Roua cerului face parte dinfamilia Droseraceae si este una din putinele plante carnivore intalnite in taranoastra. Se dezvolta in locuri mlastinoase, pe zacaminte de turba, iubeste apasi semiumbra. Se gaseste in nordul Europei, mai rar in centrul si sudul ei, inAmerica de Nord, in toata Siberia, Corea, Japonia si Noua Guinee. In Romaniaapare in Rezervatiile naturale si este ocrotita de lege. Poate fi crescuta siin ghiveci. Drosera are radacinile slab dezvoltate, iar frunzele pornescdintr-o rozeta bazala cu diametrul de 3-5 centimetri. Din mijlocul rozetei defrunze apare tulpina florala, inalta de pana la 25 centimetri. Frunzele au petiolul lung si sunt acoperitede perisori glandulari care secreta in varf o substanta mucilaginoasa,lipicioasa, incolora, asemanatoare unor picaturi de roua, de unde vine sinumele plantei. Florile sunt deobicei de culoare alb sau roz, sunt solitare,grupate intr-o inflorescenta scorpioida. Inaltimea maxima atinsa de planta estede 10- 80 cm. In fitoterapie este utilizata intreaga planta si se recolteaza inperioada de inflorire, in iulie sau august. Continutul chimic al plantei este: 1% compusi naftochinonici: plumbagina,droserona si carboxi-oxi-naftochinona; 1,5% tanin, acizii: formic, propionic,butiric, citric, benzoic, galic, un ferment proteolitic asemanator pepsinei, unglicozid scindibil de emulsina, enzime, compusi flavonici, un antocianozid,4-9% substante minerale. Proprietatile sale sunt: are efectul spasmolitic alplombaginei asupra bronhiilor, calmeaza spasmele tusei convulsive, antispasticintestinal, antibiotic, cicatrizant.
Uz intern:
- bronsita, colici intestinale,tuse, raguseala, stari simpaticotonice, astm bronsic sub forma de infuzie, tinctura.
Efecte adverse:
- Consumata in cantitati mariplanta este toxica