Chisturile de tract tireoglos, cea mai frecventa anomalie congenitala cervicala

Ce sunt chisturile de tract tireoglos?

Chisturile de tract tireoglos sunt formatiuni benigne congenitale care apar dintr-o anomalie a dezvoltarii embriologice a glandei tiroide.

Acestea sunt cele mai frecvente tipuri de chisturi congenitale ale gatului si se formeaza din resturi ale ductului tireoglos, o structura embrionara care, in mod normal, dispare in timpul dezvoltarii fetale.

Ce este tractul tireoglos?

Pentru a intelege afectiunea este necesar sa fie facute cateva precizari cu privire la tractul tireoglos.

In momentul dezvoltarii embriologice, mai exact in cea de-a treia saptamana gestationala, glanda tiroida se dezvolta dintr-un grup de celule situate la baza limbii, la unirea celor doua treimi anterioare cu treimea posterioara.

Ulterior, celulele tiroidiene de deplaseaza de-a lungul unui duct numit tract tireoglos, pentru a ajunge in regiunea antero-laterala a gatului, atingand pozitia finala in a saptea saptamana de gestatie, dupa care acest canal involueaza sau dispare pana in a zecea saptamana de gestatie.

In situatia in care tractul persista, anumite portiuni se pot deforma sub forma unor funduri de sac si umple cu lichid sau mucus, formandu-se astfel chisturi ale tractului tireoglos.

Cum se manifesta?

Cel mai frecvent, chistul se prezinta ca o proeminenta nedureroasa rotund-ovalara in zona liniei mediane anterioare a gatului, insa durerea poate aparea daca chistul se infecteaza, proeminenta devenind dureroasa, calda, rosie, marita in dimensiuni de obicei ca urmare a unei infectii localizate la nivelul tractului respirator superior si poate asocia aparitia unei fistule cutanate ce permite exteriorizarea continutului chistului.

Semnul patognomonic este miscarea in momentul inghitirii si ridicarea odata cu protruzia limbii.

Acestea pot fi simtite la palpare, fiind bine delimitat, moale si neted.

In cazul in care acesta atinge dimensiuni considerabile, poate provoca dificultati la inghitire sau la respiratie.

Chisturile de duct tireoglos reprezinta 70% din totalul anomaliilor cervicale congenitale, fiind cea mai frecventa anomalie congenitala cervicala, cu o prevalenta de 7% in randul populatiei generale.

Se pot dezvolta oriunde de-a lungul canalului de migrare a tiroidei de la baza limbii la zona inferioara a gatului, la copiii de varsta prescolara si pana in adolescenta, 90% aparand inainte de varsta de 10 ani si afecteaza in mod egal ambele sexe.

Cauze

Asa cum am mentionat anterior, chisturile de canal tireoglos apar ca urmare a unei lipse a obliterarii ductului tireoglos care serveste drept conduct pentru traiectul descendent al tiroidei catre pozitia sa finala, de la baza limbii pana la osul hioid.

Motivul persistentei acestei ramasite embriologice este necunoscut.

Tipologie

Chisturile de canal tireoglos sunt de 6 tipuri:

- Infrahioide – insumeaza aproximativ 26-65% din totalul chisturilor de tract tireoglos si este localizat cel mai frecvent paramedian;

- Suprahioide – reprezentand mai putin de 20-25% din total, fiind situate la nivelul liniei mediane;

- Juxtahioide – aproximativ 15% din numarul total, localizat in apropierea osului hioid;

- Intralinguale – insumeaza aproximativ 2% si este identificat in limba;

- Suprasternale – reprezentand mai putin de 10% din cazuri;

- Intralaringiene – fiind diagnosticate foarte rar.

Diagnostic     

Diagnosticul se bazeaza pe examenul clinic realizat de medicul de familie sau de catre un medic ORL.

Imagistica se impune a fi efectuata pentru a pune diagnosticul, dar si pentru a examina glanda tiroida.

Ecografia este metoda preferata ca imagistica initiala, fiind o procedura rapid disponibila si neinvaziva.

De obicei, ecografia este suficienta, dar chisturile de canal tireoglos si glanda tiroida pot fi examinate si folosind examinarile CT si RMN.

