Ce sa fac, va rog un sfat ?!
Postata de nasirc cu 13 ani in urma.
Inainte sa va adresez intrebarea, o sa descriu putin problema cu care ma confrunt:
Am iubit foarte mult si sincer un baiat, a fost prima mea dragoste.
Nu puteam concepe viata fara el, recunosc ca a fost cea mai frumoasa parte a vietii. Daca am avut o bucurie s-a bucurar cu mine, de am avut un necaz m-a sustinut neconditionat, daca mi-a fost bine sau rau a fost cu mine. Nu avea vicii, era familist si avea tot ce-mi doream la un baiat si familia lui era extraordinara, parinti cumsecade. Intre noi era o legatura foarte stransa, ne tratam empatic si aveam aceleasi principii de viata. Am dat tot ce a fost mai frumos in sufletul meu si am primit la fel. Dar nu am avut aceeasi perspectiva de viitor.
Eu am tolerat multe de la toti, ca nu-mi plac conflictele dar el era prea orgolios si nu ma putut intelege. Pana la el nu am avut niciodata prieten.
S-a bagat in familia mea, in ciuda faptului ca si mama lui i-a spus "sa nu faci vreo p***ae, sa zici ceva ca deocamdata esti strain". Si eu i-am spus dar nu s-a abtinut pentru ca mama il provoca. Si ea si el s-au jucat cu sufletul meu.
Cel mai mult eu am suferit de pe urma lor, dar stiu ca 25 de ani nu-i pot arunca pe 1 an de relatie. Eu am continuat sa vb cu el la telefon sau prin mesaje dar tot nu-si schimba ideile. Mereu reproseaza faptul ca mama ne-a despartit si ca noi nu meritam asta. Are dreptate, dar si el trebuie sa lase, imi cere sa renunt la tot si sa merg cu el, justificand ca "femeia trebuie sa-si urmeze barbatul". Sunt deacort si cu asta dar nu sa renunt la familie. El daca ma iubeste trebuie sa ma iubeasca cu tot ce am si sa ierte ca si Isus ne iubeste neconditionat.
Oricum, mama nu concepe sa mai am vreo legatura cu acest om. Privin din alta perspectiva, daca ma reintorc la el ar insemna caderea me ca om, nu as mai avea nici o valoare.
Intreb eu acum: Ce sa fac, regret ca l-am pierdut si nu pot sa mi-l scot din minte, nu stiu cum sa procedez? Duc o lupta zilnica cu sentimentele mele, ratiunea imi spune sa-l las, inima nu si nu. Plang zilnic pe ascuns ca nimeni nu ma intelege, sunt intre ciocan si nicovala. Sunt confuza
Va sunt recunoascatoare daca-mi puteti raspunde.
Doresc ca sa aveti liniste in suflet si caldura familiei dar cel mai important sa va bucurati de dragostea voastra.
Raspunsuri (32)
acum 13 ani
oare tu ti-ai urmat barbatul orbeste?
si de ce femeile trebuie sa faca mereu compromisuri?
eu zic asa ...daca vor sa fie impreuna sa mearga amandoi in chirie un timp...si vor vedea ce va iesi...mult succes!
acum 13 ani
Sunt intr-u tot deacort cu tine. Asa am zis si eu sa stam o vreme in chirie un timp apoi sa punem noi tara la cale, ca suntem oameni matur.
Trebuie gandit si la consecinte: bun, eu merg cu el, renunt la absolut tot (sa nu mai am sustinerea fam) si sa ajung sa patesc ceva care sa rupa relatia eu oare cum credeti ca ramn? Pe umarul cui plang, ca el e bine mersi cu ai lui si eu sunt fiul ploii.
Privind din punct de vedere legal, parerea mea, merg la ei si in timp (poate intervine ceva si ma da afara, sa mai fie si un copil la mijloc) pierd si copilul ca legea nu mi-l da (nu am sa-i ofer conditii). De ce sa nu am acoperisul meu, sa ne organizam casa si familia asa cum vrem noi.
Poate credeti ca merg prea departe si ca exagerez dar nu e asa.
Sunt constienta ca daca ma casatoresc o fac din dragoste si am grija sa am o familia armonioasa dar tot asa constientizez ca viata nu e roza intodeauna. Niciodata nu se stie ce e ziua de maine.
