Postata de nasirc cu 13 ani in urma.
Inainte sa va adresez intrebarea, o sa descriu putin problema cu care ma confrunt:
Am iubit foarte mult si sincer un baiat, a fost prima mea dragoste.
Nu puteam concepe viata fara el, recunosc ca a fost cea mai frumoasa parte a vietii. Daca am avut o bucurie s-a bucurar cu mine, de am avut un necaz m-a sustinut neconditionat, daca mi-a fost bine sau rau a fost cu mine. Nu avea vicii, era familist si avea tot ce-mi doream la un baiat si familia lui era extraordinara, parinti cumsecade. Intre noi era o legatura foarte stransa, ne tratam empatic si aveam aceleasi principii de viata. Am dat tot ce a fost mai frumos in sufletul meu si am primit la fel. Dar nu am avut aceeasi perspectiva de viitor.
Eu am tolerat multe de la toti, ca nu-mi plac conflictele dar el era prea orgolios si nu ma putut intelege. Pana la el nu am avut niciodata prieten.
S-a bagat in familia mea, in ciuda faptului ca si mama lui i-a spus "sa nu faci vreo p***ae, sa zici ceva ca deocamdata esti strain". Si eu i-am spus dar nu s-a abtinut pentru ca mama il provoca. Si ea si el s-au jucat cu sufletul meu.
Cel mai mult eu am suferit de pe urma lor, dar stiu ca 25 de ani nu-i pot arunca pe 1 an de relatie. Eu am continuat sa vb cu el la telefon sau prin mesaje dar tot nu-si schimba ideile. Mereu reproseaza faptul ca mama ne-a despartit si ca noi nu meritam asta. Are dreptate, dar si el trebuie sa lase, imi cere sa renunt la tot si sa merg cu el, justificand ca "femeia trebuie sa-si urmeze barbatul". Sunt deacort si cu asta dar nu sa renunt la familie. El daca ma iubeste trebuie sa ma iubeasca cu tot ce am si sa ierte ca si Isus ne iubeste neconditionat.
Oricum, mama nu concepe sa mai am vreo legatura cu acest om. Privin din alta perspectiva, daca ma reintorc la el ar insemna caderea me ca om, nu as mai avea nici o valoare.
Intreb eu acum: Ce sa fac, regret ca l-am pierdut si nu pot sa mi-l scot din minte, nu stiu cum sa procedez? Duc o lupta zilnica cu sentimentele mele, ratiunea imi spune sa-l las, inima nu si nu. Plang zilnic pe ascuns ca nimeni nu ma intelege, sunt intre ciocan si nicovala. Sunt confuza
Va sunt recunoascatoare daca-mi puteti raspunde.
Doresc ca sa aveti liniste in suflet si caldura familiei dar cel mai important sa va bucurati de dragostea voastra.
acum 13 ani
cu totii avem perioade in care suntem confuzi si nu stim ce sa alegem.. si eu am trecut prin ceea ce treci tu acum si te inteleg..parerea mea e sa incercati sa va vedeti dar in calitate de amici ..si sa discutati privind totul din perspectiva unor amici..asta o perioada..si asa o sa vedeti cum va simtiti..daca era mai bine cand erati impreuna sau daca va e mai bine separati.. succes..
acum 13 ani
buna.imi pare rau ca treci printr-o perioada dificila din viata ta.este greu atunci cand pui sufletul si mintea sa aleaga dar mai ales cand trebuie sa alegi dintre doua persoane dragi.spui ca alaturi de el te simti completa dar nu poti sa renunti la familie.ceea ce nu am inteles este de ce exista un conflict intre mama si iubitul tau.nu pot sa spun mai mult caci nu am inteles de ce acestia nu se inteleg,dar cert este ca ar trebuii sa ii vorbesti deschis mamei tale sa ii spui ca el este barbatul pe care il iubesti,care te iubeste te respecta si vrei sa fi alaturi de el.roag-o sa fie de acord cu relatia voastra si sa nu te puna sa alegi intre ei.uneori suntem nevoiti sa facem alegeri dar nu pentru ca cineva ne cere asta.tu i-ai spus iubitului tau ce ar insemna pentru tine sa faci o alegere?i-ai spus ca situatia te depaseste si ca tu suferi cel mai mult?el ar trebuii sa inteleaga cat de dificil e pentru tine.pupici
acum 13 ani
Mama i-a spus ce nu-i convine la el (cum ca vrea sa ma duca de nora la tara, ca nu ma apreciaza valoarea mea, ca nu sunt facuta de tara) etc. Si el a raspuns pe masura. De aici au inceput problemele, dar situatia asta a fost abia dupa ce am fost ceruta de sotie si am primit verigheta. Petru mine si el a fost o drama, am plans multe nopti, eu chiar am trecut printr-o depresie. Cand imi amintesc, cu drag de clipele frumoase plang.
