Lichidul amniotic este lichidul care inconjoara sacul in care se afla fatul in curs de dezvoltare, in viata intrauterina. Acesta joaca mai multe roluri importante:
- Amortizeaza eventualele lovituri sau protejeaza fatul in cazul unui traumatism (in cazul in care o femeie insarcinata cade, de exemplu)
- Contribuie la prevenirea comprimarii cordonului ombilical si a reducerii cantitatii de oxigen furnizate copilului
- Ajuta la mentinerea unei temperaturi constante in uter
- Protejeaza impotriva aparitiei unor infectii
- Permite copilului sa se deplaseze, fapt ce permite dezvoltarea corespunzatoare a muschilor si oaselor acestuia in mod corespunzator
- Ajuta la dezvoltarea sistemului digestiv si respirator al copilului, intrucat bebelusul inghite si excreta lichid amniotic si il inhaleaza si il expira din plamani
In timpul sarcinii, uterul este umplut cu lichid amniotic care are indeplineste urmatoarele roluri:
- protejeaza bebelusul de eventualele lovituri si le amortizeaza
- contribuie la pastrarea unei temperaturi constante a copilului in uter
- ajuta plamanii bebelusului sa se dezvolte, intrucat in viata intrauterina, copilul respira in fluid
- ajuta la dezvoltarea sistemului digestiv, pentru ca in timp ce bebelusul se afla in uter, acesta inchide lichid
- sustine dezvoltarea muschilor si oaselor nou-nascutului deoarece copilul se poate deplasa in acest lichid
- previne compresia cordonul ombilical (cel care transporta hrana si oxigen de la placenta la copil)
Sacul amniotic este localizat in interiorul uterului si in acesta ramane copilul pana la sfarsitul celor 40 de saptamani de sarcina. Lichidul amniotic se afla in interiorul sacului amniotic. Acest sac se formeaza la aproximativ 12 zile dupa ce o femeie a ramas insarcinata. In primele saptamani de sarcina, lichidul amniotic este format in cea mai mare parte din apa, care provine din organismul femeii insarcinate.
Dupa aproximativ 20 de saptamani de sarcina, urina bebelusului reprezinta ce mai mare parte din lichid. Lichidul amniotic contine nutrienti hormoni (substante chimice fabricate de organism) si anticorpi (celule din organism care lupta impotriva infectiei).
In timpul primelor 14 saptamani de sarcina, lichidul amniotic trece din sistemul circulator in sacul amniotic. In prima parte a celui de-al doilea trimestru bebelusul incepe sa inghita lichidul, sa il filtreze cu ajutorul rinichilor si sa-l elimine sub forma de urina, pe care acesta o inghide din nou. Astfel are loc reciclarea intregului lichid amniotic la fiecare ore (acest lucru insemnand ca cea mai mare parte din acest lichid este format din urina bebelusului).
Ca atare, copilul joaca un rol important in mentinerea cantitatii de lichid amniotic. Uneori insa, acest proces de dezechilibreaza, rezultand prea mult sau prea putin lichid - ambele situatii pot implica diverse consecinte sau complicatii.
In conditii normale, cantitatea de lichid amniotic creste pana la inceputul trimestrului al treilea. Volumul maxim este atins in jurul a 34 de saptamani. Dupa aceasta perioada, fluidul se diminueaza treptat pana cand intervine nasterea. Daca o femeie insarcinata are prea mult lichid amniotic, in orice moment al sarcinii, dezechilibrul poarta denumirea de hidramnios sau polihidramnios. Atunci cand exista prea putin se numeste oligohidramnios.
In cazul in care medicul suspecteaza aceasta problema (care este intalnita in cazul a 1% dintre sarcini), uterul creste mai rapid decat ar trebui. De asemenea, pot sa apara si alte manifestari, cum ar fi: disconfort abdominal neobisnuit, amplificarea durerilor de spate, dificultati de respiratie si umflarea excesiva a picioarelor si gleznelor. Daca sunt prezente oricare dintre aceste simptome, medicul obstetrician ar trebui sa solicite femeii insarcinate sa realizeze o ecografie.
Cu ajutorul sonografului se poate masura volumul lichidului amniotic din patru sectiuni diferite ale uterului, se va face o analiza a acestora si se va calcula rata indexului de lichid amniotic. In trimestrul al treilea, cantitatea normala este intre 5-25 centimetrii. Un total mai mare de 25 de centimetrii este considerat ridicat.
Expertii nu cunosc nici in prezent care este cauza a celor mai multe dintre cazurile de hidramnios, in special a celor usoare. Unele cauze comune ale cazurilor moderate sau severe includ:
- diabetul matern - nivelul lichidului poate ajunge la limite sperioare atunci cand viitoarea mama sufera de diabet zaharat si nu reuseste sa-si mentina sub control valorile zaharului. Hidramnios este diagnosticata la aproximativ 10% dintre femeile insarcinate gravide, de obicei, spre al treilea trimestru de sarcina.
- sarcina gemelara sau multipla - lichidul amniotic poate sa creasca daca sarcina este gemelara sau multipla. Hidramnios apare mai ales in cazul sindromului fetofetal de transfuzie (twin to twin trasfuzion), in cazul in care unul dintre gemeni are prea putin lichid amniotic, iar celalalt/ceilalti creaza prea mult.
- anomalii fetale - in cazuri rare, un copil ar putea suferi in viata intrauterina de o problema medicala care il determina sa nu mai inghita fluid, dar rinichii sai vor cotinua sa produca mai mult lichid decat a inghitit. Ar putea fi vorba despre oricare din urmatoarele afectiuni: stenoza pilorica, palatoschizis, o obturatie la nivelul tractului gastrointestinal, anumite probleme neurologice cum ar fi defectele de tub neural sau hidrocefalia, dar si alte boli.
- anemie fetala - in cazuri destul de rare, hidramnios poate fi un semn ca fatul are o anemie cauzata de o incompatibilitate Rh sau o infectie cum ar fi boala a cincea (eritemul infectios sau pavroviroza B19). In ambele cazuri, problema ar putea fi tratata cu ajutorul unei transfuzii de sange in utero. In cazul eritemului infectios, copilul se va recupera fara tratament.
Atunci cand o femeie insarcinata va fi diagnosticata cu hidroamnios, medicul va face o ecografie de inalta rezolutie pentru a putea sa diagnosticheze eventualele anomalii si eventual amniocenteza pentru a testa daca exista vreun defect genetic.
Poate fi necesar sa se realizeze periodic testarea nivelului de stres si alte investigatii cu ultrasunele pe parcursul sarcinii pentru a se monitoriza indeaproape dezvoltarea bebelusului. De asemenea, este important sa se acorde atentie eventualelor semne de travaliu prematur. Sunt recomandate si teste pentru depistarea diabetului gestational, in cazul in care acestea nu au fost deja facute.
Femeia gravida va fi monitorizata cu atentie si in timpul travaliului. Din cauza excesului de lichid amniotic exista un risc mai ridicat de prolaps de cordon ombilical (atunci cand exista posibilitatea sa se strecoare cordonul ombilical prin deschiderea provocata de colul uterin) sau o desprindere de placenta, atunci cand se rupe apa. In ambele situatii se va interveni medical, de urgenta.
Medicul obstetrician trebuie sa fie prezent langa femeia insarcinata inca de la inceputul travaliului sau imediat ce apa s-a rupt, inainte de declansarea travaliului. Exista si un risc crescut de hemoragie postpartum, deoarece uterul este dilatat peste masura si exista posibilitatea sa nu se poata contracta suficient dupa nastere. De aceea este necesara monitorizarea inclusiv dupa nastere.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.