Pecetea lui Solomon este o planta din familia Liliaceae, care creste in Europa si Asia. In Romania se gaseste in padurile de foioase, tufarisuri, de la campie pana in zonele montane, dar poate fi cultivata cu succes in gradina, in zone mai umbroase. Planta creste inalta de pana la 50 de cm, are in pamant un rizom carnos, din care pleaca tulpinile aeriene. Are tendinta de a creste in colonii. Tulpina este neramificata, arcuita sub greutatea florilor. Frunzele cresc infasurate pe tulpina, sunt ovale, verzi uneori cu dungi alburii pe margini si la varfuri, acoperite de perisori pe partea inferioara. Florile apar la subsuara frunzelor, sunt albe si au forma de clopotei, raspandesc un miros dulceag si infloresc in lunile aprilie si mai. toamna se formeaza fructele, care sunt bace, ovale, albastru-negricioase. Pecetea lui Solomon contine urmatoarele principii active: glucozizi, taninuri, saruri minerale. Principalele proprietati: astringent, antidot al otravurilor vegetale sau intoxicatii cu metale grele, antiinflamator, hemolitic, antiexematos, antireumatic, purgativ, vomitiv, revulsiv. In scop fitoterapeutic sunt folosite rizomul si radacina, care trebuie recoltate in octombrie.
Uz intern:
- enurezis, hernie, hipermenoree, intoxicatii in special cu metale grele – sub forma de tinctura, infuzie.
Uz extern:
- abcese, afte, contuzii, degeraturi, echimoze, eczeme, furuncule, panaritiu, pete pe piele, pistrui, podagra, reumatism, tromboflebita, varice – sub forma de tinctura, bai cu rizom maruntit, unguent, cataplasma, comprese cu infuzie.
Efecte adverse:
- Consumul fructelor determina iritatii gastro-intestinale si hemoliza.