Dr Alexandra-Elena Bolohan
Medic rezident medicina de familie
Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iasi
Chisturile de arc brahial sunt formatiuni congenitale chistice sau sinusale care rezulta din dezvoltarea anormala a arcurilor brahiale (faringiene) in timpul embriogenezei.
Acestea sunt anomalii rare, dar sunt printre cele mai frecvente malformatii congenitale ale gatului.
In timpul dezvoltarii intrauterine, fata si gatul se formeaza din cinci arcuri branhiale.
Desi sunt structuri temporare, arcurile branhiale sunt esentiale in dezvoltarea regiunii cervicale si cefalice.
Arcurile branhiale sunt separate intre ele printr-un sant, iar persistenta acestei despicaturi se numeste tract sinusal.
In situatia in care anomalia nu asociaza comunicare externa cu pielea sau interna cu faringele sau laringele, se poate acumula lichid in cavitatea respectiva, formandu-se astfel un chist de arc branhial.
Chisturile sunt prezente in general inca din copilarie, insa pot aparea la orice varsta sub forma unei mase asimptomatice pe partea laterala a gatului.
Cel mai frecvent chist de despicatura branhiala apare din cel de-al doilea sant, anomaliile rezultate din prima, a treia si a patra despicatura fiind mai rar intalnite
Afectiunea este congenitala si poate fi complet asimptomatica, momentul in care pacientul constientizeaza ca il are fiind situatia in care acesta se infecteaza si incepe sa asocieze modificari.
In mod obisnuit, chistul se prezinta sub forma unei proeminente de forma rotunjita, situata anterior de muschiul sternocleidomastoidian.
Chisturile de arc branhial se formeaza din cauza unei involutii incomplete a despicaturilor branhiale.
In cea de-a patra saptamana de gestatie, celulele crestei neurale migreaza catre zona ce va deveni regiunea capului si gatului, incepand dezvoltarea arcurilor branhiale.
Fiziologic, exista 5 arcuri branhiale separate prin despicaturi, astfel existand 4 despicaturi branhiale, care involueaza complet pana in cea de-a saptea saptamana de gestatie.
Daca depresiunile nu involueaza sau involueaza partial, ramasitele embrionare vor reprezenta puncte de plecare pentru chisturi, sinusuri sau fistule, dispuse in functie de despicatura din care provin.
Particularitatile specifice fiecarui chist in functie de despicatura branhiala de origine:
Chistul primului arc branhial
Aceste chisturi reprezinta intre 5-25% din totalul chisturilor de arc branhial si se subimpart, la randul lor, in doua categorii:
• Chistul de tip Work I– fiind descris ca un chist preauricular, practic existand o dublare a canalului auditiv extern formata doar din elemente ectodermice.
• Chistul de tip Work II – este localizat de-a lungul unghiului mandibulei, in zona submandibulara sau periauriculara.
Acest tip este mai frecvent, prezinta elemente ectodermice si mezodermice si se termina in apropierea sau interiorul conductului auditiv extern.
Chistul celui de-al doilea arc branhial
Asa cum am mentionat anterior, aceste chisturi sunt cele mai frecvente, insumand pana la 95% din totalul chisturilor de arc branhial.
La nivel cutanat sunt identificate anterior si medial fata de muschiul sternocleidomastoidian si pot fi descoperite in cadrul Sindromului branchio-oto-renal (afectiune autozomal dominanta, cunoscuta si sub numele de Sindromul Melnick-Fraser).
Fiind in stransa legatura cu arcul de origine, chisturile pot fi situate oriunde pe straseul celui de-al doilea sinus al arcului branhial, incepand cu partea laterala a gatului, mergand in profunzime prin muschiul platisma, printre arterele carotide interna si externa, pana la fosa amigdaliana.
Chistul celui de-al treilea arc branhial
Cel mai frecvent sunt dispuse in treimea inferioara a regiunii anterioare a gatului, pe partea stanga, sub forma unei mase, a unui abces sau a tiroiditei.
Chisturile celei de-a treia despicaturi pot fi dispuse superficial intre nervul cranian X (vag) si artera carotida comuna, superficial in apropierea nervului XII (hipoglos) sau profund catre nervul IX (glosofaringian), trecand ulterior prin membrana tirohioidiana, deschizandu-se in sinusul piriform, in cazul existentei unui tract sinusal.
Chistul celui de-al patrulea arc branhial
Este localizat intre platisma si muschiul sternocleidomastoidian, in partea inferioara a gatului.
Tractul acestui chist este reprezentat de vecinatatea nervului cranian XII (hipoglos), apoi se situeaza posterior de tiroida si de artera carotida comuna, merge alaturi de ramura recurenta a nervului X (vag), trecand prin membrana cricotiroidiana impreuna cu nervul recurent, pana in sinusul piriform.
Pentru a diagnostica un chist al arcului branhial este necesara anamneza, examenul clinic si imagistic.
Explorarile imagistice utilizate in mod obisnuit sunt reprezentate de ecografie, CT si RMN.
Caracteristicile chistului pot fi evaluate prin ecografie, CT cu substanta de contrast incadrand mai bine leziunea decat ecografia in ceea ce priveste localizarea si relatia cu structurile vecine, precum si legat de tipul de chist, iar RMN cu gadoliniu poate fi utilizat pentru o acuratete mai mare.
Explorarea RMN este superioara CT mai ales in evaluarea chistului primului arc branhial de tip Work II, intrucat permite o evaluare mai precisa a glandei parotide si a structurilor nervoase implicate.
Daca este prezent un tract sinusal, se poate injecta o substanta radioopaca pentru a-i delimita intinderea si dimensiunea chistului asociat printr-o sinograma.
Aspiratia cu ac fin are rolul de a facilita diagnosticul diferential intre un neoplasm malign si un chist de arc branhial.
Evaluarea chisturilor celui de-al treilea si al patrulea arc branhial, care asociaza tracte sinusale este completata de o laringoscopie directa pentru a vizualiza deschiderea la nivelul sinusului piriform.
• Limfadenopatie,
• Chistul ductului tireoglos,
• Higrom chistic,
• Hemangiom,
• Tiroida ectopica,
• Boala zgarieturii de pisica,
• Tumora a corpului carotidian,
• Neoplasm chistic cu celule scuamoase.
Excizia chirurgicala completa reprezinta tratamentul de electie al unui chist de despicatura branhiala din cauza potentialului de a se infecta, de a creste in dimensiuni sau de a deveni malign.
Daca nu obstrueaza caile respiratorii, creand dificultate la respiratie sau nu este infectat, excizia poate fi amanata pana la 3-6 luni.
In situatia in care se asociaza cu o infectie, interventia chirurgicala trebuie temporizata pana la rezolutia completa a procesului infectios, iar conduita terapeutica va consta in antibioterapie sistemica si aspiratie ulterioara, intrucat incizia si drenajul pot distorsiona planurile chirurgicale.
Tratamentul chirurgical al chisturilor celui de-al treilea si al patrulea arc branhial este completat de o tiroidectomie partiala sau este reprezentat doar de inchiderea prin cauterizare a tractului sinusal.
Fiind leziuni in general benigne, cu un risc foarte mic de malignizare, evolutia acestora este una favorabila, recuperarea fiind, in general, fara complicatii sau recidive.
In concluzie, chisturile arcurilor branhiale sunt cel mai frecvent formatiuni benigne, care nu necesita nicio interventie, insa in situatii exceptionale se pot maligniza sau se pot infecta, moment in care este esential sa fie investigat si tratat.
Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22547-branchial-cleft-cyst
https://www.webmd.com/children/what-is-a-branchial-cleft
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22547-branchial-cleft-cyst
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK482467/
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.