Este o planta din flora spontana specifica Europei. In Romania poate fi intalnita pe campii, pajisti, la liziera padurilor, dar este si cultivata ca planta decorativa. stevia de munte are in pamant un rizom carnos si ramificat. Tulpina creste pana la un metru inaltime, este puternica si ramificata la varf. Frunzele sunt mari, palmate, alcatuite din trei pana la sapte lobi, crestate pe margini si comestibile. Florile sunt grupate in inflorescenta umbeliforma si sunt albe sau roz pal. Dintre substantele chimice continute de planta amintim: protide, emodine, acid oxalic, mici cantitati de grasimi, vitamina C, saruri minereale. Principalele calitati ale Steviei sunt: astringenta, antianemica, depurativa, digestiva, laxativa, diuretica, purgativa (in functie de doza), remineralizanta. In fitoterapie se utilizeaza frunzele si radacina.
Uz intern:
- afectiuni hepatice, atonie digestiva, blocaj urinar, boli endocrine, diabet, diaree, dizenterie, hemoptizie, hemoragii uterine, hemoroizi, hernie, icter, insuficienta hepatica, intoxicatii, laringita, scrofuloza, tuberculoza, tuse, ulcer gastric si duodenal, varsaturi - sub forma de frunze proaspete consumate in salate sau ciorbe, praf de planta uscata tinut sub limba si apoi inghitit, infuzie de planta uscata.
Uz extern:
- abces, adenite, erizipel, impetigo, leucoree, reumatism, scabie, ulcer cutanat - sub forma de frunze fierte sub forma de cataplasme, radacina fiarta in ulei si aplicata ca unguent, comprese cu decoct de radacina.
Efecte adverse:
- Se recomanda ca persoanele care au calculi renali sau biliari si guta sa nu utilizeze aceasta planta, deoarece contine o mare cantitate de oxalati.