Va multumesc.
acum 13 ani
Draga mea si eu am trecut prin ce treci tu...Pana la urma i-am spus mamei ca-l iubesc si ca nu vreau sa aleg.... Mi-am urmat barbatul. Ca si prietenul tau avea alta nationalitate, alta religie, alte idei cu privire la viitor (asta am aflat-o mai tarziu)...Imi e greu sa-ti spun ce a urmat...un cosmar de nedescris..in scut timp a calcat in picioare tot ce am avut eu de oferit.... m-am intors acasa, la mama, cu sufletul si trupul ranite...acum am un bebe mic si dulce, dar ranile sunt inca acolo si dor foarte tare.... Nu spun ca prietenul tau se va comporta ca al meu, dar iti spun doar ca dragostea nu-i de ajuns pentru a construi o relatie... Gandeste-te bine! Roaga-te! Testeaza-l! Un barbat care te iubeste nu-ti cere sa renunti la familia ta pentru el... asa procedeaza un barbat posesiv... Nut-i spun sa renuti, doar sa nu te grabesti.. Iti spun asta cu lacrimi in ochi, pentru ca oricat de tare suferi acum, nu se compara cu nimic din durerea ce te asteapta daca dai gres... Mult succes!
acum 13 ani
Sincer, cred ca ma intelegi foarte bine, pentru ca doar cine a trecut prin asta poate sa spuna. Iti multumesc de sfaturi.
Copilasul e marea bucurie, Dumnezeu sa aiba grija de voi si sa fiti sanatosi.
Te pup, cu prietenie, nasirc.
acum 13 ani
Toti avem probleme.Tu trebuie sa te gandesti ce e mai important pentru tine familia sau iubitul.Baieti mai sunt dar familia e mai greu sa o recuperezi daca o pierzi.Incearca sa il uiti de exemplu incearca sa esi cu un alt baiat uneori o iubire se vindeca cu o al iubire sunt sigura ca esti o fata foarte frumoasa asa ca nu merita sa suferi daca tu iai zis sa lase de la el si sa nu se ia cu mama ta dar daca el nu tea asculta nu e vina ta si incearca sa nu te invinovatesti numai tu are si el partea lui de vina.Incearca sa fii optimista.Te pup!
acum 13 ani
Mihaela, daraga, vreau sa fac un mic rezumat al unei povesti "Un tip iubea o fata (el roman si ea maghiara) au discutat 4 ani si s-au casatorit, dupa casnicie lucrurile au luat o alta intorsatura si se certau aproape zilnic, nu au mai avut tihna, in cela din urma tipul a pus punct la toate ( isi dorea o casnicie armonioasa si asa nu se mai putea) ea a ramas singura cu pretentiile si mofturile ei iar tipul s-a recasatorit dar e fericit" De multe ori eu chiar daca eram fericita, avea tendita sa ma tot corecteze, era mereu ocupat, nu ma prea scotea in oras, nu-mi acorda suficienta atentie, pentru el mai important sa-si faca treaba. E ok, inteleg da macar duminica sa fim doar noi doi, sa ne rasfatam sa calatorim, lui nu-i place sa mearga nicaieri, doar la ceva prieteni foarte apropiati. Nu-i placea daca mergeam la cunoscuti din partea mea. Venea doar de dragul meu si atat. Nu vedeam acea dorinta sa vina din placere asa cum eu mergeam la cunoscutii din partea lui. E foarte esential sa accept rudeniile sau prietenii din partea lui (practic sa ma integrez in familia lui, pe care i-a dat-o D-zeu) dar si el din partea mea. Daca astea apar acum cand nu sutem casatoriti cum va fi dupa. Era doar un exemplu, dar ma gandesc ca pot aparea altele.
Ai mare dreptate, familia e mai greu sa o recuperezi dar un barbat e imprevizibil, nu sti niciodata cand te lasa balta, sau isi schimba atitudinea. Aveam anumite temeri in ciuda dragostei care inca i-o port. Nu mai exista siguranta zilei de maine, stai cu un om o viata si nu-l cunsti. Prefer sa ramanem amici, sa-l respect si cam atat, nu vreau sa ma grabesc.
Multumesc.
acum 13 ani
draga mea,
vorbesti de oamenii carora ar trebuie sa le pese cel mai mult de ce si cum simti tu! Eu in locul tau as face asa: mi-as deschide sufletul si le-as spune deschis si parintilor si prietenului ce problema am si ce ma framanta, rugandu-i ca , de dragul meu, sa gasim impreuna o solutie bine intentionata, de buna credinta, care sa ne faca sa ne simtim bine pe toti!
