Cum sa imi controlez nervii?

In primul rand ai facut niste analize medicale endocrinologice? Ceea ce descrii imi suna a dereglare hormonala. Iei cumva anticonceptionale? Daca da, poate fi de la ele. Oricum ti-as recomanda sa mergi la un endocrinolog sa vezi sa nu ai vreo problema cu tiroida.
Daca totul este in ordine, va trebui tu sa incerci sa iti rezolvi situatia. Statul cu parintii nu este deloc recomandat la niste tineri casatoriti. Nu puteti sa va mutati in chirie? Chiar daca acest lucru inseamna mai multi bani cheltuiti. Copilul mai are timp sa vina, ai abia 26 de ani. Gandeste-te daca nu vrei sa iti schimbi locul de munca, nimeni nu poate trai/gandi/lucra in stres permanent, nu este sanatos si nici profitabil.
Nu te mai gandi la ce faceai cand aveai 14 ani. Atunci erai o adolescenta care trecea prin dificultatile pubertatii. Acum esti o femeie adulta. Nu exclud totusi posibilitatea ca atunci ca si acum sa fi suferit de niste probleme hormonale care, se stie, pot da depresii etc. De aceea te sfatuiam sa mergi la endocrinolog. Daca era numai pe fond psihic, nu cred ca ai de ce sa te ingrjorezi ca se va mai repeta. Nu mai esti adolescenta.
Pentru linistire ia niste Magne B6 2/zi, te vor ajuta. De asemenea, poti cumpara daca iti permiti Sedatif PC, si acela te va ajuta sa te linistesti. Principala care trebuie sa actioneze insa esti tu. Fie sa schimbi ceva in viata ta si atunci vor disparea si motivele de enervare in mare parte, fie sa te autocontrolezi. Oricum un copil nu poti face in aceasta situatie. Iti va dauna si tie si lui. Asa ca incearca sa faci ceva sa iesi din aceasta situatie.

Ceva asemanator am avut si eu; prima recomandare a medicului a fost calciu (in acea perioada era intravenos), dupa care a continuat cu alte minerale. La 3 zile deja ma simteam mult mai bine. BAFTA!

acesta stare se numeste dspresie si eu am fost la fel singura solutie este sa mergi la un medic neurolog da te consulte si sa-ti dea medicatia adecvata de regula sunt gratuite.Dupa tratament ma simt foarte bine Nu lua medicamente fara presriptie medicala deorece pot da complicatii ireversibile.
Iti urez bafta si multa sanatate

Eu am avut asa ceva cu mult timp in urma , si ca sa imi pot trai viata si sa imi vad de treburi, am apelat la un psiholog, care , dupa cateva sedinte, a reusit sa imi arate ca viata are si ceva bun de oferit. Starile tale fizice sunt de la stresul pe care nu il mai poti controla. Ai grija si de partea asta, dar la fel de important este sanatatea ta mentala. Eu nu am avut tratament cu medicamente ( ma refer la psiholog), medicamentele intervenind numai daca este cazul, daca sedintele nu au nici un rezultata si se da un alt diagnostic. Doar asa, nu are rost sa te indopi cu medicamente daca nu etse nevoie. Incearca sa iei pas su pas tot ce faci, si asa vei reusi sa te concentrezi mai bine si sa te ocupi de toate in ritmul si timpul tau. Mult succes!

Daca nu iti permiti sa mergi la cun cabinet, si parintii tai au prejudecati, incearca si astea, daca doresti, normal....Te intreb: daca nu te ocupi IMEDIAT de toate problemele care sunt, ce se intampla? Pune-ti si tu intrebarea asta. Si daca te supara cineva sau te agitac u multa vorbarie, incearca sa iti spui ca oricum, va termina ce are de spus si tie nu ti se intampla nimic rau. Sau imagineaza-ti un paravan de sticla, la fel ca un TV, si de cealalta parte vorbeste cineva singur si tu l-ai pus pe mut! Astea sunt cateva tehnici pe care le poti face si, daca te tii de ele, vei vedea shimbari (numai daca vrei). Sper sa te ajute.

salut,
si eu ma confrunt cu o situatie similara, tot 26 de ani si aceeasi stare de nervozitate si lipsa de rabdare ceea ce ma afecteaza si la munca.

din fericire barbatul de langa mine imi ofera sprijinul de a trece peste asemenea stari mult mai usor.

in cazul tau ti-as recomanda sa va mutati de la parintii tai, pe langa responsabilitatea serviciului acum o ai si pe aceea a unei casnicii ceea ce inseamna mai putin timp pt tine si mai mult pentru cuplu, parintii tai deja sunt o grija pentru care tu nu mai ai timp.

ori ai grija de ei ori de casnicie.

Intelege ca o casnicicie iti aduce responsabilitati pe care nu leai avut pana acum, si stransul banilor inseamna iar sacrificii si .

Ia o pauza si relaxeaza-te din ritmul asta alert, serviciul pt tine trebuie sa ramana servici indiferent de ce te asteapta acasa, plimaba-te mai mult plecati in week-end nu incepeti sa strangeti cureaua ignorand si nevoia de a va oferi si pauze.

nu stiu cat de coerenta am fos tin ceea ce ti-am scris mai sus dar sper ca mesajul meu sa te puna un pic pe ganduri..

bafta

ia suplimente cu vit. B pe baza de plante ,foarte importante pentru ati mentine sanatatea corpului inclusiv a creierului ,lipsa de vit. si minerale alaturi de stres iti da aceasta stare eu folosesc elvetiene foarte bune

MAI INTAI SI MAI INTAI TREBUIE SA FACI URMATORUL LUCRU:

1. ITI FACI ANALIZE DE SANGE SI CELELALTE ANALIZE CE TIN DE PARTEA ORGANICA(POTI AVEA PROBLEME CU CALCIUL, CU GLANDA TIROIDA, MAGNEZIU, ETC)
2.DACA ESTI IN ORDINE INSEAMNA CA AI O DEPRESIE ACCENTUATA , POATE NISCAIVA ATACURI DE PANICA . AM AVUT STAREA ASTA SI EU SI AM FOST LA PSIHIATRU. MI-A PRESCRIS CEVA ANTIDEPRESIVE PE CARE EU ORICUM NU LE-AM LUAT REGULAT, DAR DE CAND AM FOST LA EL SUNT ALT OM. PT A MERGE LA PSIHIATRU ITI TB TRIMITERE DE LA MEDICUL DE FAMILIE CA SA NU PLATESTI CA TAMPITUL 60-80 RON PE SEDINTA

Buna,
si eu am avut o perioada in care eram ft nervoasa si ma deranja orice lucru care se misca mai incet decat trebuia (conexiunea la net, RATB-ul), mi se punea un nod in gat... am facut reflexo terapie 10 sedinte iar spre surprinderea mea chiar m-a calmat.
Vezi, poate fi si asta o alternativa.
Bafta!

Stimata doamna, am 75 de ani,sunt în Austria de 21 de ani, sa stiti ca si eu am trecut prin aceasta situatie.Nimic nu era la locul lui,sotia nu ma asculta , m-a parasit si unicul meu copil,tocmai pt. insistentele mele de a face scoala, eram la captul tuturor puterilor.La serviciu nu-mi puteam îndeplini atributiile,eram terminat.Divortul si refuzul copilului de a-si continua studiile, a umplut paharul.Intâmplare face ca sa cunosc un român cu suflet si m-a întrebat:"ai fost la biserica,ai stat de vorba cu preotul?" Nu,i-am raspuns (sunt ortodox),prima dumineca nu m-am dus a doua m-am dus si a treia si a patra si de sf Maslu,toate au avut un efect asa de pozitiv încât acum dupa zece ani,toate s-au rezolvat în sens pozitiv (în afara de divort),care nu a putut fi solutionat. Acolo l-am cunoscut pe preot care a fost si este îndrumatorul meu duhovnicesc,care mi-a recomandat rugaciunea si postul prin care ,cum spuneam,rezolvarea nu a întârziat sa apara,lucru care vi-l recomand din suflet

tratament alternativ pt depresie

Pt ca nu poti schimba conditiile de viata si problemele zilnice, eu iti recomand din proprie experienta capsule cu sunatoare (3/zi) si magneziu forte.
Consultul medical si analizele n-ar trebui evitate, pt ca pot exista disfunctii ale anumitor organe (glanda tiroida, spre exemplu) care sa induca asemenea stari.
Nu in ultimul rand consilierea psihologica poate rezolva asemenea situatii.
Oricum, sunatoarea si magneziul n-au ce sa-ti faca rau.
Iti urez din suflet curaj si succes!

Trebuie sa faci mai mult amor!

Buna!
Sa stii ca 80% din pop**atia tarii trece mai mult sau mai putin prin ce treci tu si poate nici 10% nu vorbesc nimanui despre asta..
In primul rand iti recomand sa consulti medicul de familie si el va stii sa te indrume asta este treaba lui(ei) in cazul tau.
In al doilea rand secretul macinarii tale e simplu: esti intre iubirea fata de parintii tai de care esti atasata de mica si faptul ca sunt deja invarsta si iubirea naturala fata de sotul tau cu care vrei sa iti imparti viata pana la batranete. Toate acestea sunt normale doar ca ai realizat in subconstient ca nu poti si nu mai vrei sa faci fata la toate deodata, esti si doar o femeie dornica de liniste, iubire si tandrete, care la fel vrea sa ofere acelasi lucru:iubire, liniste si tandrete..si in schimb ai ajuns sa fii nervoasa, rea, fara rabdare etc ceea e de inteles 100%.De ce? Pentru ca defapt viata ta s-a impotmolit si tu nu ai gasit alta scapare decat sa te descarci intr-un mod disrugator, de ce?
Pentru ca nimeni nu pare sa ia aminte de tine si ce ai tu nevoie, nu?
Eh dar tu ai stat muat ala aceasta situatie pana acuma. E bine ca ai apelat la noi sa te ajutam si putem sa iti dam un sfat:
Nu amesteca viata ta particulara cu o alta casnicie caci nu duce la bine, si ce e si mai important: nu te lasa la nervi..poti sa te controlezi dupa ce iei timp de 3 luni o cura de B12 ca sa te regenerezi pe plan nervos da?
si ce e CEL MAI IMPORTANT: INCETEAZA SA TE SIMTI CEEA CE NU ESTI ADICA: NEVROPATA, NECONTROLATA SI ASA MAI DEPARTE. VORBESTE CU SOTUL TAU SA FACETI LUCRURILE TREPTAT:
1.
MUTARE SEPARAT DE MAMA SI TATA
2.
OBISNUITI-VA UNUL CU ALTUL TRAIND CA UN CUPLU NORMAL CASATORIT NU CA BATRANII !! AU AVUT SI EI TINERETEA LOR DECI..
3.
VIZITATI PARINTII CUM FAC SI ALTII DUCAND CV BUN FACUT GATA
4.
PUNETI BANI DEOPARTE SI FII MANDRA CA LUCREZI LA CALITATE, TE-AI GANDIT CATE FEMEI AR VREA SA LUCREZE UNDE ESTI TU? AR FI BINE SA TE GANDESTI SI LA FAPTUL CA VIATA E INTERESANTA DACA SUNT INTAMPLARI IN EA SI NU DACA E MEREU TACERE!!
5.
Si faceti copil cand deja sunteti stabiliti unul cu altul nsi p***aplul va venii ca si binecuvantare.
Multa fericire si curaj, viata e mai frumoasa in 2 pentru toata lumea chiar daca nu vrb despre asta :)
Multa bafta.

Incearca STRESS_MANAGEMENT B-COMPLEX de la CALIVITA este foarte bun in asemenea situatii. E un complex de vitamine care ajuta organismul in asemenea situatii. Il gasesti pe net pt informatii.Pe mine m-a ajutat.

Doamne ce de raspunsuri frumoase! E important sa stii ca oameni straini se gindesc la tine si ar vrea sa te ajute! Am inceput si eu sa trec prin asemenea stari dupa ce l-am nascut pe cel de-al doilea copil al meu,la 25 ani,dupa ce in timpul sarcinii am pierdut locuinta,deci efectiv eram pe drumuri. Nu mi-am dorit al doilea copil,am ramas insarcinata chiar daca luam anticonceptionale (ce-i drept,monofazice), am fost atit de disperata si revoltata si l-am urit atit de mult pe copil incit abia cind avea 4-5 ani l-am acceptat. Viata mea era exact asa cum o descrii: eram nervoasa,revoltata,nerabdatoare,irascibila,extrem de deprimata,de citeva ori la un pas de sinucidere. Nu mi-am permis nici consult nici tratament psihiatric caci traiam la tara,la casa bunicii mele,sub limita de saracie,supravietuiam doar. Mi-am revenit incet,sau cel putin asa am crezut.Acuma revin la starea aceea caci din nou sunt intr-o situatie fara iesire,ma revolt dar nu pot sa fac nimic: bunica mea nu se mai poate ingriji singura si nu mai are pe nimeni asa ca am adus-o la noi.Din pacate e exrem de cicalitoare si il uraste pe sotul meu.Desi nu poate face nimic prin gospodarie,poate sa imi toace nervii marunt de 10 ori pe zi si mai poate sa imi darime tot ce-am cladit eu in educatia copiilor mei (acum am 3): de cite ori ii pedepsesc in incercarea mea de a-i educa,vine si face scandal sa las copiii in pace.Copiii au prins "smecheria" si nu mai tin cont de nici o regula,reguli pe care ea a avut grija sa le desfiinteze una cite una,comentindu-le,spunind ca-s absurde,ca doar ea pe vremea ei nu a pomenit asa ceva. Inainte de a sta ea cu noi aveam niste copii model,cuminti si respectuosi,ascultatori,desi sunt niste firi dificile,dar munca mea constanta de a-i tine in friu daduse roade.Acuma am niste super rasfatati,ma cert zilnic cu ei,ma cert zilnic cu bunica,ea se cearta cu sotul meu,el imi spune ca nu o mai poate suporta si pleaca de acasa,efectiv viata mea a devenit un cosmar. Nu am ce sa fac cu ea,nu are unde merge,ea m-a crescut,n-o pot parasi caci ar muri de foame,desi am amenintat-o ca daca nu tace si nu-si vede de treaba ei o las balta, nu se poate abtine sa nu comenteze ,e groaznica,simt ca innebunesc de tot.Nu mai am rabdare deloc cu copiii,nici cu sotul,niciodata nu am fost prea diplomata si nu am rabdare sa explic unui om/copil de o mie de ori un lucru,mie mi se pare ca fiecare ar trebui sa inteleaga ce e bine si ce e rau fara sa te lupti cu ei pina turbezi,simt ca-i urasc pe toti,nici nu mai zic ca am devenit frigida de tot,asa ca acum sotul meu chiar are motiv sa plece... Din pacate nici acum nu ma dau banii afara,ca sa merg la un psiholog imi trebuie bani,asa ca ma autotratez cu sunatoare (e apa de ploaie) si antistress (si ala...) dar nu stiu ce sa iau sau ce sa fac ca mai am un pic si cedez...