Limba boului este planta dinflora spontana din regiunile cu clima temperata din Europa. La noi in taraapare ca flora spontana prin pasuni, fanete uscate, pe marginea semanaturilor,padurilor, drumurilor, de la campie pana in regiunea montana, dar estecultivata uneori in gradini. Planta poate ajunge pana la inaltimi de 1 m, esteacoperita cu perisori aspri, frunzele sunt ascutite la varf, iar florilehermafrodite sunt de culoare albastra sau roz. Lastarii tineri, florile sifrunzele sunt comestibile, avand gustul asemanator cu cel al spanacului.Frunzele uscate au un puternic parfum de mosc.substantele chimice care intra inalcatuirea plantei sunt: alantoina, acid salicilic, consolidina, colina,mucilagii, substante minerale, ulei volatil, etc. Principalele calitati aleplantei sunt: diuretica, emolienta, antiscorbutica, diaforetica, antibiotica,emolienta, antigutoasa, anticanceroasa, antiinflamatorie, cicatrizanta,expectoranta, digestiva, usor analgezica. In fitoterapie se foloseste plantaintreaga, proaspata sau uscata si se recomanda sa fie recolatata din mai panain septembrie.
Uz intern:
- angina, astenie, cancer,dureri de cap si de dinti, gripa,guta, laringita, paralizie, pelagra,raceli, raguseli, scleroza, scorbut,tromboflebite, tuse - consumata ca atare, infuzie sau decoct.
Uz extern:
- eczema, inflamatii, reumatism,tromboflebite - sub forma de cataplasmecu planta proaspata sau comprese cu infuzie.