acum 10 ani
exact asa e la mine acum .. fix acest raspuns care la scris narsic . e foate dificil te inteleg
acum 13 ani
spui ca mai comunicati dar mai discutati despre relatia voastra sau totul este rece?cand el ti-a spus sa lasi totul si sa mergi cu el tu i-ai dat vre-un raspuns? sau inca il asteapta?
acum 13 ani
Da discutam de relatia noasta, si cautam mereu cauza, suferim impreuna si uneori ne adresam cuvinte dulci ca-n vremurile bune. I-am explicat ca mi-e imposibil sa ma rup de familia in care am crescut si i-am spus sa se puna in locul meu, el nu intelege ca sunt pusa la mijloc.
acum 13 ani
E f dificil ca cineva sa poata spuna procedeaza in felul acesta sau altul.
Iar eu cu desavarsire nu sunt experta... insa parerea mea este sa urmezi, cum spuneai ratiunea. Uneori inima ne poate juca feste ....dar e atat de greu uneori sa o urmam...
Insa daca vom avea ca prietena ratiunea, un lucru e sigur: ne vom pastra demnitatea. Si in fond ce e mai important in viata? Sa poti privi in ochii celuilalt cu stima de sine si demnitate... chiar daca, in spate, inima plange.
Imbraca-te frumos, machiaza-te si pleaca sa te plimbi prin oras ... te va ajuta sa faci si inima sa zambeasca! Si apoi, zi dupa zi, va fi tot mai usor ...
Iti doresc din tot sufletul sa treci cat mai usor peste momentele acestea grele pt tine!
acum 13 ani
acum inteleg.deci si el isi doreste sa fiti cum erati inainte si te vrea pentru el.este prea egoist.trebuie sa se gandeasca si la tine,la faptul ca nu poti sa renunti dintr-o data la tot.insa acum mai este inca o problema.ca nu ai sa stai cu parintii tai toata viata.ca trebuie si tu sa iti intemeiezi o familie.spune-i si mamei tale asta.si mai spunei ca, chiar daca l-ai alege pe el nu ar insemna ca renunti la ea.e dificil.acum totul depinde de tine.de ceea ce alegi tu.sincera sa fiu cu tine eu mi-am ascultat intotdeauna sufletul iar ratiunea am mentinut-o alaturi de mine mereu si am facut alegeri bune.daca tu esti fericita alaturi de el,te respecta,te iubeste nu vad de ce nu l-ai alege.dar despre ce distanta e vorba intre ai tai si el?
acum 13 ani
Mama mea ne-a spus amandorora: " Dupa ce va casatoriti sa va luati un acoperis deasupra capului, sa va dezvoltati propiul camin, si sa invatati sa va gospodariti singuri. Noi ca si parinti sigur ca va vom sustine. Pana atunci poate stati undeva in chirie sa va cunoasteti mai bine sau fiecare la parintii lui. Nu e bine sa stati cu noi sau cu parintii tai ca se isca discutii si nu e bine." La noi e mai greu ca suntem singuri la parinti. Dar aici ii dau dreptate mamei, nu pot sa merg in casa lor, ca nu ma simteam in largul meu, nu aveam intimitate.
E vorba de 30 de km, dar as fi fost deacord sa-i vedem si pe ai lui si pe ai mei, sa-i respectam la locul lor si noi sa ne vedem de viata noastra. Aici nu ne potriveam pentru ca el nu vedea numai casa de la tara unde a crescut.
acum 10 ani
lisette.. eu ma confrunt cu asa ceva .. e dureros ... faza este ca el este de la tara dar e bait ca un inger ceea ce rar gasesc fetele in zilele de astazi.. dar nici pe mama nu vreau so pierd . ea este mai umblata prin lume spune ca trebuie sa fiu independenta- de exemplu eu ar trebui sa plec duminica la el .. si is atat de stresata plang is in depresie ca nu stiu cum sa vb cu mama mea . si sunt de 3 ani jumatate cu el este okii mei din cap .. respir prin omu asta
acum 13 ani
e normal sa iti dea lacrimile cand te gandesti la momentele frumoase caci iti lipsesc.imi pare rau ca ai ajuns in acea depresie in care noi ca oameni intram atat de usor.important este sa te ti bine,sa iti revi si sa cantaresti bine situatia.spui ca daca te reintorci sau daca il alegi pe el nu mai ai nici o valoare.de ce spui asta? nu este asa pentru ca tu doar alegi iubirea.insa discuta cu el, convinge-l ca nu e bine cand trebuie sa alegi,negociati cumva sa ingaduiasca vorbele mamei tale.probabil mama ta se gandeste la binele tau si vrea sa ai o situatie buna si de aceea nu vrea "sa fi de la tara".
acum 13 ani
Da asai, nici un parinte nu vrea rau copilului sau, ei au mai multa experienta de viata si vad altfel lucrurile. De ce am mentionat ca "reintoarcerea ar insemna caderea mea ca om, nu as mai avea nici o valoare" Pai la orice greseala mi s-ar reprosa " Vezi tu ai venit la mine, cine ti-a facut cate ti-a facut, cine ti-a fost alaturi etc...." Sa fiu calcata in picioare.... nu........iar parintii lui nu m-ar mai putea privii ca pe fata lor, ar fi o pata intamplarea asta" Noi nu ne-am putut intelege nici in privinta religiei (el era maghiar, reformat si eu romanca, ortodoxa). Dorea sa trec la reformati desi am discutat de n'' ori cate cupluri sunt mixte si traiesc fericiti. Noi avem chiar in familie si nu am privit-o ca pe o piedica. Credeam ca va intelege.
acum 13 ani
acum da,spunand-umi mai multe inteleg mai bine.si are mare dreptate mama ta caci nici eu nu sunt de acord sa stau cu socrii in casa indiferent cat de cumsecade sunt.pentru ca nu exista intimitate si intotdeauna ar intervenii ei chiar si in certuri si multe altele.pai atunci el de ce nu a acceptat sa stati in chirie pana va puneati pe picioarele voastre?de ce tine neaparat sa stea cu ai lui? ar trebuii ca el sa inteleaga lucrurile astea si sa nu mai fie incapatanat.probabil si lui ii e greu sa se desparta de casa in care a copilarit.deci ii poti spune ca si tie iti e la fel de greu ca lui.multa bafta.incearca sa mai discuti cu el.poate pana la urma va intelege.e pacat ca relatia voastra care spui ca este puternica si stransa sa se rupa pe baza unor conflicte care pot fi aplanate.pupici
acum 13 ani
Acest comentariu a fost moderat de administratorul forumului
acum 13 ani
Draga mea iti multumesc pentru dojana, sigur ca e bine venita, dar, subliniez faptul ca asa simpt ca s-ar intampla, nu am zis ca s-a intamplat. As dori sa mai mentionez ca eu as fi vrut sa fim fiecare cu religia noastra(sunt multe cupluri mixte) si sa ne stabilim separat de parinti, sa formam un cuplu. Doar atat aveam nevoie, in rest relatia noastra era superba. El nu cedeaza din ideile lui. Eu as fi fost dispusa sa renunt la tot insa sa fie si el cu mine. Sa fim unul pentru celalat. I-am si demostrat asta prin faptul ca am plecat de acasa in chirie (nu pot sta in casa lui nemaritata, e pacat). Am suferit si sufar ca l-am iubit neconditionat dar asteptam sa ma inteleaga. Mama mea a zis ca nu se baga dar vrea sa ma vada fericita. Pana si parintii lui, minunati au fost deacort cu mine, El nu poate trece peste asta. In fata lui Dumnezeu toti suntem egali si in Biblie spune "Femeia isi urmeaza barbatul" si mai spune " Deoarece barbatul va lasa pe mama sa si pe tatal sau si se la alatura sotiei." Noi trebuie sa avem intimitatea de cuplu, Asta tot discutam si incerc sa-l fac sa intelega. Am zis sa fim prieteni deocamdata, sa nu rupem relatia de tot ca ar fi pacat.
