Masturbarea la 8 ani

Raspunsurile online ale specialistilor nostri, nu constituie un diagnostic exact al problemelor de sanatate pe care le-ati prezentat !

Boli grave se pot manifesta prin semne care va par minore, iar un diagnostic corect nu poate fi pus decat in urma unei consultatii detaliate a copilului dvs. in clinicile de specialitate.

Am o problema legata de baiatul meu in varsta de 8 ani. De mai multe ori, din ce in ce mai frecvent, l-am surprins masturbandu-se. Este normal acest lucru? Exista o delimitare intre normal si patologic legat de aceasta problema? Copilul este activ, inteligent, cu rezultate bune la scoala. Familia noastra este una normala, nu exista probleme intre noi, parintii. Cand l-am surprins, i-am spus ca nu este bine ce face, ca se poate imbolnavi. L-am intrebat de ce face asta si nu stie sa-mi raspunda. Am gresit intreband asa ceva? Ce atitudine trebuie sa adopt?

Existenta unei sexualitati infantile, cu caracter natural, nepatologic, este admisa astazi de majoritatea specialistilor.

Viata instinctiva a copilului este, in primul rand, o forma particulara de "autosexualitate" care anunta si pregateste instinctul sexual al viitorului adult.

Exista o nevoie de autoerotism la copii, reprezentata prin curiozitati corporale, sugerea degetului, masturbatie, etc. Este stiut si faptul ca orice copil este curios sa-si descopere propria corporalitate in special din sfera sexualitatii, pe care adultii o acopera cu o umbra de mister si interdictii.

In general, in ceea ce-l priveste pe copil, simtul erotic are caracterul unei placeri in sine, resimtita mai mult ca o emotie vegetativa specifica.

El se atinge "acolo jos" pentru ca ii place senzatia, desi nu poate simti in intregime satisfactia masturbarii (nu poate avea orgasm) datorita dezvoltarii incomplete fizice si mai ales hormonale la aceasta varsta.

Astazi se stie ca masturbarea este o parte fireasca a procesului de maturizare si aceasta forma de activitate sexuala poate incepe in copilarie si poate continua si la varsta adulta.

Stiind ca unii baietei se nasc cu penisul in erectie, nu ar fi de mirare ca si in pantecul mamei sa se atinga cu manutele.

Multi parinti isi opresc copiii atunci cand ii prind asupra faptului si nu gresesc, dar pentru dezvoltarea psiho-sexuala a copiilor e foarte important modul in care parintii fac acest lucru.

Amenintarile cu crescutul parului in palme, cu orbirea sau nebunia sunt mituri. Parintii ar trebui sa le explice copiilor ca nu fac nimic rau daca-si ating propriile organe genitale, dar numai in intimitate.

Oare cati parinti le respecta copiilor dreptul la intimitatea de care au nevoie ca sa se poata masturba ? Oare cati parinti bat la usa inainte de a intra in camera fiului sau fiicei si pleaca daca li se spune sa nu intre, fara sa puna tot felul de intrebari?

Probabil ca motivul pentru care multi  au dificultati din acest punct de vedere este ca au fost educati la randul lor sa le fie rusine de aceste lucruri si nu au reusit nici la maturitate sa scape de prejudecatile care le-au fost transmise.

Asa se face ca in majoritatea cazurilor, masturbarea incepe ca un lucru interzis, de care trebuie sa-ti fie rusine, copiii crezand ca placerea sexuala e un lucru rau in sine.

Consecinta poate fi, ca odata ajunsi la maturitate nu mai pot avea o viata sexuala pe deplin satisfacatoare.

In concluzie, e normal si firesc atat timp cat celelalte sfere de activitate ale copilului nu sunt afectate (este activ, intelegent, sociabil, are rezultate bune la scoala).

Mai mult ca sigur nu face acest lucru atat de des cat puteti sa va inchipuiti dvs. generalizand situatiile descoperite.

In plus, cred ca  exista o diferenta majora intre ceea ce inteleg adultii prin masturbare (obtinerea unei finalitati orgasmice in absenta partenerului) si jocul autoerotic aducator de noi senzatii placute al unui baietel de 8 ani.

Mircea Raslescu
Psiholog - Psihologia copilului si adolescentului
Cabinetul Alter Ego