In cazul in care se doreste excluderea altor posibile patologii, precum si a unui proces neoplazic asociat chistului tireoglos, leziunea poate fi biopsiata, investigatia fiind punctie biopsie cu ac fin ce permite extragerea unor fragmente de tesut, lichid sau celule care vor fi ulterior examinate la microscop.

Daca este asociata o fistula, poate fi realizata o fistulograma pentru a se identifica traiectul exact al fistulei inainte de interventia chirurgicala.

Scintigrafia tiroidiana poate fi utilizata cu scopul de a evidentia functia tiroidiana ectopica.

Diagnostic diferential 

Diagnosticul diferential al chisturilor de tract tireoglos include:

Mase ale liniei mediane ale gatului precum:

- Chist tiroidian sau neoplasm tiroidian,

- Laringocel,

- Adenom paratiroidian,

- Tiroida ectopica,

- Ranula – tumora benigna a planseului bucal,

Chisturile de arc branhial – situate lateral si care nu sunt in stransa legatura cu osul hioid, astfel nu se misca la inghitire si nu ascensioneaza la protruzia limbii,

Ganglioni limfatici metastatici – care sunt asociati unui carcinom tiroidian papilar sau unui carcinom cu celule scuamoase al tractului aerodigestiv superior,

Inflamarea ganglionilor limfatici cauzata de un proces infectios,

Higrom chistic,

Hemangioame,

Tumora corpului carotidian,

Anevrism carotidian,

Tumora polului inferior al glandei parotide,

Chisturile dermoide,

Chisturile epidermoide,

Lipoame.

Tratament

Daca nodulul este de dimensiuni reduse si nu asociaza niciun simptom, tratamentul nu este necesar.

In situatia in care chistul tractului tireoglos este infectat, acesta poate fi tratat cu antibiotice sau poate fi drenat, dar acest lucru nu va determina rezolutia chistului, pentru care este necesara indepartarea chirurgicala.

Sub 1% din chisturile identificate se asociaza cu cancerul, motiv pentru care toate chisturile indepartate sunt analizate ulterior la microscop.

In cazul in care chistul se infecteaza frecvent sau asociaza fistule, tratamentul chirurgical este indicat pentru a stopa recurenta. Interventia este mai rapida si vindecarea mai scurta daca nu este prezenta infectia in momentul exciziei.

Operatia de electie se numeste procedura Sistrunk si implica indepartarea chistului printr-o incizie in partea anterioara a gatului, impreuna cu ramasitele embriologice ale ductului, cu o portiune din osul hioid si cu o portiune a partii inferioare a limbii.

Alternativele procedurii Sistrunk sunt reprezentate de excizia simpla a chistului (fara tractul tireoglos, insa nu e recomandata din cauza recurentei crescute – mai mult de 50%), excizia locala larga – prezinta cel mai mic risc de recidiva, sub 2% din cazuri, este similara operatiei Sistrunk, dar presupune indepartarea mai larga a tesutului din partea mijlocie a gatului.

Complicatiile procedurilor chirurgicale sunt reprezentate de sangerare (sub 1% din totalul pacientilor operati), care va fi controlata prin montarea unui tub de drenaj, fiind rar necesara o reinterventie, infectie (3-5%), tratata prin antibioterapie, recidiva, leziune laringo-traheala cauzata de rezectia cartilajului tiroidian in locul osului hioid si leziunea nervului hipoglos, ce determina paralizia jumatatii limbii de partea leziunii.

Prognostic

In urma indepartarii chistului prin procedura Sistrunk, prognosticul este excelent, cu o rata de recidiva de aproximativ 6%. 1% din chisturi sunt maligne, diagnosticul fiind realizat dupa indepartarea chirurgicala a formatiunii.

Concluzii

Fiind cea mai frecventa anomalie cervicala congenitala, este important sa fie diagnosticata corect, tinand cont de comportamentul in relatie cu osul hioid.

Avand in vedere ca majoritatea sunt asimptomatice, aparitia unor modificari locale precum marirea de volum, roseata, durerea sau drenarea unui lichid reprezinta o complicatie locala si trebuie realizat un consult medical.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22351-thyroglossal-duct-cysts
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519057/
https://www.webmd.com/a-to-z-guides/what-is-a-thyroglossal-duct-cyst