casnicia incepe sa devina un chin

Din pacate nu a mai slabit. Incerc sa ma consolez cu gandul ca are alte calitati...dar imi pun si intrebarea de ce numai eu trebuie sa fac sacrificii? In fine...asta este, nu prea mai am chef sa vorbesc despre problemele mele.

Cred ca esti printre putinii barbati dispusi sa se sacrifice in zilele noastre. Daca tot ce ai spus pana acum e adevarat, sotia ta e de invidiat. Poate ca trebuie s-o inveti sa te aprecieze prin diverse metode. Faptele au mai mult impact decat vorbele.

Mda...cred ca ar trebui sa fiu ca prietenii mei, adica badaran, sa ies in fiecare weekend la baut, sa am una doua amante, etc, etc. Sotiile lor vad ca isi pastreaza un corp de invidiat pentru ei, au timp de spalat vase, de dat cu aspiratorul etc. Se pare ca daca esti domn esti luat de fraier, cel putin in cazul meu.
Tot timpul vorbesc pe un ton calm si diplomat cand nu-mi convine ceva, dar in schimb ea tranteste si tipa daca nu-i convine ceva si asta pentru ca mie nu-mi place sa tip la o femeie si vad ca profita la maxim de acest "defect" al meu.

Uff, ce pot sa spun? Cateodata oricum am da-o nu e bine. Esti un tip inteligent si de treaba caruia i se intoarce impotriva toleranta si bunavointa. Asta n-ar trebui sa te schimbe totusi, sa ajungi in extrema cealalta.

Din pacate, multe femei dupa ce se marita se considera "asigurate" cu un sot si incep sa se neglijeze pana la dezgust. Spune-i ca n-ai luat-o de crescut, ca viata in doi e un job permanent, ca ai ales-o pentru anumite calitati pe care e datoare sa le cultive in continuare si pentru propria-i sanatate fizica si mentala si pentru armonia relatiei dintre voi. Pana la urma nu esti obligat sa accepti orice ti se ofera pentru ca in final te va afecta iremediabil. Deja am citit intr-un alt mesaj postat de tine despre angoase si atacuri de panica.

Da, am trecut peste ele. Eram furios pe mine cu acele atacuri pentru ca sunt o persoana destul de putenica, dar stresul de la serviciu cu cel de acasa se pare ca m-au doborat.
Nu stiu, incep sa ma gandesc ca viata e scurta si o sa ma axez mai mult pe cariera si prieteni si aventuri. Casnicie nu cred ca-mi mai trebuie.
Am avut puterea sa ma schimb in adolescenta din rau in bine si cred ca o sa am puterea sa-mi incep si o noua viata ca adult. O sa mai am ultima discutie cu ea si daca nu rezolv nimic o sa-i explic ca nu are rost sa ne distrugem tinereta unul langa altul.

Iti multumesc pentru sfaturi si intentia buna si iti doresc numai bine!

Si eu iti doresc toate cele bune, sa ramai acelasi in continuare si sa faci alegeri intelepte. ;)

Nici asa nu e bine...ca titlu

Am inceput sa ies cu baietii, betii peste betii, mers la masaj erotic...dar nu stiu de ce is facut din alt aluat. Nu-mi place si am o gramada de regrete. Stau si ma intreb de ce nu pot fi ca prietenii mei...sa ma doara undeva de ce fac.
Am regrete, ma simt trist, vinovat etc

Uff, ziceam de alegeri intelepte si sa ramai acelasi. Nu trebuie sa mergi impotriva curentului, sa te transformi in ceea ce nu esti si nu vrei sa fii. Mi se pare ca ti-a mai ramas o cale, pe care inca n-ai cercetat-o, aceea a credintei, a spovedaniei si a vindecarii sufletesti.

Dupa doi ani de lupta am realizat ca sunt Don Quijote, asa ca am ajuns pana la urma la divort.
Am fost la terapie de cuplu, am incercat o groaza de lucruri dar n''ai cu cine domn''le.
Macar acum cand vin de la serviciu stresat nu ajung acasa la alta sursa de stres...pot si eu sa dorm.