Trandafirul este o planta raspandita pe toate continentele si este cultivata inca din antichitate.
Trandafirul creste si spontan (de exemplu macesul), dar este mai ales cultivat in parcuri si gradini, ca planta decorativa. Tulpina poate ajunge pana la 120 cm (la speciile cataratoare poate depasi 2 m), este ramificata si acoperita cu spini. Frunzele cresc opus, sunt zimtate pe margini si la unele specii marginile inteapa. Florile au diverse culori si cresc fie solitare, fie grupate in inflorescente (mai ales la speciile cataratoare). Dintre elementele chimice constitutive amintim: ulei volatil, geraniol, citronelol, derivati flavonici, quercitina, coloranti antocianici, cianina, tanin. Principalele proprietati ale plantei sunt: antidiareic, antipiretic, antiinflamator, antiseptic, astringent, extern- decongestiv, dezinfectant. In fitoterapie sunt folosite petalele florii. De asemenea din petale se fac dulceturi si gemuri. Extractele de petale se folosesc si in industria produselor cosmetice, iar uleiurile sunt folosite in aromaterapie.
Uz intern:
- astm, diaree cronica, hemoragii, tuberculoza - sub forma de infuzie din petale, otet de trandafiri.
Uz extern:
- acnee, afectiuni bucale chiar la sugari, afte, comedoane, iritatii oculare, matreata, micoze bucale, pistrui, scurgeri vaginale, stomatita - sub forma de macerat in apa din petale (mai ales in afectiunile oculare si acnee), comprese cu infuzie, otet de trandafiri aplicat local, petale amestecate cu miere, lasate 15 zile si apoi folosite in bandijonari locale in afte, stomatite sau alte afectiuni bucale.