Stejarul face parte din familiaFagaceae, este raspandit in zonele cu clima temperata din Europa, Asia sicateva regiuni din Africa de Nord. In Romania este intalnit mai ales in zonelede campie si de deal, in lunci si depresiuni. Este un arbore inalt, viguros,ajunge pana la 50 m inaltime si 1-2 m in diametru, cu ramuri noduroase sicoroana bogata. Scoarta sa este maron- negricioasa, aspra si brazdata adanclongitudinal si transversal. Coaja de pe ramurile tinere este neteda. Frunzeleau coditele scurte si sunt alcatuite din 4-8 perechi de lobi si sunt alterne.Stejarul infloreste in luna mai, florile sale sunt dispuse monoic in amentii.Fructele sale este achene, se numesc ghinde si cresc grupate cate 2-5 pe unpeduncul.
Substantele continute sunt: acid cvercitanic, acid elagic si galic,principii amare, tanin, cvercina, fluroglucina, substante pectice, rezine,oxalat de calciu, pentadigaloilglucoza, acid ciclogalifaric si hidrati decarbon.
Stejaul are urmatoarele calitati: astringent, antiseptic, antidiareic, hemostaticde suprafata, antiinflamator, dezodorizant. In fitoterapie se utilizeaza coajaneteda, care trebuie recoltata primavara, cand se desprinde usor, dar numai depe ramurile de 3- 5 ani, cu grosime de pana la 10 cm. Alte utilizari: estefoarte apreciat in industria mobilei.
Uz intern:
- intoxicatii cu alcaloizi saumetale diaree severa sub forma de infuzie de coaja maruntita sau din pulberede ghinda coapta.
Uz extern:
- arsuri, degeraturi, diaree,eczeme exudative, enterite, epitaxis, fistule anale, gingivite, hemoragiidiverse, hemoroizi, leucoree, melene, metroragii, seboree, transpiratia excesivaa mainilor si picioarelor - sub forma de gargara, spalaturi, cataplasme, comprese, bai desezut, infuzie din coaja, pulberea de coaja aplicata ca atare.
Contraindicatii:
- Se evita administrarea interna pentru ca poate producetulburari renale si necroza ficatului! Aplicatiile externe nu se fac pe suprafete mari!