Descoperirea chirurgico-ortodontica a caninilor inclusi

Caninii definitivi erup in jurul varstei de 9 ani (cei inferiori ) si in jur de 11 ani (cei superiori). Sunt dinti foarte puternici ce prezinta o rodacina lunga (aprox. 17mm – la maxilar) , avand o implantare foarte buna in os. Se afla la intersectia celor 2 planuri, fapt ce le confera si o pozitie privilegiata pe arcada dentara.

Toate aspectele mentionate mai sus atesta faptul ca, caninul este unul dintre dintii cei mai importanti la nivelul cavitatii bucale.

Nu de putine ori ne intalnim cu fenomenul incluziei acestui dinte, situatie in care caninul ramane blocat in os depasind perioada normala de eruptie, de multe ori pe arcada fiind inca prezent caninul temporar.

Conform statisticii de specialitate, este dintele care ramane cel mai frecvent in incluzie (aprox 50% din cazuri), exceptand desigur molarul de minte. Fenomenul este mai frecvent in cazul caninilor superiori fata de cei inferiori. Sexul feminin este afectat mai des fata de sexul masculin.

Exista mai multi factori care duc la aparitia fenomanului de incluzie, dintre cei mai frecventi putem enumera:

a) Factori locali:

- micsorarea spatiului necesar eruptiei ce poate merge pana la inchiderea completa a acestuia
- obstacole pe traseul de eruptie
- scleroza osului alveolar dupa traumatisme accidentale

b ) Factori generali:

- afectiuni endocrine
- tulburari metabolice
- rahitism
- malnutritia
- avitaminoza (in special de vit.D)
- sindroame genetice (Sindromul Down, Turner, Boala Paget)
- factori ereditari

Uneori incluzia caninului se poate asocia cu transmigratia. Aceasta din urma descrie fenomenul de deplasare a caninului in interiorul osului de obicei spre linia mediana a fetei, uneori o poate depasi ajungand pana in dreptul molarilor de pe arcada opusa.

Cand apare transmigratia de obicei canini sunt inclusi profund si orizontal.
Acest fenomen incepe aparent in perioada dentitiei mixte si poate dura mai multi ani.

Tratamentul in cazul incluziei caninului este unul singur, asa numita interventie de descoperire chirurgico-ortodontica.

Interventia presupune mai multe etape foarte bine gandite:

1. Crearea spatiului necesar aducerii caninului pe arcada
2. Descoperirea chirurgicala a caninului ce se gaseste intra-osos
3. Tractiunea ortodontica a elementului inclus

Faza 1 presupune aplicarea unui aparat fix de catre medicul ortodont cu scopul de a alinia si a indeparta eventualele obstacole ce pot exista pe locul unde dorim sa aducem caninul inclus. Etapa variaza ca timp in functie de complexitatea tratamentului.

Faza 2 presupune realizarea interventiei propriu-zise de descoperire a caninului inclus. Metoda chirurgico-ortodontica va fi facuta obligatoriu de o echipa mixta, chirurg-ortodont. Se realizeaza cu anestezie locala si consta in indepartarea tesutului osos ce acopera caninul, urmata de aplicarea unui dispozitiv ortodontic special pentru a putea ancora caninul la aparatul dentar montat in prealabil.

Faza 3 reprezinta continuarea tratamentului ortodontic inceput prin forte controlate treptat cu scopul aducerii caninului inclus in locul dorit pe arcada dentara. Aceasta etapa de asemenea poate dupa de la cateva luni pana la aproximativ 2-3 ani.

Ca orice tratament sau interventie chirurgicala, pot interveni complicatii. Avantajul este ca sunt relativ scazute pentru acest tip de interventie. In caz de esec in pozitionarea caninului pe locul corect, destinat lui, se indica extractia si inserarea unui implant la distanta de timp (aporx. 6 luni de zile necesare vindecarii) pentru reabilitarea masticatiei.

De cele mai multe ori incluzia caninului este observata accidental in cadrul investigatiilor imagistice cu ocazia vizitei la stomatolog sau in cadrul altor tratamente. Din acest motiv este foarte important sa fie urmarita eruptia dentara inca de la varste fragede, chiar de la aparitia primilor dinti definitivi pentru a evita probleme sau complicatii ulterioare care netratate la timp pot duce la aparitia altor patologii ce ingreuneaza ulterior tratamentul sau duc la esec.