Depresia la copil si adolescent

Generalitati

Depresia este o tulburare a dispozitiei (starii sufletesti) care determina copilul si adolescentul sa se simta trist sau sa fie irascibil o perioada lunga de timp. O persoana tanara care este deprimata nu se mai bucura la scoala, la joaca si in compania prietenilor si poate fi lipsita de energie sau poate avea alte simptome.

Ca la adult, simptomele depresiei variaza de la usoare la severe si de la o persoana la alta. Depresia poate dura o perioada lunga de timp si poate avea o evolutie ciclica, cu perioade de boala urmate de perioade fara semne de boala.

Depresia cronica, forma medie denumita si distimie, apare atunci cand un copil se simte trist sau iritabil cea mai mare parte a timpului, timp de un an sau mai mult. Atat forma medie cat si forma grava a depresiei poate fi tratata cu eficienta.

Pana de curand se credea ca numai adultii sufera de depresie in timp ce copiii si adolescentii nu. Acum se stie ca pana si copiii mici pot avea forme grave de depresie ce necesita tratament pentru vindecare.

Oricum, simptomele depresiei la copil si adolescent sunt greu de recunoscut. Simptomele variaza de la plictiseala la dureri abdominale si pot fi confundate cu simptome ale altor afectiuni.

Multi copii si adolescenti care sufera de depresie nu primesc tratament adecvat pentru ca simptomatologia nu este recunoscuta. Variatii ale starii sufletesti si schimbari emotionale cauzate de depresie pot trece neobservate, considerate neimportante sau atribuite cresterii normale.

Copiii si adolescentii cu depresie au frecvent si alte tulburari precum anxietate, tulburari de comportament asemanatoare cu ADHD (tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie), tulburari de alimentatie si ale procesului de invatat precum si serioase tulburari de comportament (comportament dezordonat). Aceste manifestari pot aparea inainte de a fi diagnosticata depresia la copil.

In trecut se considera ca depresia era "doar in mintea ta" si ca o persoana cu depresie este capabila sa se insanatoseasca de la sine. La ora actuala se stie ca depresia este o afectiune care necesita tratament si nu este un viciu sau o slabiciune.

Anii copilariei si adolescentei pot fi dificili pentru copiii cu depresie si membrii familiei, in special atunci cand boala nu este tratata. Netratata, depresia severa poate sa dureze un an sau chiar mai mult.

Depresia severa sau prelungita poate genera probleme precum dificultate in imprietenirea cu alte persoane si mentinerea prieteniei, dificultati la scoala, consumul de droguri, comportament suicidar si alte probleme care se pot prelungi si la maturitate.

Trebuie apelat la ajutor de specialitate daca parintii constata prezenta comportamentului depresiv la copil.

Cauze

Depresia se considera a fi un dezechilibru al unor substante chimice numite neurotransmitatori, care transmit mesaje intre celulele nervoase ale creierului. Unele dintre aceste substante chimice, ca de exemplu serotonina, ajuta la reglarea dispozitiei.

Daca aceste substante chimice, care regleaza dispozitia, produc dezechilibru la nivelul celulelor nervoase din creier, rezulta depresia sau alte tulburari de dispozitie.

Specialistii nu au stabilit pana in prezent de ce se produce dezechilibrul neurotransmitatorilor. Ei cred ca schimbarea aceasta poate apare ca o consecinta a stresului sau a anumitor boli, dar ea poate apare si fara o cauza clara.

Factori de risc

Depresia la membrii familiei: copiii si adolescentii care au un parinte cu depresie au riscul de 3 ori mai mare de a face depresie decat cei ai caror parinti nu au depresie. Specialistii cred ca atat trasaturile familiale mostenite (genetice) cat si convietuirea cu un parinte care are depresie poate creste riscul copilului de a face depresie.

Depresia la copii si adolescenti se poate datora stresului, problemelor sociale si conflictelor familiale nerezolvate. Ea poate fi de asemenea asociata traumelor precum violenta, abuzul sau neglijarea.

Copiii si adolescentii care au afectiuni medicale serioase indelungate, probleme la invatatura sau tulburari de comportament pot face mai usor depresie.

Unele medicamente pot declansa depresia ca de exemplu steroizii sau narcoticele administrate pentru calmarea durerii. Odata ce medicamentele sunt intrerupte, de obicei simptomele dispar.

Factori care cresc riscul de depresie la tineri

Cativa factori cresc riscul de a face depresie la tineri:
- daca un parinte sau un membru apropiat din familie are depresie: acesta este cel mai important factor de risc pentru depresie (copiii sau adolescentii care au un parinte cu depresie au probabilitate de 3 ori mai mare de a face depresie)
- daca au mai avut un episod depresiv, in special daca primul episod depresiv a aparut la o varsta mica
- daca au afectiuni medicale cronice, cum ar fi diabetul sau epilepsia
- prezenta unei alte tulburari psihice, cum ar fi comportament dezordonat sau anxietate (neliniste, teama)
- decesul unui membru al familiei sau prieten apropiat
- abuzul fizic sau sexual
- abuzul de alcool sau droguri.

Alti factori de risc si situatii care duc la depresie sunt:
- fetele la inceputul pubertatii (pana la pubertate fetele si baietii au acelasi risc de a face depresie insa dupa pubertate si la maturitate, femeile sunt de 2 ori mai predispuse pentru a face depresie decat barbatii);
- violenta in familie;
- lipsa relatiilor sociale cu persoane de aceeasi varsta;
- agresivitatea sau victima unei agresiuni.

Simptome

Depresia in copilarie sau adolescenta se dezvolta treptat sau apare brusc. Copilul poate parea mai degraba irascibil decat trist sau se simte plictisit sau deznadajduit.

Anturajul copilului poate observa la copilul cu depresie lentoarea in miscari, insomnia sau agitatia. Copilul poate fi autocritic sau poate avea sentimentul ca cei din jur sunt prea critici fata de el.

Aceste simptome de depresie sunt adesea subtile la inceput. In acest stadiu este dificil de asociat simptomele cu depresia si este greu de crezut ca este vorba de depresie la copil.

Copilul cu depresie poate avea urmatoarele simptome:
- iritabilitate;
- temperament violent;
- dureri inexplicabile, ca de exemplu dureri de cap sau de stomac;
- dificultati in gandire si in luarea deciziilor;
- somnolenta sau insomnie;
- modificari ale obiceiurilor alimentare care pot duce la crestere, scadere in greutate sau absenta castigului in greutate, asteptat la copilul in crestere;
- scaderea respectului de sine (scaderea increderii in fortele proprii);
- sentimentul de vinovatie sau deznadejde;
- oboseala permanenta sau lipsa de energie;
- retragere din viata sociala, ca de exemplu lipsa interesului fata de prieteni;
- gandul la moarte si ganduri de sinucidere.

Depresia netratata poate duce la sinucidere. Semnele de alarma pentru sinucidere se modifica cu varsta. Semnalele de alarma pentru comportamentul autolitic la copil si adolescent includ preocuparea pentru moarte sau sinucidere sau incetarea recenta brusca a majoritatii relatiilor de prietenie.

Multi copii cu depresie au simptome de anxietate (neliniste) cum ar fi: ingrijorarea permanenta si nefondata si teama separarii de un parinte. Cateodata aceste simptome apar inainte ca depresia sa fie diagnosticata.

Alte simptome mai putin intalnite pot sa apara la copiii cu depresie severa precum auzirea unor voci care nu sunt reale (halucinatii auditive) sau convingerea oarba intr-o idee falsa (idee deliranta). Halucinatiile sunt mai comune in copilarie in timp ce ideile delirante apar mai des in adolescenta.

Diferentierea intre diversele dispozitii normale si simptomele depresiei este de multe ori dificila. Sentimentele ocazionale de tristete si irascibilitate sunt normale. Ele permit copilului sa inteleaga mahnirea si sa faca fata obstacolelor din viata.

De exemplu, mahnirea adanca (pierderea grea) este un raspuns normal la o pierdere cum ar fi moartea unui membru al familie, a animalului de companie, pierderea unui prieten sau divortul parintilor.

Dupa o pierdere grea, copilul poate sa ramana trist pentru o perioada lunga de timp. Cu toate acestea, daca aceste emotii nu dispar dupa o perioada de timp si incep sa interfereze cu viata personala a tanarului, copilul poate dezvolta simptome ale tulburarii de dispozitie cum ar fi depresia sau tulburari distimice (depresie de gravitate medie pe perioada indelungata) care necesita tratament.

Aproximativ 15% dintre copiii si adolescentii diagnosticati cu depresie dezvolta tulburari bipolare (prezenta simptomelor contradictorii: alternanta intre depresie si buna dispozitie exagerata).

Copiii sau adolescentii cu tulburari bipolare au manifestari extreme ce alterneaza intre depresie si accese maniacale (copiii sunt plini de energie, agitati sau irascibili). In depresie pot fi intalnite simptome comune si altor afectiuni.

Uneori este dificil sa se diferentieze tulburarea bipolara de depresie. Este obisnuit ca un copil diagnosticat cu tulburare bipolara sa fie prima data diagnosticat cu depresie pentru ca dupa primul episod maniacal sa fie diagnosticat cu tulburare bipolara.

Desi depresia face parte din tulburarea bipolara, acestea necesita tratament diferit fata de cel al depresiei. Ca si depresia, tulburarea bipolara pot fi familiale, de aici necesitatea ca familia sa instiinteze medicul despre faptul ca in familie exista si alte cazuri de tuburari afective.

Mecanism fiziopatologic

Depresia in copilarie si adolescenta se poate manifesta mai intai prin irascibilitate, tristete sau brusc prin plans inexplicabil. Copiii isi pot pierde interesul pentru activitati care odinioara le faceau placere, pot simti ca nu sunt iubiti sau se pot simti deznadajduiti. Ei pot avea probleme scolare, pot deveni nepasatori sau obraznici.

Adesea, copiii cu depresie pot avea si alte tulburari asociate depresiei precum manifestari de anxietate (neliniste), ADHD, tulburari de alimentatie si ale procesului de invatat, precum si serioase tulburari de comportament (comportament dezordonat).

Aceste tulburari pot aparea inainte ca un tanar sa devina depresiv. Unii copii cu depresie dezvolta grave tulburari de comportament, de obicei dupa ce au devenit depresivi.

Daca copilul prezinta aceste simptome, atunci trebuie instituit tratamentul necesar depresiei. Copilul sau adolescentul cu depresie este mai predispus la consumul de droguri, alcool, fumat decat cel care nu are depresie.

Aproximativ 30% din tinerii cu depresie vor avea probleme cu alcoolul sau drogurile. Acestea fac depresia mult mai dificil de tratat, maresc timpul necesar ca tratamentul sa devina eficient si cresc riscul de sinucidere. Un diagnostic si tratament precoce insotite de o comunicare buna cu copilul pot preveni abuzul de substante.

Consult de specialitate

Trebuie anuntat serviciul de urgenta daca:

- copilul este in situatia de a se automutila, daca ameninta alte persoane sau daca apar semne ce anunta o tentativa de sinucidere;
- copilul aude voci inexistente (halucinatii auditive).

Expectativa vigilenta

Modul de abordare "astepti si vezi", numit si "expectativa vigilenta", poate fi potrivit daca copilul are sentimente de mahnire, tristete si melancolie.
Oricum, parintele trebuie sa anunte medicul atunci cand simptomele dureaza mai mult de 2 saptamani sau daca simptomele interfera cu activitatea zilnica.

Depresia netratata poate duce la sinucidere. Semnele care anunta o tentativa de sinucidere se modifica cu varsta. Semnele care anunta o tentativa de sinucidere la copil sau adolescent includ preocuparea pentru moarte si sinucidere sau ruperea recenta a unei relatii de prietenie.

Medici specialisti recomandati

Tratamentul pentru depresie implica consultatia de specialitate, medicatie specifica, educatie familiala sau o combinatie a acestora. De asemenea este important ca si copilul sa fie implicat in planul de tratament prin stabilirea unor relatii durabile pe termen lung cu specialistii implicati in tratament.

Specilistii implicati in tratarea copiilor cu depresie sunt:
- psihiatrul pentru copii si adolescenti;
- pediatrul;
- psihologul;
- medicul de familie;
- medicul rezident;
- asistenta medicala de specialitate.

Consilierea de specialitate (psihoterapia) poate fi acordata de:
- psihiatru cu formare in psihoterapie;
- psiholog;
- asistentul social.

Investigatii

Medicul sau alt specialist va evalua si diagnostica depresia la copil, chestionandu-l despre istoricul medical si efectuand teste pentru a determina daca simptomele nu sunt determinate si de alte cauze in afara depresiei.

Copilul poate fi supus unui examen fizic general, urmat de efectuarea unor teste de sange pentru a determina daca are boli asociate, precum hipotiroidism (functie tiroidiana scazuta) sau anemie (numar mic de hematii). Copilul poate fi supus unor teste de evaluare a sanatatii mentale, teste care analizeaza capacitatea de gandire, rationamentul si memoria.

Parintele poate fi rugat sa completeze un chestionar privind simptomele copilului, acesta fiind un scurt test screening ce ajuta la diagnosticarea depresiei sau a altor probleme psihologice ale copilului. De asemenea, copilul va da un test scris sau oral pentru diagnosticarea depresiei.

Uneori sunt necesare teste mai laborioase care sa poata evalua in totalitate afectiunea copilului. Interviul se realizeaza de preferat in prezenta unui parinte sau a unei persoane care il cunoaste foarte bine pe copil. Alte informatii importante pot fi obtinute de la profesorii copilului sau de la asitentii sociali.

Tratament

Tratament - Generalitati

Tratamentul depresiei la tineri este similar celui de la adulti, cuprinzand psihoterapie si medicamente. Cu toate ca medicamentele antidepresive pot fi eficiente in tratarea depresiei, siguranta si efectele pe termen lung ale acestor medicamente la copii nu sunt inca in totalitate intelese.

Oricum, specialistii cred ca avantajele tratamentului cu antidepresive depasesc riscurile la majoritatea copiilor cu depresie.

Mai putin de o treime din copiii si adolescentii cu depresie primesc tratament. Aceasta se datoreaza in parte prejudecatii ca tinerii nu pot face depresie sau ca sentimentele datorate depresiei sunt normale la varsta lor.

De asemenea, copiii nu cauta ajutor daca sufera de depresie, pentru ca ei cred ca este normal sa se simta deprimati, ei vor invinovatii altceva sau pe altcineva pentru simptomele lor sau ei nu stiu unde sa apeleze pentru ajutor.

Copiii trebuie sfatuiti sa ceara ajutor daca se simt deprimati si trebuie, de asemenea, invatati unde si la cine sa mearga sa ceara ajutor:

Optiunile terapeutice sunt reprezentate de:

- inhibitori selectivi ai receptorilor de serotonina (SSRI), ca de exemplu fluoxetina (ca de exemplu Prozac); fluvoxamina, sertralina sau escitalopramul;
- medicatie antidepresiva atipica, ca de exemplu bupropion (Wellbutrin, de exemplu), duloxetina sau venlafaxina;
- inhibitori de monoaminooxidaza (MAOi), ca de exemplu tranilcipromina sau fenelzin;
- antidepresive triciclice, ca de exemplu amitriptilina sau desipramina. Medicamentele antidepresive triciclice au fost folosite in trecut pentru tratarea depresiei aparute in copilarie, dar studiile recente efectuate au aratat efecte limitate ale acestor medicamente.

Antidepresivele triciclice au un risc de supradozare, precum si alte efecte secundare severe, ca de exemplu efectele secundare cardiace.

Tratament initial

Tipul de tratament de care are nevoie copilul depinde de primul episod de depresie, de severitatea depresiei, de ceea ce a determinat depresia (probleme familiale sau probleme la scoala).

Daca acesta are ganduri de sinucidere, are simptome depresive severe, este rupt de realitate (psihotic) sau nu mai poate desfasura nicio activitate atunci este necesara spitalizarea.

Tratamentul depresiei la copil si adolescent consta in general din consiliere psihologica, medicatie si educatia membrilor familiei.

Consilierea de specialitate in depresie poate include:
- terapie cognitiv comportamentala, care se axeaza pe modificarea anumitor idei si a modelului comportamental (modul de a se comporta)
- terapia in grup care se focalizeaza pe relatiile sociale si personale si pe problemele legate de acestea
- terapia de rezolvare a problemelor, care este un tip de terapie cognitiva ce ajuta la gasirea unor solutii practice pentru aceste probleme
- terapia familiala ce ajuta la educarea si asigurarea confortului familial
- terapia prin joc pentru copiii foarte mici
- educarea membrilor familiei poate fi facuta de personal medical atat prin informare cat si prin terapie familiala. Unele dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le invete membrii familiei sunt:
- sa stie cum sa verifice daca copilul urmeaza indeaproape planul terapeutic, cum ar fi administrarea corecta a medicamentelor si sedintele de consiliere psihologica programate
- sa invete metode prin care sa reduca stresul ce apare in convietuirea cu o persoana cu depresie
- sa cunoasca semnele recurentei (revenirii) bolii pentru a putea preveni aceasta recurenta a depresiei
- sa cunoasca semnele unui comportament suicidal, sa poata evalua gravitatea acestuia si sa poata lua o atitudine corecta in prezenta acestora
- sa invete sa recunoasca semnele unui episod maniacal (semn de tulburare bipolara) care este un acces de dispozitie exaltata, euforica, energie exagerata sau irascibilitate
- instituirea tratamentului la un parinte care are depresie.

Tratament de intretinere

Tratamentul instituit depinde de cat de severe sunt simptomele copilului si daca simptomele interfereaza cu activitatea zilnica sau afecteaza calitatea vietii. Tratamentul include consiliere din partea specialistilor si terapie medicamentoasa pe termen lung.

Unii copii nu raspund la primul medicament si este nevoie de incercarea mai multor medicamente pentru ameliorarea simptomatologiei. Atat medicatia cat si consilierea de specialitate pot fi cele mai eficiente terapii, in special la copiii cu depresie cronica ce dureaza de cel putin 1 an.

O parte importanta a tratamentului in curs este urmarirea administrarii medicamentelor la copiii cu depresie. Deseori, persoanele care se simt mai bine dupa administrarea antidepresivelor o perioada de timp se considera "vindecate" si cred nu mai au nevoie de tratament in continuare.

Atunci cand medicatia este intrerupta, simptomele de obicei reapar, asa ca este foarte important ca pacientul sa urmeze intocmai planul terapeutic.

Copilul trebuie sa respecte programul de consiliere si sa continue schimbarea stilului de viata, cum ar fi o alimentatie sanatoasa si exercitii fizice regulate.
Daca copilul are o afectiune asociata depresiei, trebuie sa urmeze in continuare tratamentul pentru boala respectiva. Personalul medical trebuie instiintat despre tratamentul urmat si planul terapeutic al bolii asociate.

Tratament in cazul agravarii bolii

Daca starea copilului se agraveaza in timpul tratamentului pentru depresie (care include consilierea de specialitate, medicamentele si schimbarea stilului de viata) este nevoie de tratament suplimentar.

In cazul in care boala se agraveaza se au in vedere urmatoarele:

- parintii trebuie sa se asigure ca tratamentul este administrat conform prescriptiei medicale, ca se respecta recomandarile medicului in privinta terapiei, cum ar fi prezenta copilului la sedintele de consiliere programate
- sa se urmareasca daca simptomele aparute nu sunt determinate de o alta afectiune (de exemplu tulburarea kiperkinetica cu deficit de atentie, tulburarea anxioasa sau abuzul de substante) si sa se trateze aceasta afectiune daca este necesar
- identificarea si reducerea stresului pentru a evita agravarea simptomelor
- schimbarea dozelor sau schimbarea medicamentului administrat copilului
- sa se urmareasca respectarea recomandarilor medicale in privinta terapiei utilizate la domiciliu (dieta echilibrata si exercitii fizice regulate).

Este necesara o scurta spitalizare in special daca copilul prezinta semne de avertizare pentru sinucidere (comportament agresiv sau ostil, ganduri excesive pentru moarte sau detasare de realitate) sau in cazul in care este atat de deprimat incat pierde contactul cu realitatea (psihotic) sau are halucinatii sau idei delirante.

Daca tanarul este deprimat, parintele ar trebui sa ascunda armele de foc sau medicamentele cu potential letal din casa, mai ales daca tanarul stie de existenta lor si are semne de atentionare pentru sinucidere.

Cu toate ca supradoza de medicamente este metoda cel mai des incercata de tineri in tentativa lor de sinucidere, un risc foarte mare il poate prezenta existenta la domiciliu a unei arme de foc, mai ales daca aceasta este intr-un loc accesibil si este incarcata cu munitie.

Parintele trebuie sa incerce sa convinga tanarul de utilitatea unui plan de siguranta in caz de ganduri de sinucidere ale acestuia, care se mai numeste contract scris sau verbal impotriva sinuciderii.

Tanarul accepta sa nu-si produca lui insusi vreun rau si sa spuna unui parinte daca are ganduri de sinucidere. Dovezi privind eficacitatea contractului impotriva sinuciderii, in prevenirea tentativei de sinucidere sau a actului in sine sunt in curs de evaluare. Inca nu este clar daca aceste intelegeri ajuta si in ce masura ajuta, insa unii medici sunt de parere ca ele sunt utile.

Pentru copiii mai mari cu depresie severa se poate utliza terapia cu electrosocuri. Prin aceasta procedura, un stimul electric de scurta durata este transmis la creier prin electrozi plasati pe cap. Aceasta se considera ca amelioreaza depresia prin modificarea substantelor chimice de la nivelul creierului numite neurotransmitatori.

De retinut!

Desi unii specialisti cred ca avantajele tratamentului depasesc riscurile, pentru cei mai multi copii cu depresie, cercetarile in privinta medicamentelor antidepresive sunt limitate. Efectele pe termen lung si siguranta in privinta utilizarii medicamentelor pentru tratarea depresiei la copil si adolescent sunt inca necunoscute.

Implicarea familiei in tratamentul depresiei este foarte importanta in special la copii si adolescenti. Uneori parintii copiilor sau adolescentilor cu depresie pot fi sau pot deveni depresivi avand nevoie si ei de terapie. Daca depresia parintelui ramane netratata aceasta poate impiedica recuperarea copilului.

Cu cat se instituie tratamentul contra depresiei mai repede la copil, cu atat recuperarea acestuia este mai rapida. Daca se intarzie aplicarea tratamentului recuperarea copilului este mai indelungata si mai dificila.

Uneori sunt necesare cateva saptamani pentru ca medicamentele sa devina eficiente, chiar daca simptomele se amelioreaza mai repede. Aceasta perioada de asteptare a ameliorarii simptomatologiei poate fi dificila pentru familie si copil. La inceput se pot incerca diverse medicamente pana se gaseste cel optim pentru copil.

Este obisnuit ca la copii si adolescenti sa apara un nou episod de depresie (recadere) in primii 2-5 ani de la primul episod.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Crearea unui mediu familial placut este necesara la copilul cu depresie, acesta avand nevoie de sustinere si de intelegere. Iubirea, intelegerea si o comunicare continua sunt unele dintre cele mai importante lucruri care pot fi de ajutor pentru a te descurca cu un copil cu depresie.

In plus, avand o viata familiala buna, participand la intalnirile de psihoterapie (sfatuire), luand medicatia prescrisa de medic, avand obiceiuri de viata bune, aparitia simptomelor depresiei poate fi redusa la un copil.

Incurajarea copilului

Sa faca in mod obisnuit exercitii, ca de exemplu sa innoate, sa se plimbe, sa se joace in fiecare zi. Sa evite alcoolul si consumul de droguri ilegale, de medicamente care nu sunt prescrise de catre medic, terapii naturiste si medicamente care nu au fost recomandate de medic (deoarece acestea pot interfera cu medicatia folosita pentru a trata depresia).

Sa doarma suficient. In cazul in care copilul are probleme cu somnul (odihna) trebuie:
- sa mearga la culcare la aceiasi ora in fiecare noapte
- sa pastreze linistea si intunericul in dormitor
- sa nu mai faca exercitii dupa orele 17:00.

Sa manance echilibrat. In cazul in care copilul are un apetit scazut sau diminuat, se recomanda sa manance mai degraba gustari frecvente decat mese copioase.
Sa fie increzator ca va fi bine.

Gandirea pozitiva este foarte importanta in tratarea depresiei. Este dificil sa gandesti pozitiv atunci cand esti trist dar e bine sa i se reaminteasca copilului cu depresie ca progresul apare treptat si necesita timp.

In cazul in care apare orice semn de sinucidere (de exemplu un comportament agresiv sau ostil, ganduri excesive despre moarte, sau detasarea de la realitate) trebuie solicitat ajutorul cadrelor medicale, fie cel al medicului care ingrijeste copilul, unui consilier cu experienta, medicului psihiatru sau serviciilor de urgenta. Trebuie sa sunati imediat la 112 daca copilul se afla in pericol.

Optiuni de medicamente

Medicamentele folosite pentru tratarea depresiei la copii si adulti au fost introduse in studii, observandu-se siguranta acestora si efectele de lunga durata. In urma acestor studii s-a observat un consens cu privire la legatura intre medicamentele antidepresive si comportamentul sinucigas. Asociatia Nationala de Administrare a

Medicamentului a analizat aceste rezultate. Astfel ca, in special in primele saptamani de tratament cu antidepresive, datorita efectului pozitiv al agentilor antidepresivi pe partea de vointa si curaj, pot aparea comportamente suicidare (modelul cognitiv al depresiei inca nu este modificat, iar adolescentul este mai predispus la actionarea impulsiva).

Atunci cand un copil cu depresie incepe tratamentul antidepresiv trebuie sa fie indeaproape monitorizat. Cu toate acestea, copiii cu depresie netratati sunt de asemenea expusi riscului de sinucidere, astfel incat trebuiesc luate in calcul toate riscurile si beneficiile tratamentului cu medicamente antidepresive.

De retinut!

Tratamentul cu antidepresive, ca de exemplu fluoxetina (Prozac) este un tratament eficient in tratarea depresiei, mai ales daca acesta este luat constant, conform indicatiilor medicale, dar uneori e nevoie sa treaca o saptamana de tratament pentru a incepe sa actioneze.

SSRI (inhibitori selectivi ai receptorilor de serotonina) sunt eficienti si in tratarea altor afectiuni, ca de exemplu in anxietate.

Un copil cu depresie trebuie sa primeasca tratament cu fiecare medicament recomandat pentru depresie, pana la descoperirea unui nou tratament eficient in depresie.

Odata ce este recomandata cea mai corespunzatoare medicatie, copilul cu depresie trebuie sa continue sa ia medicamentele timp de cateva luni sau mult timp dupa ce simptomele din depresie au diminuat pentru a preveni reaparitia acestora din nou.

Unii copii pot fi diagnosticati prima data cu depresie, iar mai apoi, dupa aparitia unui episod maniacal, diagnosticul se modifica in tulburare afectiva bipolara, in care se intalnesc in ciclul bolii atat simptomele depresiei cat si ale maniei (stare foarte energica, adesea cu euforie, agitatie, iritabilitate, comportament riscant sau impulsivitate).

Daca copilul sau adolescentul are o tulburare bipolara, primul episod de manie poate aparea spontan, dar poate aparea in urma medicamentelor, ca de exemplu medicamentele stimulante sau antidepresive.

De aceea este foarte important sa informezi medicul care ingrijeste copilul despre bolile prezente in familie, daca exista tulburare bipolara la unul dintre parinti si este necesara urmarirea indeaproape a semnelor caracteristice comportamentului maniacal.

Asociatia Nationala de Administrare a Medicamentelor recomanda pacientilor, familiilor acestora si medicilor care ingrijesc pacientii sa monitorizeze, sa urmareasca indeaproape adultii si copiii care iau medicamente antidepresive pentru a depista semnele de sinucidere. Supravegherea se recomanda mai ales la inceperea tratamentului sau cand dozele sunt modificate.

De asemenea, recomandarea Asociatiei de Administrare a Medicamentului este de a urmari orice persoana care ia terapie antidepresiva pentru a observa intensificarea anxietatii, a atacurilor de panica, a agitatiei, iritabilitatii, insomniei, impulsivitatea, ostilitatea si mania.

Este foarte important sa observam aceste comportamente la copil, la acestia impulsivitatea poate fi mai putin controlata decat la adulti, avand un risc crescut pentru impulsurile de a se sinucide.

In timp ce medicamentele utilizate pentru depresie sunt eficiente la copilul bolnav, Asociatia de a Administrare a Medicamentelor cere firmelor de medicamente sa includa in prospectul medicamentului atentionari speciale privind pericolul gandurilor de sinucidere sau timpul de actiune a antidepresivelor folosite.

Asociatia de Administrare a Medicamentului incurajeaza pe oricine recomanda antidepresive, considerand ca folosirea antidepresivelor la copil sau la adolescent realizeaza un echilibru intre riscul crescut al efectelor secundare si nevoia de administrare a medicamentelor.

Daca copilul urmeaza tratament cu un antidepresiv nu este recomandata oprirea brusca a acestuia.

Este necesara consultarea medicului care ingrijeste copilul in legatura cu orice modificare observata si urmarirea indeaproape pentru a observa semnele de sinucidere.

Tratament chirurgical

Nu exista in acest moment tratament chirurgical pentru depresie.