I-as pune fata in fata si i-as invita sa discutam!
Cred ca e cea mai buna varianta!
Daca isi iubesc punctul de vedere si orgoliul mai mult decat pe tine....mai gandeste-te!
Succese! :-))
acum 13 ani
p.s.
Priveste lucrurile si din punctul lui de vedere! Si el isi asuma riscuri nu numai tu! Nu-ti face o obisnuinta din a-ti plange de mila! Nu e cazul! Parintii tai sunt acolo si in cazul in care lucrurile nu merg bine! Dar asta depinde de voi! Tu prea pui raul in fata! Daca il vrei pe baiatul asta, du-te!! Iar parintii ti-i iubessti si respecti si de acolo de langa el! Eu cred ca de fapt nu prea stii ce vrei!! Asta e problema ta! Cand vei sti, ceilalti iti vor respecta hotararea! La tine insati ai de lucrat, nu la ceilalti!!
acum 13 ani
Iti multumesc mult de sfaturi. Ai foarte mare dreptate trebuie sa inteleg si punctul lui de vedere. De asta mi-e greu ca stiu, ca si el are dreptate dar si familia mea, de asta e foarte greu sa aleg. Sincer, eu stiu ce vreau, sa-l am langa mine dar si familia mea sa fie fericita si sa-l accepte. Chiar daca as merge cu el m-ar durea sufletul sa nu fiu sustinuta de ei. Nici la nunta noastra nu vor sa vina si chiar am stat de vorba si nu prea au iesit cum ne-am dorit discutiile. Nu stiu ce sa mai zic.......poate o pauza e bine venita. Avem nevoie sa ne linistim cu toti si sa lasam un timp.
Sa avem numai bine si intelepciune.
acum 12 ani
Am sa va spun, dragele mele ca dupa ce am discutat cu acest baiat pe care l-am iubit nespus,despre ce-mi doresc de la relatia asta, am zis sa asteptam sa se linisteasca apele si sa luam usor fiecare problema ce ne doare, sa nu ne pripim. Atunci am vazut adevarata fata a lui, a continuat sa-mi jicneasca familia si ma atace verbal, sa-mi reproseze tot ce a facut pentru mine, nu a mai avut respect de nimic, dar eu am fost calma cu el, incercand sa nu mai dau apa la moara. Mereu ii spuneam "Poate asa a fost scris sa trecem prin asta" tot timpul incercam sa-l temperez, dar sufeream groaznic, ca descoperise-m un alt om, pe care nu-l doream. A avut grija sa distruga tot ce a fost frumos intre noi doi, au ramas doar amintirile. Timpul imi dovedise ca nu m-a meritat si treptat m-am retras din viata lui.
Ionela draga, am ascultat sfatul tau, cu molta diplomatie si rabdare l-am trecut prin diferite "teste", si DA, ai avut perfecta dreptate, am ramas profund dezamagita, doar ca eu nu am facut marele pas.
Va multumesc mult de sfaturi.
acum 12 ani
Draga mea,
As fi vrut sa nu am dreptate, pentru ca stiu ce tare doare, insa daca ai fi facut pasul, ar fi durut si mai tare. Timpul vindeca totul, insa din pacate experiente de genul acesta ne fac sa devenim din ce in ce mai neincrezatoare in sentimentele si sinceritatea barbatilor. Sa nu cazi in gresala mea si sa devii o persoana rece, pentru ca tot ce s-a intamplat a fost doar o lectie, poate cam dura, dar eficienta. Fi pregatita sa iubesti din nou, dar analizeaza bine inainte de a ajunge la un angajament. Si sa nu-ti para rau de nimic, te-ai trezit la timp.... Iti urez sa fii fericita si sa-ti gasesti jumatatea si sa ai parte si tu de fericirea pe care o o am eu alaturi de micutul meu!
Ionela
acum 10 ani
Ce ai facut pana la urma?
Vezi si alte informatii utile
Cum pot gasi un psihoterapeut bun? Psihoterapeut Lavinia Stoian ne vorbeste despre cum iti revii dupa decesul unei persoane dragi De ce romanii nu cer ajutor de la psiholog? Program national de asistenta medicala, psihologica si sociala a consumatorilor de droguri - 2009-2012 Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practicaNu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua