Obiceiurile vicioase ale copilului

Obiceiurile vicioase sunt unele gesturi facute de copil, repetate de multe ori in decursul unei zile, facute in mod constient sau nu, care au drept rezultat modificari ale aparatului dento maxilar.

Functiile principale ale aparatului dento–maxilar (respiratia, masticatia, deglutitia) sunt asigurate prin miscarile ritmice ale mandibulei, limbii, buzelor si muschilor mimicii.

Aceste functii, la randul lor, stimuleaza dezvoltarea normala a maxilarelor si modeleaza forma lor in vederea adaptarii la conditiile de mediu. Miscarile rezultate din functionabilitatea aparatului dento-maxilar conditioneaza in mod egal morfologia si pozitia dintilor.

Obiceiurile vicioase rup echilibrul muscular si tulbura cresterea oaselor, dand o noua directie de crestere a acestora, producand modificari de pozitie a dintilor, arcadelor si oaselor maxilare.

Obiceiurile vicioase pot fi rezultatul unor trairi intense ale micutului- sentiment de teama,de nesiguranta, pot aparea din plictiseala sau din simpla dorinta de a capta atentia parintilor.

Printre cele mai intalnite obiceiuri vicioase la copii se numara:

1.suptul degetului (al obrajilor,al buzelor sau al diverselor obiecte-paturica, jucarii):
-pana la varsta de 3-4 ani,acest obicei poate fi considerat unul normal, aceasta fiind o perioada de tranzitie pentru cei mici.
-persistenta obiceiului dupa aceasta varsta poate determina aparitia remodelarii deficitare a osului maxilar insotita de asimetrii faciale, ocluzie dechisa anterioara asociata cu respiratie orala si dificultati de vorbire.
-studii de specialitate au aratat ca micutilor le este mult mai usor sa renunte la suptul suzetei de cat la cel al degetului.

2.deglutitia infantila:
-reprezinta deglutitia realizata prin proiectarea limbii pe dintii anteriori si nu pe bolta palatina (cerul gurii); activitate normala doar in periada de sugar.

3.respiratia orala:
-in mod normal,respiratia se realizeaza pe nas; numai in cazuri exceptionale, in momentul in care copilul depune un efort exagerat, se admite o respiratie orala; in cazuri anormale,cand fosele nazale sunt obstruate, partial sau total, iar respiratia nazala nu mai este suficienta, copilul va respira si pe gura.
-copiii cu respiratie orala au o imunitate mai scazuta si dezvolta mult mai usor infectii faringo-amigdaliene.
-oxigenarea creierului in cazul unei respiratii orale nu este una corecta si pot aparea semene de oboseala si moficari ale atentiei.
-poate aparea si datorita unor factori interni: vegetatii adenoide-polipi nazali sau deviatiei de sept.

4.rosul diverselor obiecte (unghii, creioane):
-statisticile arata ca 50% dintre copiii cu varste intre 10 si 18 ani prezinta acest obicei vicios, dar, din fericire aproape jumatate se opresc in jurul varstei de 20 de ani.
-pentru a preveni rosul unghiilor trebuie ca micutului sa ii fie taiate unghiile regulat, se pot folosi unele lacuri cu gust amar sau manusile sau, cu ajutorul ortodontului, puteti beneficia de un dispozitiv oral care se numeste Mouthguard.
-acest obicei nu este unul igienic, si pe termen lung poate determina aparitia unor tulburari grave la nivelul aparatelor respirator si digestiv.

5.actiuni ce pot influenta pozitia mandibulei:
-dormitul cu pumnul sub mandibula.
-sprijinirea mandibulei cu pumnul sau cu creionul in timpul lectiilor.

Prin diverse mecanisme, toate aceste actiuni aparent inofensive, pot determina aparitia unor anomalii structurale la nivelul aparatului dento alveolar.

Obiceiurile vicioase prezentate mai sus sunt cele mai des intalnite si cu actiuni grave asupra dezvolatrii oaselor si a dintilor, insa imaginatia copiilor nu are limite si pot inventa, chiar in joaca, unele noi. Cu cat depistarea acestor obiceiuri se face mai devreme, cu atat combaterea lor este mai simpla si mai rapida.

Uneori, simpla discutie si supravegherea constanta pot deconditiona obiceiul. Insa, de cele mai multe ori, atunci cand obiceiul a fost depistat tardiv, deconditionarea lui va fi cu atat mai dificila si va fi necesara utilizarea unor aparate realizate de catre medicii dentisti special concepute in acest sens, pentru a corecta si probleme aparute.

Pentru o rezolvare eficienta este nevoie de o colaborare stransa intre copil-familie-medic specialist.

Fiecare pacient este unic in felul sau, la fel si obiceiul vicios dezvoltat ,dar si consecintele aparute la nivelul aparatului dento- maxilar. De aceea, tratamentul complex trebuie sa fie unul individualizat, iar momentul inceperii lui ramane la latitudinea medicului specialist.

Eforturile sustinute ale echipei copil-familie-medic au drept scop o crestere si dezvoltare normala a micutilor, care sunt la fel de importante ca sanatatea si educatia acestora.