Ghimpele face parte din flora spontana din Europa. In Romania creste la marginea drumurilor si in terenuri neingrijite, pe langa garduri.Este o planta inalta de pana la 20 cm, ramurile sunt fibroase, frunzele de la baza sunt trifurcate, iar cele tulpinale sunt alungit romboidale, dar aparate de cate 3 spini lungi, foarte ascutiti, iar florile sunt verzui, ca niste gheme mici si infloresc in iunie- septembrie. Fructele sunt prevazute cu carlige si sunt usor de raspandit, agatandu-se de blana animalellor.Dintre elementele chimice cele mai importante ale plantei sunt: ulei esential, saruri de acizi grasi, calciu si potasiu, acid cafeic, acid clorogenic, flavone, fitosteroli, saponine, tanin, lactone (xantanina), ulei volatil, beta- sitosterol. Principalele proprietati ale sale sunt: decongestiva ferma in adenomul de prostata, aperitiv, diuretic, antiinflamator, anticongestiv, dezinfectant, diuretic, antidiabetic, antitumoral, stimuleaza peretii venelor. In fitoterapie este utilizata partea aeriana a plantei.
Uz intern:
- adenom de prostata, afectiunile aparatului urinar, ascita, boli infectioase, cancerul prostatei, cistite, citopielite, edeme, guta, hemoroizi, hipertiroidism, icter, litiaza renala, microlitiaza biliara, nefrite, prostatite, pielonefrita - sub forma de infuzie, decoct, tinctura.
Uz extern:
- hemoroizi - spalaturi locale cu infuzie.
Contraindicatii:
- Este contraindicat ca in timpul tratamentului cu aceasta planta sa se consume condimente, lactate fermentate, citrice, acrituri, muraturi, bauturi alcoolice.