Iti dau dreptate, ma iubeste foarte mult si eu la fel, ti-o spun cu toata sinceritatea.
acum 13 ani
As mai adauga ceva, daca eu trec la religia lui (reformata), si daca ma duc la ei acasa sa ma stabilesc, el are totul, dar ce compromis face. Eu ofer tot si ce primesc. Sa fi sigura ca nora tot nora este si ginere tot ginere este.
acum 13 ani
Buna ziua,
spui ca esti intre ciocan si nicovala, ca ratiunea iti spune sa ramai cu familia si inima cu el desi recunosti ca mama v-a despartit.Mai spui ca el daca te iubeste, te iubeste cu tot ce ai adica cu familia dar asta nu e valabil si in cazul familiei?ai tai nu te iubesc si cu tot ce ai, adica cu el?Asadar iti propun sa iti indrepti atentia catre sentimentele tate fata de el, sa vezi daca el poate fi numit "Al meu". Si daca sentimentele sunt puternice tu vei hotari...iar restul, cum ar fi daca am gandi pozitiv?
Lucrurile rationale legate de casa si de religie pot fi negociate...oare altii cum ar face sa le depaseasca?
Mult succes!
acum 13 ani
Da asai, dar cum am mentionat mai sus, Aveam dorinta sa ne mutam in chirie pana la casatorie si dupa nunta sa ne luam un acoperis deasupra capului. Sa ne formam caminul nostru, atata cer. El nu intelege lucrurile astea si eu ce sa fac, sufar in tacere si ii port tot respectul. Nu zic sa-i excludem pe parinti dar sa-i respectam la locul lor. De ce pare atat de greu de inteles.
acum 13 ani
Eu as argumenta : Degeaba ii oferi, persoanei dragi, stelele de pe cer daca-i ingradesti libertatea. E ca si cum i-ai lua aerul pe cere-l respira. Din marturiile lui reiese ca: "Trebuie sa uiti de ei (adica de parintii mei) si neamurile in fata carora nu ai valoare" sa vi dupa mine.
Ai mei l-au iubit foarte mult, si de la inceput i-au zis "copilul nostru", de multe ori se mandreau parintii de noi doi si ai lui ma iubeau, eram foarte fericit. Veneam la parintii mei si la ai lui. Cand noi am discutat despre posibila casatorie ne-am gandit la ce compromisuri trebuie sa facem. Am zis ca vom face casatorie mixta si cu locuitul mai vedem, el cam evita sa vorbeasca. In sfarsit am pus cartile pe masa, mama banuia ce va fi (a vazut altfel lucrurile, ca un om cu experienta). Daca stau sa privesc in urma, tot ce a zis ea s-a adeverit. Are si el dreptate dar si ea are dreptate.
Buna intrebarea:"...oare altii cum ar face sa le depaseasca?" asa zic si eu, degeaba.
acum 10 ani
sarumana .. deci ar fi corect sa merg la el nu ? ... pentru cal iubesc si sufar prea mult pentru el .. bine ca eu sunt in italia mentionez si el este la 200 de km.. dar am mai stat doua luni amandoi zi si noapte sintem de 3 ani jum innainte eokii mei respiratia mea.. la el munkim amandoi avem alfel viata ... pot sa zik . nu lapte si miere..dar e miere... sunt totu ptr el .. plange dupa mine nu multi baietii simt astea.... sarumana ..
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua