine al taratelor, se prefera painea alba sau se limiteaza consumul de paine integrala.
Alte alimente au un continut neglijabil de purine si este permis consumul lor, fara restrictii: majoritatea legumelor, fructe si sucuri din fructe, inghetata, unt, margarina, prajituri, cereale si produse din cereale - orez, porumb, paine de porum, malai, faina alba, paine alba, macaroane, taitei, budinca, lapte, iaurt, branzeturi, ulei, masline, muraturi, otet, condimente, zahar, sare, oua.
In ceea ce priveste alimentele bogate in colesterol (oua, carne grasa, cascaval, smantana etc), regimul alimentar din guta le permite, dar in limitele nutritiei corecte. Acest lucru este valabil si pentru cantitatea de sare, zahar, produse zaharoase, alte dulciuri, cafea din dieta!
Respectand aceste principii, un pacient cu guta poate trai la fel de bine ca si un om fara alterarea metabolismului purinic.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
