Postata de AndreeaPop33 cu 10 ani in urma.
Bună ziua. Am mare nevoie de ceva sfaturi, orice posibil, de la cineva care a trecut prin așa ceva sau știe despre asemenea lucruri. Am 16 ani și sufăr de depresie continuu... de fiecare dată când mă uit în oglindă îmi spun și-mi repet întruna "nu ești bună de nimic, nimeni nu te vrea, nimeni nu te va iubi, nu vei ajunge nicăieri, nu vezi ce slabă ești? toți vor vedea partea ta dezgustătoare și te vor vorbi, te vor izola, totul e așa de mare la tine: nasul, fața, pur și simplu te urăsc!" Plâng în fiecare seară, nu mai am chef de viață, am devenit o umbră... am probleme familiare, aproape în fiecare zi mă cert cu mama mea (situația noastră financiară nu e prea bună și nici dialog nu prea există,), ea nu mă înțelege, nici nu ar vrea, mă jignește întruna, de când sunt mică e așa, mă face în toate feluri posibile, ca pe un ultim om, chiar dacă nu am nici o vină și nu fac nimic din ceea ce spune ea, iar asta doare enorm. Mă urăsc pentru că sunt prea slabă, plâng mereu, și pentru a nu mai plânge am început încet-încet să-mi fac răni pe antebrațe cu unghiile, (căci nu am nimic mai ascuțit la îndemână în momentele de criză) să mă zgârii, să încerc să-mi dea sângele... mă simt mai ușurată după aceea, mă calmează. Am avut un trecut nu prea fericit, eșecuri în "dragoste", dezgust de sine din cauza unor lucruri care nu trebuiau să se întâmple și totuși am permis la momentul respectiv. Mă ia cu greață când mă gândesc și încep din nou să-mi înfig unghiile în carne, din nou să mă închid între patru pereți... de când mă știu vreau să devin doctor, să ajut oamenii, să-mi sacrific viața pentru ei, am luptat pentru asta încontinuu și am învățat și am avut rezultate, acest vis mă conecta cu viața, a fost totul pentru mine, iar acum... parcă acel tot nu mai e, ci a rămas un gol, parcă trăiesc într-un vid, m-am izolat de toți. Nu mă mai văd în stare de a mă concentra, de a lupta pentru visul meu, parcă ar fi degeaba, parcă eu aș fi degeaba, căci oricum nu aș reuși să-l văd împlinit. Nu mai cred în nimic, nici în fericire, nici în iubire (îmi place de un băiat, detaliu minor, dar e inutil, căci nu s-ar uita la una ca mine), nici în mine, nu mai mănânc, dorm întruna pentru a uita realitatea, doar suferința îmi amintește că încă trăiesc și mai pot simți și eu ceva... nu mai știu ce să mai fac, nu mai am speranță, voință... vă rog, ajutor.
Adauga raspunsacum 10 ani
Draga mea, aceasta varsta e cea mai frumoasa. 16 ani! as vrea sa ii mai am iar.. de ce, cand te uiti in oglinda, iti repeti lucruri negative despre tine? Uita-te in oglinda si admira-te: ce par frumos, sau ce ochi frumosi.. de fapt toate trebuie sa fie frumoase la aceasta varsta! Ai tot timpul din lume sa fii iubita, dorita.. de altii.. acum trebuie sa te iubesti tu prima data, sa te accepti, sa te ierti si sa privesti din nou cu incredere in viitor si sa cladesti pas cu pas ce iti doresti, pe toate planurile. Tine-te de scoala mai departe, nu accepta ca un episod de depresie sa iti afecteze viata, incearca sa comunici mai mult cu mama, chiar daca pana acum nu ati reusit, iesi la plimbare intr-un parc, pe strazi, uita-te cum infloresc pomii, florile, umple-ti sufletul cu frumuseti din natura (uite, a venit primavara, e frumos afara..), ocupa-ti timpul cu lucruri folositoare: mananca, citeste, fa sport, alerga macar prin parc..nu mai plange, nu te mai zgaria si nu mai dormi intruna, ca nu se rezolva nimic de la sine.. trebuie sa iesi din starea asta, STA IN PUTEREA TA SA O FACI.. Eu cred ca poti! Curaj!
acum 10 ani
Mulțumesc mult pentru acest răspuns. Voi încerca să fac aceste lucruri, voi încerca să mă regăsesc pe mine din nou, căci mi-e groază de ceea ce sunt acum... pur și simplu toate vin de la sine, parcă mă sufocă, mă acaparează, poate sunt prea slabă și sensibilă... Nu sunt o persoană frumoasă, nici la exterior nici în interior, mereu mi-am dorit să arăt ca și colegele mele de liceu (foarte frumoase!) e un complex dintotdeauna, care a început să mă obsedeze, dar voi încerca să revin la normal, să-mi urmez visul (că doar el a rămas) probabil voi reuși, sper asta. Mulțumesc din nou!
acum 10 ani
In loc sa te bucuri ca esti sp***a tu ce faci? eu la 16 ani aveam 45 de kg! acum am 65 si fac diete peste diete! ce ai sa mai plangi ca nu mai esti sp***a! la 16 ani frumusetea nu este inca definita, o femeie ca sa fie frumoasa trebuie sa fie ingrijita, creme, machiaj, un par aranjat. eu nu am vazut inca femeie ce se ingrijeste si sa fie urata!
ce iubire vrei la 16 ani? acum trebuie sa inveti! principala ta preocupare este sa devii un medic deci invata, invata, invata! ai sa ai timp dupa 20 de ani de iubire!
unde mai pui ca vei pleca si de acasa la facultate si uite scapi si de certurile cu parintii.
incearca sa iti definesti un stil cochet de a te imbraca. cea mai frumoasa femeie daca nu stie sa se puna in valoare si nu are un caracter ok devine urata.
lasa certurile cu parintii, tu ai de invatat si de croit o viata, daca te certi nu mai ai energie sa iti urmaresti telul.
esecuri in dragoste la 16 ani??? eu ce sa mai spun la 37??? si cu toate astea eu nu sunt nefericita, va sa fie si pt mine bine, si chiar daca nu am sa imi gasesc pe cineva eu sunt fericita cu mine, imi este bine!!! cel mai important lucru pentru tine este sa ajungi un medic bun, sa ai independenta ta financiara.
sa te ranesti singura??? nu te bate mama ta si te bati singura? termina cu p***aile si cresti....
eu cred ca nu stii care iti este drumul, nu ai motive reale de depresie. mergi in spital si vezi cata lume nu are ce ai tu, atunci ai sa spui ca esti norocoasa. stii cata lume nu are casa? sau nu are ce manca? stii cata lume este bolnava? ce facem noi cu viata noastra? te-ai gandit cum ar fi sa ti se spuna ca ai o boala incurabila????
Multumeste ca esti santoasa, si ca ai minte. Minte cu care poti sa ajungi medic.
totul de acum inainte depinde de tine.
Sa ajunci cineva
Sa te ingrijesti
Sa te aranjezi
Sa devii persoana puternica si curata pe care o visezi
Sa lasi natura sa-si urmeze cursul, inca nu ai terminat cresterea.
Sa te definesti ca is femeie.
Sper sa intelegi ce ti-am scris
acum 10 ani
Buna domnisoara doctor,
scrie-mi un email la zane:bu:ne pe yahoo (insa elimina punctele din nume intai) si iti arat
cum sa iesi usor si fara efort din slabiciunea in care ai ajuns (din pricina mamei in primul rand).
acum 10 ani
Incearca sa tii post zilele astea si sa te spovedesti inainte de Pasti. Te vei simti eliberata de toata energia negativa.
acum 10 ani
Te inteleg cand spui ca iti doresti sa arati ca si colegele tale, foarte frumoase, zici tu.. Imi aduc aminte de mine in situatii asemanatoare, in urma cu multi ani.. mi se parea ca alte fete sunt mai frumoase, sau mai bine imbracate si ca ele erau in centrul atentiei tuturor din aceasta cauza.. Acum, pot sa iti spun ca erau niste copilarii.. de care imi vine sa rad.. Intre timp am terminat liceul, apoi facultatea, am intemeiat o familie, am devenit stapana pe mine, independenta financiar, mandra de ceea ce fac, realizata profesional.. nu a fost usor, au fost suisuri, cobaorasuri, dar merita... frumusetea consta in primul rand in increderea in tine, in ceea ce ai in cap si in suflet.. de asta iti spuneam aseara sa te accepti, sa te iubesti, sa fii mandra de tine, sa nu te mai complexezi; Fii tu insati si, cu pasi mici, fa progrese mari!
acum 10 ani
Draga SinclairViolet03,
Cu siguranta adolescenta este una dintre perioadele cele mai dificile din viata unui om, perioade in care apar modificari atat la nivel hormonal, fizic dar si psihic. Inteleg ca relatia cu mama ta nu este una foarte buna dar totusi nu ai vorbit de alte persoane din viata ta care conteaza si care te-ar putea sustine. Observ foarte multe ganduri negative automate in ceea ce spui, ganduri care pot fi verificate oricand de tine. De exemplu " nu vei ajunge nicaieri" ... putin mai jos ai spus ca pasionata fiind de domeniul sanatatii ai invatat si ai avut rezultate bune. Din afara imi pare ca cel putn intr-un domeniu ai ajuns undeva, nu la capatul drumului dar progresele sunt vizibile. Faptul ca te privesti in oglinda si iti spui lucruri negative nu face decat sa inrautateasca situatia. Ca exercitiu, inceraca sa spui lucruri pozitive cel putin o data pe zi privindu-te in oglinda. In ceea ce priveste zgariatul care afirmi ca te calmeaza,ar fi util sa identifici alte situatii in care sa te pui si sa te simti confortabil. Este important sa-ti urmezi visul de a deveni medic si sa faci pasi catre atingerea lui.
Mult succes!
acum 10 ani
Vă mulțumesc pentru răspuns!
În legătură cu visul meu, oricât aș munci și învăța, parcă simt că nu e suficient pentru al atinge, și că niciodată nu voi intra la facultate. Am mers la olimpiada de biologie, când am văzut subiectele m-am descurajat total, eram sigură că nu voi face nimic... Sunt foarte pesimistă și negativă (nu am speranță în privința acestui lucru, dar voi încerca să-mi schimb perspectiva), chiar și cu rezultatele în față mi-am spus: "cu siguranță trebuie să fi greșit persoana!"
Mulțumesc, și sper că mă voi putea schimba.
acum 10 ani
Observ ca ceea ce te macina si care iti provoaca aceasta stare este de fapt mama ta care spui ca te jigneste si iti aduce fel de fel de vorbe urate asta spui tu ca inca din copilarie.Nu stiu cat de mult ai incercat sa discuti cu ea,CU CASLM,ca sa vezi de unde aceasta aversiune fata de propriul copil ,poate si ea la randul ei a fost crescuta si educata intr-o familie fara prea multa iubire si cu acelasi comportament fata de copii iar atunci inseamna ca aceste probleme sunt mult mai adanci si trebuiesc descoperite Cel mai bine ar fi sa mergeti impreuna la un psiholog.Pe de alta parte incearca sa discuti sa vezi ce asteptari are mama ta de la tine si sa-i spui si tu ceea ce simti in legatura cu ea, cu viata ta,comunicarea este cea mai buna cale.In general cei ce spun ca "nu esti bun de nimic sau ca nu o sa reusesti in viata spun de fapt ceea ce gandesc despre ei insisi fiindu-le teama ca tu vei reusi acolo unde ei au dat gres.Mama ta ar tyrebui sa fie mandra de tine si sa-ti sustina visul>
Cat despre frumusetea ta eu cred ca frumusetea adevarata este cea sufleteasca si cred ca ai un sufle minunat atata timp cat te framanta binele celorlalti.Parerea colegilor nu ar trebui sa te afecteze atat de mult stiind ca adolescentii in ziua de azi sunt foarte rai si invidiosi iar daca iesi oarecum din tiparele lor te exclud imediat asa procedeaza cu oricine nu numai cu tine.Tu urmeaza-ti visul si lupta pentru el pentru ca atunci cand vei reusi toti cei care acum te blameaza atunci le vor parea rau de asta si te vor admira .Cautat-i prieteni asemanatori tie,cuminti,constiinciosi la carte si lasa asa zisele vedete ale scolii caci fruimusetea lor exterioara este doar atao vopsea frumoasa data peste putreziciune.Baietii de varsta ta sunt in general la fel de superficiali,lasa-i barbati gasesti tot timul si oriunde asteapta sa vina la tine cel ce te va place asa cum esti.Spui ca ai facut unele gresli,toti facem totul e sa trecem pesteele si sa mergem mai departe din greseli invata omul.Daca chiar nu te poti intelege cu mama ta nici dupa discutii serioase(fara tipete si jigniri din nicio parte) atunci poate ar fi bine sa incerci sa iesi din acel mediu nociv si sa te muti la o matusa bunica sau mai stiu ce alta ruda apropiata ai si de la care poti invata lucruri pozitive.Observ ca despre tatal tau nu spui nimicas vrea sa STIU CATE CEVA SI DESPRE EL DACA SE POATE DEOARECE INTR-O FAMILIE TOTI MEMBRII SE INFLUIENTEAZA RECIPROC.Acele cuvinte pe care tu le repeti in oglinda nu sunt cuvintele tale ele ti-au fost induse,influientate de catre altcineva,invata sa te redescoperi si sa te apreciezi la adevarata ta valoare.Dumnezeu te poate ridica din cele mai negre prapastii sufletesti("ca pacura de vor fi pacatele tale EU ca zapada ti le voi albi")Agata-te de credinta mai ales acum in preajma sarbatorii Invierii Domnului!
Fie ca lumina invierii sa-ti lumineze sufletul si sa-ti calauzeasca pasii in viata!
acum 10 ani
Tatăl meu este probabil singura persoană care în acele clipe este lângă mine, însă din cauza serviciului este mereu plecat. El a fost cel care întotdeauna a comunicat cu mine, mi-a spus ce-i rău, ce-i bine, dacă nu ar fost el... nici nu știu ce s-ar fi întâmplat cu mine. Acum e plecat, și poate și din această cauză trec prin asemenea momente, căci nu mai e el lângă mine, să îmi ofere o îmbrățișare când mi-e greu sau o încurajare... casa e foarte tensionată după plecarea lui. Trecând la prietenii... am prieteni buni, doar că eu i-am îndepărtat, chiar dacă voiau să mă ajute, le-am refuzat orice sprijin, crezând că mă voi descurca singură. Mulțumesc pentru răspuns/ajutor!