Alte tratamente

Consilierea de catre personal specializat reprezinta o parte importanta in tratamentul depresiei. Modificarea stilului de viata, ca de exemplu efectuarea exercitiilor regulat si odihna corespunzatoare, pot ajuta copilul sa isi revina mai rapid si mai ales sa isi imbunatateasca stilul de viata. Terapia familiala poate contribui la intregirea familiei, mai ales atunci cand aceasta este preocupata de depresia copilului.

Prezenta unui copil bolnav de depresie in familie necesita schimbarea atitudinii, intelegere si multa rabdare. Este necesara instruirea parintilor in ceea ce priveste depresia in copilarie si ce pot face acestia, cat si alti membri ai familiei pentru a ajuta in tratarea depresiei. Terapia familiala este un mod eficient de a invata cele mai bune ganduri si fapte, de a ajuta in tratarea depresiei.

Terapia de soc (terapia electroconvulsiva) desi este un tratament eficient pentru adolescentii si copiii de varsta mai mare, care au forme severe de depresie sau cei care nu raspund la alte tratamente, este rar folosit la copii sau adolescenti.

Chiar daca aceasta terapie este eficienta la adultii cu forme severe de depresie, in prezent nu sunt studii care sa arate eficienta ECT la copii si adolescenti.

Tipurile de terapie comportamentala (consiliere) cel mai adesea folosite in tratarea depresiei la copii si adolescenti sunt:
- terapia cognitiv-comportamentala, care ajuta la reducerea, estomparea gandurilor negative si incurajeaza comportamentul pozitiv
- terapia de relationare, aceasta se concentreaza pe initierea de relatii intre copii
- terapia de rezolvare a problemelor, in care copii sunt ajutati sa rezolve, sa inteleaga problemele curente
- terapia familiala, care incurajeaza intreaga familie sa isi exprime toate temerile si o ajuta sa gaseasca noi mijloace de a le indeparta
- terapia prin joc, in care este implicat un copil mic sau un copil cu intarziere mentala, avand ca scop de a-i ajuta sa-si invinga temerile sau frica (cu toate acestea nu este dovedit ca acest tip de tratament reduce simptomele depresiei)
- terapia electro-convulsivanta (ECT), folosita rar la copii, poate fi de ajutor in cazul in care acestia nu raspund la alte tratamente sau depresia acestora este severa.

Terapia complementara: medicatia complementara a fost folosita pentru tratarea depresiei la adulti, dar eficacitatea acesteia la copii si la adolescenti nu a fost inca dovedita; nu exista dovezi ca aceasta terapie ar fi sigura pentru utilizarea la copii sau adolescenti; medicatia complementara poate sa interactioneze cu alte medicamente, ca de exemplu cu antidepresivele.

De retinut!

Unele simptome ale depresiei la copii si adolescenti pot persista, in ciuda medicamentelor sau a altor terapii. Depresia intalnita la persoanele tinere este in continuare o problema si necesita terapie de lunga durata, implicand cadrele specializate in consiliere (psihologii), tratament cu medicamente, instruirea cu privire la tulburare sau o combinatie intre acestea. Tratamentul inceput devreme poate sa aduca cele mai bune rezultate copilului bolnav de depresie.

Profilaxie

Prevenirea primului episod de depresie este dificila, dar este posibila prevenirea sau reducerea severitatii episoadelor viitoare de depresie (recadere).

Exista unele dovezi ca terapia cognitiv-comportamentala (CBT) realizata la un grup de copii, poate preveni sau intarzia aparitia primului episod de depresie la copiii sau adolescentii a caror parinti au avut depresie (situatie in care copiii sunt expusi la un risc crescut de a deveni depresivi).

Copilul cu depresie trebuie sa ia medicatia prescrisa de medic, sa participe la intalnirile de psihoterapie, sa urmeze o dieta echilibrata si totodata sa faca exercitii in mod regulat.

La un copil cu depresie este necesar sa existe un suport social bun, atat acasa in familie cat si la scoala, cu profesorii, cu alti membrii ai familiei si prietenii care il inconjoara, acestia trebuind sa aibe capacitatea de a-l intelege si de a-l sustine.

Trebuie sa stiti sa recunoasteti simptomele depresiei si sa o diagnosticati imediat pentru a incepe tratamentul corespunzator in cazul in care apar simptomele.

In unele scoli se distribuie material educativ si totodata exista posibilitatea de a participa la terapia de grup, mai ales cei care prezinta un risc crescut de a face depresie, ca de exemplu cei care au probleme de conflict in familie sau cu alte persoane.