Postata de lidiaionescu cu 10 ani in urma.
Framantarile mele sunt cauzate de o problema delicata. Nu e confortabil sa o expun aici, dar in alta parte nu pot cauta ajutor. Iubesc un barbat casatorit, un barbat de care simt ca sunt iubita. Nu va grabiti sa aruncati cu pietre (recunosc ca as fi facut acest lucru inainte sa mi se intample mie), caci nu stiti de ce facem asta, cum sau in ce fel... Ceea ce este de retinut e ca IL IUBESC, IL SIMT si AM NEVOIE DE EL. Ma respecta, ma intelege, ma ajuta sa fiu mai buna. Comunicam. Insa e destul de greu! Sufletul meu a palns cel putin la fel de mult cat s-a bucurat. Din cele spuse de el, relatia cu sotia n-a fost vie niciodata. El simte, traieste, se exprima, vrea, incearca, ea este opusul, astfel ca de muuuulta vreme sunt doar colegi de apartament. Au ramas colegi pentru ca exista un copil caruia amandoi incearca sa-i ofere mediul necesar dezvoltarii armonioase. El incearca sa-si imparta timpul intre noi toti, dar... pentru mine ramane cel mai putin (recunosc, timp putin, insa de calitate). Ei merg in vacante, in excursii, participa la evenimente, se preocupa de bunastarea materiala, eu astept sa treaca toate, ca sa-l vad. Nimeni nu stie cat imi lipseste atunci cand lipseste!!! Acum mai este pe drum un copil; copilul lor, facut din intamplare (zice el). Eu as fi vrut sa fie al nostru, conceput din dragoste (pentru mine, MAREA DRAGOSTE, UNICA IN VIATA), insa el respinge ideea, argumentele fiind legate de conditiile in care ar creste acel copil si de posibilele pretentii/obligatii materiale - voalat aduse in discutie - ce ar putea sa apara in viitorul mai mult sau mai putin apropiat. Asa ca pot sa spun, cu lacrimi in ochi si in suflet: copilul a ramas VISUL MEU NEIMPLINIT! Ma framant tot mai mult si ma intreb: sunt o inadaptata care alege cu inima intr-o lume in care cei mai multi dintre oameni fac alegeri cu creierul? Ce suferinta sa aleg, aceea pe care o traiesc cu el sau pe aceea care ma va chinui cand vom sta departe unul de altul?
Adauga raspunsacum 10 ani
Eu n-o sa arunc cu pietre ... am trait o poveste asemanatoare cu multi ani in urma. Diferenta a fost ca "al meu" si-a parasit casnicia, dovada ca nu mergea cu adevarat. Nu stiu ce sa te sfatuiesc ... e atat de greu de dat sfaturi in astfel de situatii ... ti-as spune doar sa iei in calcul binele tau ... Parerea mea ... sa incerci sa cunosti si pe altcineva ... poate asa problema se va rezolva.
acum 10 ani
Buna ziua,
Lidiaionescu, iti inteleg dilema inima-creier. Sa stii ca ele nu se exclud reciproc, ci, dimpotriva,se pot completa armonios. Cateva sedinte de consiliere psihologica ar putea sa te ajute in aceasta directie. De asemenea, ar fi un prilej pentru a gasi raspunsuri si la alte intrebari, ca de exemplu:
-de ce ai tendinta sa alegi mai mult cu inima ?:
-de ce eviti sa asculti mai mult si vocea ratiunii ?;
-in ce consta pentru tine idealul marital ?;
-cum gandesc si cum simt barbatii ?;
-cum poti comunica eficient cu persoanele de sex opus ?
-care este tipul tau de personalitate ?
-cu ce tip de personalitate masculina ai fi compatibila?.
Raspunsurile la aceste intrebari te vor ajuta sa iei decizii mai bune in viata.
Daca ai si alte intrebari poti sa-mi scrii, dar si sa citesti aici:
http://www.psihoutil.ro/consilierea-cuplului/comunicare/
http://www.psihoutil.ro/bine-ati-venit/psihoterapia-online/
O zi placuta!
Telefon: 0764.443.184
E-mail: [email protected]
Website: www.psihoutil.ro
acum 10 ani
Va multumesc mult pentru raspuns! Nu stie nimeni de aceasta relatie (doar rude ale lui, dar este exclus sa-mi descarc sufletul in fata acestora!). Ai mei ar crede ca sunt nebuna, ac***a in vedere exemplele din familie, educatia si normele dupa care am fost crescuta. Va dati seama cata nevoie aveam sa vorbesc cu cineva, cu atat mai mult cu cineva avizat. Bineinteles, si cu el vorbesc, vorbim despre orice. ORICE. Foarte rar apare cate o bariera intre noi, dar aceasta cade repede (el este un tip destept!), insa AM NEVOIE DE O PARERE NEUTRA, OBIECTIVA. Finalitatea e clara: mai departe nu vom fi mai "impreuna" decat suntem, el va trece prin evenimentele de tot felul (sociale, familiale, academice, etc) si va cladi toate cate se cladesc intr-o viata, alaturi de familia sa. Doar sufletul lui cald nu-si gaseste mangaiere acolo. Stiu ca intr-o zi eu voi ramane singura, chiar daca as vrea ca povestea noastra sa urmeze si dincolo demoarte. Peste toate spuse pana acum, nu mi-ar cadea deloc bine sa plece de langa familia lui, caci m-as simti al naibii de vinovata (nu s-a pus problema aceasta niciodata, e doar o ipoteza). Mandria, vinovatia, iubirea si respectul pe care i le port ma determina sa nu indraznesc sa vreau asa ceva! E GREU, FOARTE GREU! Bucurie cand il vad, cand il aud, cand il miros, lacrimi in mare parte din restul timpului. Nu stiu deloc ce sa fac sa am liniste. Si nici lui sa nu-i fac rau. Referitor la raspunsul dvs., la recomandarea de a afla "cum gandesc si cum simt barbatii ?", pe mine ma intereseaza decat el. El, cel care mi-a daruit acea iubire adevarata, unica in viata. Si-apoi, simtirea, gandurile, difera de la sex la sex? Ori de la om la om?
Cu respect, Lidiaionescu
acum 10 ani
Buna ziua,
Lidiaionescu exista specific de gen, dar si specific individual.
O zi placuta!
Telefon: 0764.443.184
E-mail: [email protected]
Website: www.psihoutil.ro
acum 10 ani
Draga Lidia relatia lor este vie, participa la evenimente, fac excursii, merg in concedii, au un copil, urmeaza al doilea, sunt preocupati sa le asigure confortul material si nu numai, au proiecte de viitor.
La tine vine intr-o mica evadare in timpul care ramine.
Tu il astepti, pentru tine el este marea iubire.
Este o disproportie evidenta.
Intensitatea mare la care traiti revederile, sa fie cauzata de tentatia fructului oprit?
Parerea mea este sa iti acorzi tie ca persoana importanta mai mare, timpul tau sa insemne si alte preocupari decit a-l astepta pe el. Si da, chiar sa cunosti pe altcineva, pentru ca el din ceea ce ai scris este clar, a ales unde ii este locul. Daca nu vei fi tu, va fi altcineva pentru scurtele lui evadari din cotidian .
Da, te intelege, etc, etc, este format pentru a fi intelegator, doar si tu esti cit se poate de intelegatoare. Doar ca intelegerea aceasta a ta, te-a adus in situatia de scrie despre ea aici.
acum 10 ani
...Vine intr-o mica evadare pentru ca VREA, SIMTE... si nu in timpul care ramane, ci ISI FACE TIMP pentru asta.
Draga Lia, iti multumesc pentru raspuns! Crede-ma, chiar nu stiu ce sa fac. Eu, omul cu frica de pacat am cazut in pacat. Eu, omul puternic si echlibrat, as vrea sa tip lumii intregi cat de mult il iubesc, dar cat de mult sufar, cat de mult il vreau langa mine, sa facem impreuna toate lucrurile importante, precum si toate nimicurile.
Mda... oare de ce, in perioada sarbatorilor, am venit aici? Pentru orice pacat trebuie sa platim... probabil eu asta fac...
Iti multumesc inca o data si iti doresc tot binele din lume!
acum 10 ani
Ati gresit cand v-ati indragostit de barbatul insurat respectiv. Recunoasteti adevarul ca el va foloseste pe post de amanta (pentru satisfacerea instinctelor sexuale).
Ar fi trebuit sa va indragostiti in schimb de un tanar necasatorit ...
Cu rabdare ati fi gasit pe cineva necasatorit suficient de compatibil cu dv. ca sa va indragostiti.
Atractia care duce la indragostire este generata chimic de compatibilitatea ADN pentru urmasi cat mai sanatosi.
Ca sa realizati cum simt majoritatea barbatilor (insuficient educati), poate va ajuta acest proverb indian:
"Oricat de frumoasa ar fi o femeie tot exista un barbat care s-a saturat de ea".
acum 10 ani
Domnule edy, in povestea asta, cea frumoasa NU sunt eu! Eu sunt doar cea care face lucrurile cu sufletul, iar el, cu o educatie mult peste medie, stie sa primeasca si sa ofere pe masura. Nu mai suntem copii, suntem la inceputul acelei etape - varsta mijlocie - in care oamenii redefinesc bărbaţii şi femeile din viaţa lor evaluându-i mai degrabă ca indivizi,prieteni, amici, decât ca “obiecte sexuale”. Daca as ajunge la concluzia ca el ma "foloseste pe post de amanta (pentru satisfacerea instinctelor sexuale)", domnule edy, as inceta sa mai simt, sa mai traiesc, sa vreau. Si mi-e teama sa nu ajung un robot, ar fi cumplit... Incerc sa inteleg ce se intampla, cum pot sa gasesc linistea de care am multa nevoie. Atunci, demult, n-am vrut sa ma indragostesc, am incercat sa fac astfel incat sa nu se intample, dar se pare ca sufletului nu poti sa-i comanzi. Sau nu stiu eu... caci as face-o acum...
acum 10 ani
Da, doamna Lidia, poate ca cea mai buna solutie acum este sa cunoasteti pe altcineva ...
acum 10 ani
Sufletul meu e franjuri. Va multumesc tututor si va doresc numai bine! Imi dau seama ca pentru binele meu trebuie sa fac EU ceva. Mai intai eu... Iar daca nu stiu cum, atunci imi merit soarta,
acum 10 ani
Sa nu te simti vinovata nici pentru ce faci nici pentru ce simti. Lidia cu toti am gresit sau gresim uneori. Asa-i viata. Nu te lasa coplesita. Traieste momentele frumoase pe care ti le ofera viata, asa cum sunt ele, si ai incredere ca intr-o zi iti va fi bine. Ti-o spune cineva care a trecut prin ce treci tu si care si-a gasit linistea. TU esti cea mai importanta si la tine trebuie sa te gandesti atunci cand iei o hotarare. Bafta si La multi ani !
acum 10 ani
Multumesc, antoneta142936! In seara asta nu mai am cuvinte. Au fost sarbatori si ma simt epuizata. Doar... LA MULTI ANI!
acum 10 ani
Sper sa nu ajung sa urasc iubirea!
acum 10 ani
Drag Lidia, doar cine trece pin asa ceva intelege cu adevarat ceea ce simti tu.PoT spune ca sunt in acceasi situatia ca a ta.. si eu astept sa revina din excursie in care a plecat cu nevasta.. oare ma intreb de ce nu a mers cu noi dar sau dus cu nevestele daca tot sunt doar colegi de apartament si ne iubesc pe noi??? dc noi nu? d noi trebuie mereu sa i asteptam sa se reintoarca numa pt ai vedea un ceas sau poate doua trei ?? El are 2 copii mari , doua fete.. si tot asa spune ca din cauza fetelor stau ei impreuna.Deja nu mai stiu ce sa cred, eu sunt convinsa ca nu ma minte ca e sincer in schimb prietenele imi spun sa ma las de el ca doar minte si ca sunt pe langa. Stiu ca ma iubeste mi a aratat asta de multe ori.. exact acceleasi scrise de tine ..sunt si la mine.. doar atata tot ca eu sufar, sufar prea mult , nu pot accepta ca el sa mearga pe doua fronturi.. el si-a iubit sotia probabil in trecut.. dar fiind atatia ani impreuna a aparut monotonia in relatie, neintelegeri si etc. dar cum pot ei sa spuna ca ne iubesc pe noi si ei pleaca cu nevestele? nu i corect.. nu e clar ca tot tin la ele cat de cat.. poate ca ne minte cum vor ei.. nici nu mai stiu ce sa cred..sunt debusolata.. doar atat stiu si simt ca nu si a batut joc de mine si ca ma iubeste!
acum 10 ani
Poate te va alina piesa asta:
valy boghean & Band - M-am indragostit dintr-o intamplare
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=qniiAb--nhY#t=9
acum 10 ani
Piesa...
Nu m-ar ajuta!
Realitatea e complexa, sufletul meu trist si inecat in lacrimi, platesc totul cu varf si indesat, nu e secunda sa nu ma gandesc la el, nu e zi sa nu plang si nu stiu ce anume ma poate linisti.
acum 10 ani
Gandul ca viata merge inainte. Ca uneori pierdem pe cei dragi, de azi pe maine, fara posibilitatea de-a mai vedea. Cu putina intelepciune vei reusi sa depasesti momentul, chiar daca, stim, doare
acum 10 ani
Daca nu faci un minim efort de a iesi din aceasta stare, este posibil ca ea sa se adinceasca si sa iti fie mult mai greu sa iti revii chiar cu un ajutor din afara si aceasta ar avea un efect negativ si asupra lui.
Ar avea un sentiment de culpabilitate pentru ce ti se intimpla.
Sunt foarte multi oameni care s-au iubit, dar din diverse motive nu au putut sa fie impreuna.
Pentru o persoana cu o anumita dezvoltare spirituala faptul de a intilni un om cu insusirile pe care le-ai gasit la el, este un motiv de a se bucura si de a le cultiva in propria viata.
acum 10 ani
Draga Lia, fac eforturi mari sa nu alunec in prapastia disperarii, plus ca, fata de cei cu care vin in contact zilinic, trebuie sa ma prefac in cea mai linistita fiinta.
Stiu ca nu rezolv problema plangandu-mi de mila si ca trebuie sa fiu puternica. De altfel, sunt puternica, Nu multi ar putea trai ca mine, nici macar el... Insa nu mi se pare drept sa vad, sa simt, sa iubesc, dar sa nu am langa mine. Sunt momente in care o urasc pe ea pentru faptul ca nu a stiut sa-l iubeasca. Of, cate framantari, cate ganduri, cate lacrimi! Ajung sa nu mai inteleg ceea ce deja am inteles.
Nu vreau sa mai iubesc vreodata! Si stiu ce spun...
Multumesc, draga si necunoscuta Lia!
acum 10 ani
Cu siguranta voi depasi situatia. Dar voi trai cu amaraciunea omului al carui vis nu mai exista.
Poate ca asta e pedeapsa pentru pacatul facut. Pedeapsa mea.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua