Un nou mod pentru a slabi utilizeaza un regim special care contine bacterii!
Prezenta anumitor bacterii in tubul digestiv modifica profund modul in care digeram alimentele precum si tendinta fiecaruia dintre noi de a se ingrasa, declara Helen Pearson, intr-un articolul publicat in revista Nature.
O echipa de cercetatori din SUA au identificat, in sistemul nostru digestiv, o bacterie ce ne ajuta sa „profitam” cat mai mult cu putinta de caloriile continute in alimente. Aceasta descoperire vine sa confirme teoria potrivit careia compozitia florei intestinale are o mare influenta asupra ingrasarii. Aceasta sugereaza ca implantarea anumitor populatii de microorganisme in intestin ar putea contribui la combaterea obezitatii.
In tubul digestiv se afla bacterii precum si alte microorganisme ce favorizeaza asimilarea alimentelor, dar cercetatorii studiaza inca rolul acestor.
Buck Samuel, din cadrul Universitatii Washington si colegii sai s-au interesat indeosebi de o arheobacterie numita Methanobrevibacter smithii (arheobacteriile sunt microorganisme asemanatoare bacteriilor, dar care formeaza un grup biologic distinct, cu o origine foarte veche si inca insuficient cunoscuta). Ei au descoperit ca specialitatea acesteia este eliminarea reziduurilor. M. smithii transforma hidrogenul si alte reziduuri produse de celelalte microorganisme in metan, un gaz pe care il eliminam in fiecare zi. „Sa spunem ca este un actor minor al florei intestinale ce are un impact major”, comenteaza - elegant - Buck Samuel.
Poate ca actiunea arheobacteriei cu pricina nu este prea apetisanta, dar Samuel si echipa sa au dovedit ca este indispensabila. Eliminand reziduurile, ea ajuta celelalte bacterii sa digere anumite fibre pe care nu le putem asimila si le transforma intr-un substrat utilizabil de corpul nostru. Fara ea, reziduurile s-ar acumula si ar bloca activitatea celorlalte microorganisme. Cercetatorii au descoperit si faptul ca soarecii care au in intestin populatii numeroase de M. smithii sunt mai grasi decat cei care nu au. Experientele au fost efectuate pe soareci crescuti intr-un mediu steril si care nu aveau microorganisme in intestine. Cercetatorii le-au injectat o bacterie foarte frecventa in aparatul digestiv al omului, Bacteroides thetaiotaomicron. Unii soareci au primit si o doza de M. smithii. Consecinta: bacteriile care au ales sa domicilieze in colonul soarecilor care au primit B. theta si M. smithii au fost de aproximativ 100 de ori mai numeroase decat cele care s-au stabilit in intestinul rozatoarelor care nu primisera decat B. theta.
De aici, se poate asadar deduce ca activitatea de eliminare a reziduurilor a M. smithii le permite - intr-un fel sau altul - celorlalte bacterii sa prospere. Atunci cand doua microorganisme convietuiesc, B. theta stimuleaza activitatea genelor implicate in degradarea si metabolizarea fructanelor, molecule prezente, intre altele, in ceapa, grau si sparanghel si pe care intestinul uman nu le poate digera singur. B. theta transforma fructanele in acizi grasi, dintre care unii sunt absorbiti de intestinul soarecelui si utilizati, apoi, ca sursa de energie ori stocati sub forma de grasimi.
Dupa cateva saptamani, soarecii care aveau in intestin ambele tipuri de bacterii, aveau cu aproximativ 40 la suta mai mult acetat in sange decat ceilalti, dar si cu 15 la suta mai multa grasime corporala. M. smithii ori „rudele” sale fiind prezente in sistemul digestiv a 85 la suta dintre fiintele umane, problema care se pune acum este de a sti daca persoanele supraponderale au mai multe bacterii de acest gen si daca cele care sunt prea slabe au mai putine. Daca si la oameni este la fel ca la soareci, se poate deduce, de aici, ca indicarea cantitatii calorice pe ambalajul alimentelor nu serveste la nimic, intrucat fiecare individ, in functie de compozitia florei sale intestinale, va extrage un numar diferit de calorii din aceeasi banana ori din acelasi cheeseburger. Se poate merge si mai departe, gandindu-ne ca este, poate, posibil sa facem sa varieze greutatea prin implantarea a diverse microorganisme in tubul nostru digestiv. Insa, potrivit lui Buck Samuel, in acest stadiu al cercetarilor, nu este vorba decat de „simple speculatii”.
