Afectiunile membrului superior

Membrul superior - umar, brat, cot, antebrat, incheietura mainii si mana - este implicat in majoritatea activitatilor zilnice, de la scris si tastat pana la ridicarea obiectelor.

Afectiunile sunt variate si pot fi traumatice (fracturi, luxatii, entorse), degenerative sau de suprasolicitare (artroza, tendinopatii), neurologice (compresii ale nervilor, precum sindromul de tunel carpian) sau inflamatorii. Identificarea corecta a cauzei este importanta pentru stabilirea diagnosticului, alegerea specialistului potrivit si initierea tratamentului adecvat.

Fracturile pot afecta oasele membrului superior, inclusiv humerusul, radiusul si ulna. Un mecanism frecvent este caderea cu sprijin pe mana intinsa, dar fracturile pot aparea si in urma loviturilor, accidentelor sau a altor traumatisme. Durerea, umflarea, deformarea si limitarea miscarii pot sugera o fractura, iar diagnosticul este stabilit de medic, de obicei prin examinare si radiografie.

Tratamentul depinde de tipul si severitatea fracturii. Fracturile stabile, fara deplasare, pot fi tratate prin imobilizare, in timp ce fracturile deplasate sau instabile pot necesita realinierea fragmentelor si, uneori, interventie chirurgicala cu placi, suruburi sau alte metode de fixare.

Fractura poate fi uneori evidenta prin deformarea membrului sau printr-un trosnet in momentul accidentarii, dar semnele pot fi si mai putin evidente. Simptomele includ durere intensa, accentuata de miscare, umflare, echimoze (vanatai), deformarea bratului sau antebratului si dificultatea sau imposibilitatea de a folosi membrul. In cazul anumitor fracturi ale antebratului poate fi dificila si rotirea palmei in sus sau in jos.

Amorteala, furnicaturile, degetele palide sau albastre ori o mana rece pot indica afectarea nervilor sau a circulatiei si necesita evaluare medicala urgenta. S

Pe langa fracturi, membrul superior poate fi afectat de probleme ale umarului, precum tendinopatia coafei rotatorilor, umarul inghetat si luxatiile, afectiuni ale cotului, precum epicondilita („cotul tenismenului”) si epitrohleita („cotul jucatorului de golf”), precum si compresii ale nervilor, cum este sindromul de tunel carpian. Pot aparea, de asemenea, artroza articulatiilor, degetul in resort si alte leziuni ale tendoanelor si ligamentelor.

Unele afectiuni sunt favorizate de suprasolicitare si miscari repetitive, in timp ce altele apar in urma traumatismelor sau odata cu varsta. Tratamentul depinde de cauza si poate include reducerea temporara a activitatii, kinetoterapie, exercitii, medicamente sau, in anumite cazuri, interventie chirurgicala.

Este necesar un consult medical urgent dupa un traumatism daca apare durere severa, deformare vizibila, umflare rapida, imposibilitatea de a folosi membrul sau semne precum amorteala, furnicaturi, paloare, coloratie albastra ori raceala mainii, care pot indica afectarea nervilor sau a circulatiei.

Pentru durerile aparute prin suprasolicitare, consultul este recomandat daca acestea persista, se agraveaza sau limiteaza activitatile zilnice. Intarzierea diagnosticului si tratamentului unor fracturi poate favoriza complicatii, precum consolidarea intarziata sau vicioasa si limitarea functiei membrului.