cum pot trece dupa o relatie de 7 ani

Nu renunta!... /_________________________ღ


http://www.youtube.com/watch?v=hmQ0m-vAUec

ღ______________________/ ... Ai sa reusesti!.. .

Am dat intamplator peste postarea ta Alex,si am ramas masca.Deci m-a luat cu furnicaturi tot corpul,parul maciuca mi s-a facut.Am 26 ani.Trec acum prin exact aceeasi situatie,parca m-ai descris pe mine.Diferenta e ca am fost un an impreuna,dar am investit enorm in aceasta relatie.Mi-am pus sufletul pe tava.Am avut grija mult mai mult decat am avut vreodata de mine sau de familia mea.Parintii ei erau in strainatate,si am plecat eu primul incolo sa caut de munca.Cu puterile mele,prin foc si para am gasit si am organizat totul cum trebuie,chirie rentabila,am ajutat-o sa intre la facultate,si un post de munca part time.De dragul ei am lasat job-ul meu,si ne-am mutat impreuna in orashul unde studiaza,unde nu puteam sa-mi gasesc de munca,trimiteam peste 50 de cv-uri pe saptamana,si asta vorbind trei limbi straine.Faceam doar eu curatenie si mancare.Ei,si atunci s-au inceput problemele si tot felul de acuzatii nefondate,fara sa-mi dau seama nici acum de unde veneau.Parintii ei nu m-au acceptat niciodata,decat cand eram departe si aveam grija de ea.Cele mai multe certuri erau de ordin financiar,nu sunt bogat,ma intretin singur de la 19 ani,fiind si student la buget.M-au ajutat si ei cu bani,in jur de o mie euro,dupa care au inceput sa-mi scoata ochii,sa ma sece.Fortat de imprejurari,am plecat in alta tara unde mi s-a propus un job decent,cu intelegerea ca o sa ne vizitam periodic,pana pregatesc eu terenul si se muta ea la mine,facand si transfer la facultate,ac***a media aproape 10.Timp de doua saptamani cat eu de aici de abia ma adaptam si incepeam sa ma pun pe picioare,pe net mereu ne certam,parca intentionat cauta sa ne rupem cu totul,in asa fel incat sa fiu eu vinovat,pana s-a produs si despartirea,urat de tot,cu acuzatii,gen ca i-am stricat viata,e in depresie etc.I-am spus ca as fi cel mai fericit sa fie totul bine la noi,si ea imi zici ca ar fi cea mai fericita daca m-ar uita complet.Atat a fost,m-a sters de pe site-uri,mail,skype etc.Ca exact dupa doua saptamani sa dau intamplator pe net peste o poza proaspata cu ea in bratele altuia.Am ramas monument.De atunci nu am somn deloc,nici cu somnifere.Nu mananc nimica,decat putin dimineata,ca sa nu lesin la job.Fumez doua pachete de tigari pe zi.Alcool nu beau.Sunt singur aici,de abia m-am mutat,nu cunosc absolut pe nimeni,doar drumul la munca cu metroul,si seara inapoi acasa.Visez in fiecare noapte vise foarte stranii,am cearcane,tremur mereu,ma doare in piept,slabesc pe zi ce trece.Nu stiu cum o sa trec peste asta,desi imi dau seama ca trebuie sa-mi indrept gandurile in alta directie,gen munca,muzica(cant la chitara de zece ani),scris etc.Cu job-ul merge bine,doar la birou mai uit de asta,dar cum parasesc cladirea si merg acasa,innebunesc pur si simplu.Nu pot,nu-mi iese din cap,m-am dedicat totalmente,am schimbat totul pentru ea,ma gandeam serios la o familie si copii impreuna.Am iubit-o sincer si deschis,nu am mintit-o si nu am inselat-o niciodata.E urat ca sunt singur aici,nu am prieteni,nu am cu cine vorbi.Prietenii mei sunt departe,si oricum toti imi amintesc de ea,i-am facut cunostinta cu toti absolut,sa faca parte din lumea mea.

Daca mai treci pe aici Alex,as vrea sa stiu cum ai trecut sau treci in continuare peste asta.