As dori un sfat din partea medicilor de aici
Postata de cu 12 ani in urma.
Am 18 ani.Ma lupt cu o intrbare ca nu imi da pace.Urmeaza sa dau la facultate insa sunt foarte confuza in aceasta privinta.Am doua optiuni : medicina si psihologia. Nu ma pot hotari ce sa aleg. Spre deosebire de psihologie , medicina imi place mai mult si ma pricep mai bine la materiile de baza in schimb nu stiu ce sa fac.
Singurul motiv care m-ar impiedica sa continui cu Facultatea de medicina ar fi faptul ca dureaza foarte multi ani si nu mi-as dori sa stau pana la 29-30 de ani cand voi termina cu studiile si apoi sa fac un copil..nu as putea sa stau pana atunci iar copil pe timpul facultatii sigur nu o sa fac pentru ca nu o sa fac fata.Am nevoie de un sfat pentru ca acest lucru ma streseaza foarte tare incat adorm noaptea foarte tarziu..si incontinuu ma gandesc numai la asta.Vreau sa ma hotarasc mai repede pentru a ma apuca de pregatiri pentru admitere, facultate...
Imi place si psihologia ..imi place asa sa vorbesc cu oamenii, copii, sa imi vorbeasca despre problemele lor iar eu sa le fiu de ajutor insa este a doua optiune ca facultate insa are ca avantaj ca dureaza mai putin facultatea cu masterul si pot avea si cariera si familie.
Ce ma sfatuiti sa fac?!
Multmesc , pupici!:*
Raspunsuri (4)
acum 12 ani
Atat medicina cat si psihologia presupun vocatie. Motiv pentru care, eu cred ca oricine are vocatie macar pentru una dintre ele nu va putea sa nu o urmeze, intr-un fel sau altul :)
acum 12 ani
Dar, pentru ca nicio problema nu poate fi rezolvata de la acelasi nivel de constiinta care a creat-o, iti propun sa privim aceasta situatie problematica si din alta perspectiva, spre exemplu d.p.d.v. al interesului/nevoilor specifice, ca sa vedem acum o noua alternativa:
1. asistent medical 2. psiholog
OBS: Alegerea uneia dintre cele doua variante posibile poate fi determinata aici de felul in care, fie 1 - prioritatile personale (familie, copii), fie 2 - preocuparea pentru imaginea publică şi statut social ("ponderea in societate") sunt/nu sunt plasate in prim plan.
acum 12 ani
Buna ziua,
Consider ca cel mai important este sa va urmati propria dorinta. Din ceea ce spuneti dvs este medicina. Este pacat ca mai tarziu sa traiti cu regretul ca nu v-ati urmat visul.
Dupa facultatea de medicina, daca constatati ca doriti sa deveniti psihoterapeut aveti aceasta posibilitate deoarece si absolventii de medicina pot deveni psihoterapeuti daca urmeaza cursuri de formare.
Legat de copii si familie acestea se pot face in paralel fara probleme. Stiu foarte multe cazuri.
acum 12 ani
(excurs)
Eu prefer sa plec din start cu "prejudecata" urmatoare: clientul are intotdeauna dreptate. Chiar si cand parerea mea este corecta, ea este ineficienta daca nu atinge cadrul de referinta al clientului.
In acest context, persoana care a solicitat ajutor are cel putin aceasta certitudine: "copil pe timpul facultatii sigur nu o sa fac pentru ca nu o sa fac faţă" - certitudine de care consider ca nu putem sa nu tinem seama.
Mai mult decat atat, exista o deosebire intre "dorinta" si "nevoie". Cand o dorinta nu este satisfacuta, lucrul acesta poate sa produca frustrare; insa frustrarea este o emotie negativa sanatoasa. Pe cand o NEVOIE care nu este satisfacuta poate genera emotii negative nesanatoase si poate chiar sa puna in pericol viata.
Vezi si alte informatii utile
Cum pot gasi un psihoterapeut bun? Psihoterapeut Lavinia Stoian ne vorbeste despre cum iti revii dupa decesul unei persoane dragi De ce romanii nu cer ajutor de la psiholog? Program national de asistenta medicala, psihologica si sociala a consumatorilor de droguri - 2009-2012 Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practicaNu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua