Endometrioza la adolescente

Ce este endometrioza

Desi marea majoritate a persoanelor primesc diagnosticul de endometrioza la varste cuprinse intre 30 si 40 de ani, afectiunea poate fi prezenta si poate provoca simptome chiar si la persoanele adolescente. Diagnosticarea precoce este cheia in incetinirea progresiei bolii si in buna gestionare a ei.

Endometrioza este o afectiune destul de comuna care provoaca dureri pelvine. Aceasta apare atunci cand tesut similar mucoasei uterine se dezvolta in locuri situate in afara uterului. Acest tesut poate creste pe ovare, trompe uterine, intestin sau pe alte organe abdominale.

Un numar crescut de femei nu sunt diagnosticate cu endometrioza pana cand incearca sa ramana insarcinate, asa ca deseori nu este diagnosticata la adolescente. Cu toate acestea, specialistii afirma ca endometrioza este relativ frecventa chiar si la varsta adolescentei. In continuarea articolului sunt prezentate mai multe detalii despre manifestarile endometriozei la adolescente, despre modul in care medicii o diagnosticheaza, dar si despre modalitatile de tratament.

Pot adolescentele sa aiba endometrioza?

Numeroase persoane considera ca endometrioza este o boala a adultilor, adolescentele fiind ferite de aceasta. Totusi, acest lucru nu este adevarat, adolescentele putand avea endometrioza.

Endometrioza este o afectiune progresiva, asa ca multe femei o pot avea in adolescenta, fara a fi constiente de ea. Una dintre principalele simptome definitorii ale afectiunii este durerea pelvina cronica. Cu toate acestea, cauza acestei dureri poate fi dificil de identificat. Astfel, este posibil ca medicii sa evalueze adolescentele cu crampe si menstruatii dureroase fara a lua initial in calcul endometrioza.

Intr-un studiu efectuat in anul 2020 cercetatorii au analizat peste 1000 de adolescente cu dureri pelvine si au constatat ca acestea au fost cauzate de endometrioza in 64% din cazuri. Autorii au concluzionat ca a existat o prevalenta ridicata a endometriozei la adolescentii cu dureri pelvine si au subliniat, de asemenea, importanta identificarii precoce a simptomelor.

Deoarece endometrioza este o afectiune care progreseaza odata cu trecerea timpului, tratarea ei cat mai devreme poate impiedica agravarea. Potrivit unui alt studiu, doua treimi dintre persoanele diagnosticate cu endometrioza au declarat ca simptomele au existat inca din adolescenta. Din pacate, acestea au primit diagnosticul abia la varsta adulta.

Factori de risc

Exista anumiti factori de risc asociati endometriozei, acestia fiind valabili si in cazul adolescentelor. Printre acestia se regasesc:
• Istoricul familial de endometrioza;
• Instalarea menstruatiei inainte de varsta de 11 ani;
• Existenta unor cicluri menstruale scurte;
• Existenta unor menstruatii abundente si/sau de durata;
• Existenta unui indice de masa corporala redus;
• Asocierea unor anomalii prezente la nivelul sistemului reproducator.

Manifestarile endometriozei la adolescente

Multe persoane cu endometrioza afirma ca simptomele lor au debutat inca din timpul adolescentei. Aceste manifestari sunt reprezentate de crampe menstruale dureroase, sangerare menstruala abundenta, cicluri menstruale neregulate si sangerari intre menstruatii. De asemenea, se pot asocia probleme digestive, precum greata, constipatie sau diaree. Pot aparea si dureri in timpul urinarii sau a miscarilor intestinale. Persoanele active din punct de vedere sexual pot raporta dispareunie. Toate aceste manifestari nu trebuie trecute cu vederea, ci trebuie sa reprezinte un semnal de alarma si sa trimita persoana in cauza la medic.

Punerea diagnosticului

Daca o adolescenta are simptome de endometrioza, ar putea sa doreasca sa discute cu un parinte despre vizita la medic. De asemenea, daca parintii observa existenta unor menstruatii frecvente dureroase si sangerari menstruale abundente, ar trebui sa discute cu adolescenta in cauza si sa stabileasca un consult de specialitate.

Medicul ii va cere adolescentei sa isi explice simptomele, cat de des apar si cum este simtita durerea. Istoricul medical este la fel de important, atat din punct de vedere personal, cat si familial. Medicul trebuie informat cu privire la frecventa menstruatiei, cantitatea sangerarilor si caracterul durerii. Simptomele asociate trebuie aduse si ele in discutie, deoarece pot oferi informatii importante.

Dupa discutia cu pacienta cu privire la manifestarile existente, medicul poate solicita diverse examene si teste. Examinarea pelvina poate fi de ajutor si poate ajuta la detectarea unor chisturi sau cicatrici in spatele uterului. Cu toate acestea, zonele de dimensiuni reduse de tesut afectat pot fi ratate.

Ecografiile si investigatiile de imagistica cu rezonanta magnetica pot ajuta la obtinerea unor imagini detaliate ale abdomenului cu rol in evaluarea organelor de reproducere. Daca nu sunt observate modificari sau chisturi ovariene in timpul studiilor imagistice, medicul poate recomanda anumite terapii hormonale pentru a reduce durerea pelvina si pentru a regla menstruatia.

Daca durerea pacientei se amelioreaza cu aceste medicamente hormonale, inseamna ca probabil are endometrioza.
Laparoscopia este interventia chirurgicala considerata a fi singura modalitate de diagnosticare definitiva a endometriozei. Medicul poate avea imagini detaliate din abdomen si pelvis si chiar poate lua probe de tesut pentru analiza si pentru a confirma diagnosticul.

Optiuni de tratament

Desi nu exista o metoda de tratament curativ pentru endometrioza, o serie de tratamente poate ajuta la buna gestionare a simptomelor produse de aceasta afectiune. Pilulele contraceptive reprezinta tratamentul hormonal de prima linie ce ajuta la reglarea menstruatiei, atat din punct de vedere al cantitatii si duratei, cat si a durerii. O alta optiune o reprezinta dispozitivele intrauterine, cunoscute drept sterilet, pot fi de ajutor. Acestea pot preveni sarcina o anumita perioada de timp, dar exista si riscul ca simptomele sa nu poata fi reduse pe toata aceasta perioada.

Medicii pot recomanda anumite medicamente care lupta impotriva durerii pentru a ajuta la ameliorarea durerii cauzate de endometrioza.Totusi, trebuie stiut ca acestea nu sunt intotdeauna eficiente in ameliorarea durerilor pelvine severe, iar medicul poate prescrie medicamente mai puternice pentru a gestiona manifestarile dureroase.

In cazul in care o persoana are manifestari severe ale endometriozei, iar alte optiuni de tratament nu ofera nicio usurare, medicul poate recomanda laparoscopia. Aceasta este o interventie chirurgicala minim invaziva prin care chirurgul introduce instrumentele de lucru si o camera video in burta pacientei pentru a localiza si indeparta zonele de endometrioza. Ulterior, pacienta poate continua tratamentul hormonal, acesta avand rolul de a preveni sau incetini dezvoltarea noilor zone de endometrioza.

Perspectiva

Chiar daca nu exista un tratament curativ pentru endometrioza, tratamentele medicamentoase si cele chirurgicale pot ajuta pacientii sa isi gestioneze cat mai bine simptomele. Primirea unui diagnostic de endometrioza in adolescenta poate fi frustranta si infricosatoare si poate afecta atat adolescenta, cat si parintii acesteia.

Totusi, este important ca oamenii sa isi aminteasca cat de benefica este detectarea cat mai precoce a endometriozei. Pentru unele persoane, durerea cronica produsa de endometrioza afecteaza viata de zi cu zi si poate duce la sentimente de stres, furie, frustrare si depresie, asa ca integrarea in grupuri de sprijin emotional si consultarea cu psihologi si alti specialisti ar putea fi de ajutor.

Bibliografie:
Dun, E. C., et al. (2015). Endometriosis in adolescents.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4432718/
Endometriosis. (2019).
https://www.womenshealth.gov/a-z-topics/endometriosis
Endometriosis. (2020).
https://www.nichd.nih.gov/health/topics/endometriosis
Hirsch, M., et al. (2020). The prevalence of endometriosis in adolescents with pelvic pain: A systematic review.
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1083318820302874
Martire, F. G., et al. (2020). Adolescence and endometriosis: Symptoms, ultrasound signs and early diagnosis.
https://www.fertstert.org/article/S0015-0282(20)30583-5/fulltext