Principalele simptome in cazul herniilor
Dr. Livia Claudia Todireasa
Medic specialist medicina de familie
Generalitati
Hernia reprezinta protruzia unui organ printr-o zona de slaba rezistenta in urma ruperii sau slabirii tesutului muscular.
Asa-numitele zone de slaba rezistenta sunt acele zone in care apar frecvent herniile denumite in functie de aceste zone, spre exemplu: canalul inghinal este responsabil de aparitia herniei inghinale, canalul femural prin slabirea musculaturii din jur poate determina aparitia herniei femurale, la nivelul liniei albe putem intalni hernia ombilicala, situata la nivelul buricului sau ombilicului, dar si hernii supra sau subombilicale.
Important este de mentionat faptul ca nu trebuie sa se confunde hernia cu eventratia, care reprezinta protruzia unui organ in afara zonei anatomice de slaba rezistenta sau in urma unei zone slabite din cauza unei interventii chirurgicale.
Cuprins articol
Clasificarea herniilor
1. Dupa modul de producere, acestea se clasifica in:
- congenitale, evidente inca de la nastere;
- dobandite pe parcursul anilor fie in urma unor eforturi sustinute, fie de diverse cauze.
2. Dupa continut, acestea pot prezenta sau nu continut, in functie de ce organ herniaza. Singurul organ care nu poate hernia este pancreasul deoarece este fixat in retroperitoneu prin lama lui Treitz.
3. Dupa evolutie, pot fi:
- simple, reductibile (pot fi introduse in abdomen), care nu necesita interventie chirurgicala imediata deoarece nu se complica;
- complicate, ireductibile (nu pot fi introduce inapoi in abdomen sau canalul lor) si necesita interventie chirurgicala imediata.
Ireductibilitatea poate fi si ea de doua feluri:
- ireductibilitate acuta, atunci cand poate afecta vascularizatia viscerului herniat si duce treptat la necroza, inclusiv peritonita generalizata in cazuri mai grave daca se varsa continutul intestinal in cavitatea peritoneala.
- ireductibilitate cronica, cand herniile sunt mari si de mult timp, iar organismul s-a obisnuit si, daca se reincearca introducerea viscerelor in abdomen, va creste presiunea intraabdominala, acest lucru putand duce la alterarea functiilor cardio-vasculare si a functiei respiratorie.
Etiopatogenie
Herniile apar la aproximativ 10% din populatie si este intalnita frecvent in randul barbatilor. Cele congenitale apar prin incompleta dezvoltare a peretelui abdominal sau a persistentei unor vestigii embrionare (canale ce apar in perioada embrionara, dar care se inchid in mod fiziologic pana la nastere sau imediat dupa).
Factori favorizanti:
- zone de slaba rezistenta;
- obezitatea;
- ascita;
- boli consumptive ce afecteaza troficitatea peretelui abdominal;
- multiparitatea in randul femeilor ce au avut mai multe sarcini;
- alterari tisulare secundare inaintarii in varsta;
- deficiente endocrine, cum ar fi: hipotiroidismul, boala Cushing etc.;
- efortul fizic prezent atat la halterofili, cat si in randul persoanelor care prezinta tuse sau la cei cu constipatie cronica.
Toti acesti factori favorizanti duc la aparitia unui dezechilibru intre presiunea intraabdominala si cea musculara, determinand slabirea peretelui muscular din cauza cresterii presiunii intraabdominale.
Tabloul clinic cuprinde principalele simptome care pot fi slab conturate in cazul herniilor simple si se manifesta doar prin senzatie de tractiune si durere moderata, dar accentuata la efort.
Examenul obiectiv are o importanta deosebita deoarece se efectueaza atat in ortostatism, cat si in clinostatism pentru a nu trece cu vederea o eventuala hernie reductibila.
Se inspecteaza intreg abdomenul, inclusiv regiunea inghinala si cea femurala. In unele cazuri, pacientul va fi rugat sa tuseasca, pentru a efectua un efort minim si a creste presiunea abdominala, iesind in evidenta hernia deja formata.
Se palpeaza formatiunea herniara, se mentioneaza consistenta, reductibilitatea si viteza de expansiune, dimensiunile, forma si se aproximeaza gradul herniei.
Palparea trebuie facuta intotdeauna si controlateral pentru a vedea daca exista si alte hernii bilaterale in stadii diferite de evolutie.
Particularitatile herniilor
1. Hernia inghinala este mai frecventa la barbati decat la femei din cauza prezentei canalului spermatic.
Stadiile de progresie ale sacului herniar sunt:
- punctul herniar;
- hernie interstitiala;
- bubonocel;
- hernie inghino-funiculara;
- hernie scrotala/labiala in functie de sex.
2. Hernia femurala sau crurala este mai frecventa la femei deoarece inelul femural este mai larg, iar sarcina creste presiunea intraabdominala si scade rezistenta inelului femural.
Este localizata in regiunea inghino-femurala, iar sacul herniar se va exterioriza la nivelul coapsei in tringhiul lui Scarpa. Diagnosticul este similar cu cel al herniei inghinale, prin prezenta formatiunii reductibile, de mici dimensiuni, iar pacientul acuza dureri, mai ales la imobilizarea coapsei pe bazin.
Riscul de strangulare al acestor hernii inghinale este de aproximativ 50%.
3. Herniile liniei albe se intalnesc sub diverse forme deoarece aceasta linie se afla la intersectia tecilor fibroase ale muschilor drepti abdominali.
Dintre herniile prezente la nivelul linei albe face parte si hernia ombilicala, ce reprezinta 6% din totalul herniilor abdominale.
Ele frecventa la nou-nascuti, la femei multipare, la obezi, in randul batranilor, dar si in cazul celor care fac eforturi sustinute la sala de forta.
Regiunea omblilicala este singura zona in care tegumentul intra in contact direct cu peritoneul, iar defectul parietal poate fi dat de un vestigiu al cordonului ombilical (dupa pierderea cordonului ombilical peretele nu s-a cicatrizat complet, de aceea este predispus).
Formele congenitale de hernie omblicala de obicei se rezolva cu tratament chirurgical, prin sudarea treptata a tesuturilor adiacente. In cazul formelor dobandite poate fi vorba de o slabire a zonei determinata de cresterea presiunii intraabdominale (sarcina, tumori, ascita, tuse, disurie, efort de defecatie etc.)
Diagnosticul formatiunii de la nivelul ombilicului se efectueaza la nou-nascuti imediat dupa indepartarea bontului ombilical, iar in cazul persoanelor adulte se face examenul obiectiv atunci cand pacientul de prezinta la medic pentru senzatie de jena sau durere, ea nefiind dureroasa la inceput.
Tratament
Sunt contraindicate procedeele conservatoare, precum bandajele sau centurile de sustinere pentru ca pot cauza complicatii.
Tratamentul este exclusiv chirurgical si are urmatoarele obiective:
- izolarea si tratarea sacului herniar;
- tratatrea continutului herniar;
- refacerea si intarirea peretelui abdominal.
Procedeele chirurgicale de refacere a peretelui cuprind:
- procedee protetice (proteze/plase speciale);
- procedee tisulare - se recurge la utilizarea structurilor musculo-aponevrotice din vecinatate pentru a scadea riscul de respingere a protezei de catre organism sau de contaminare bacteriana a plasei.
Ai o propunere de completare sau neclarități?
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.