acum 10 ani
este foarte bine ca doresti sa comunici cu noi aceste sentimente chiar si prin intermediul net-ului,comunicarea te ajuta sa iesi din aceasta carapace ce ti-ai format-o si sa-ti exteriorizezi sentimentele.As dori sa te intreb daca tatal tau cunoaste relatia tensionata dintre tine si mama si ce parere are despre acesta.Inca odata iti spun sate gandesti la lucrurile bune realizate in viata la tot ce ai avut si ce ai pozitiv ca sa poti invinge acele clipe urate.Sa stii ca singura nu poti trece peste aceste momente si nimeni nu o poate face pentru ca traim o viata printre oameni si nu singuri cred ca ar fi bine sa incerci sa-ti refaci relatia cu prietenii daca sunt prieteni adevarati te vor intelege si te vor ajuta carenu...inseamna ca au fost falsi si e bine sa te lepezi de ei.Eu iti urez sa iti regasesti drumul in viata sa fii sanatoasa si sa nu te lasi de invatat pentru ca numai invatand si casp***ad un bun serviciu te poti elibera de acel mediu tensionat,daca nu inveti vei ramane dependenta financiar de parintii tai si vei fi nevoita sa locuiesti impreuna cuea tot timpul de aceea CURAJ! ia-ti viata in propriile maini si fii invingatoare!Credema ca vorbesc din experienta
acum 10 ani
Tatăl meu știe de relația cu mama mea, și încearcă pe cât posibil să aplaneze totul. Uneori se ceartă și mă simt vinovată... Vreau să spun că în ultimele zile m-am simțit mai bine, e mai ok, începe să-mi pară rău de cicatricile pe care mi le-am provocat, dar... asta e. Mi-am găsit ceva de lucru, măcar nu o să mai aud plânsete că bani casei se duc pe mine.
acum 10 ani
Nu am mai intrat pe site de ceva timp si imi pare foarte bine sa aud ca te-ai angajat,ac***a un job cat de mic te simti utila si iti creste stima fata de propria persoana,in paralel continua-ti studiile.Cat despre cicatricile ramase sa nu-ti para rau sunt amintirea unui suflet ranit in interior care se lupta sa invinga rautatile acestei vieti,poate este bine sa ai o astfel de amintire palpabila pentru a sti cum si de ce sa eviti astfel de caderi nervoase cu toata puterea ta,amintirea unui moment din viata ta pe care trebuie sa nu-l mai repeti orice ar fi DAR pe care trebuie sa-l accepti ca fiind parte din trecutul tau si sa-l privesti ca atare,sa nute lasi influentata pe viitor de el-a fost,a trecut, viata merge innainte!
Nu ai de ce sa te simti vinovata de cearta dintre tatal tau si mama,el trebuie sa ia o atitudine fata de aceasta situatie si nicidecum sa o acopere iar daca mama este vinovata ar trebui putin trezita la realitate pentru a vedea si ea suferinta ce ti-o provoaca prin comportamentul ei.Daca a mai ramas vreo urma de sentiment matern ar trebui sa-si revina si sa se mai imblanzeasca.Nu esti tu vinovata ca ea este asa cum este,stii proverbul"cum iti asterni asa dormi"daca va continua sa fie rea rautatea se va intoarce la un moment dat impotriva ei.Nu ne dorim asta dar fiecare trebuie sa fie responsabil si constient de consecintele faptelor sale
Daca vrei sa vb mai mult iti pot da adreesa de email
acum 10 ani
Draga violet,
Ai varsta la care poti realiza orice daca ai suficienta ambitie. Incepe prin a te uita in oglinda si a zice da! pot! pot face orice, aduti aminte de lucruri pe care le ai realizat, de note bune. Esti in continua dezvoltare si de abia pe la 19, 20 de ani termini de crescut. Imagineaza ti viitorul daca te concentrezi pe a obtine rezultate bune. Daca devii doctor vei avea o multime de bani, o casa , masina, locuinta, familie si multe altele. Personalitatile din liceu de la mine,majoritatea nici nu au terminat facultatea, de fapt una a facut un copil la 17 ani, pacat de ea...cateodata a nu fi cel mai frumos este un atu, te lasa sa te concentrezi asupra lucrurilor mai importante, pe cand acestia, cei mai frumosi isi pierd timpul cu altii si peste cativa ani vei vedea ca nu au realizat nimic.
Dar cel mai important este sa incepi sa iti controlezi gandurile, este foarte foarte important sa devii constienta cand ai aceste ganduri si imediat sa incepi sa te gandesti la altceva ori sa incepi sa faci ceva. pentru ca daca lasi aceste ganduri sa te acapareze iti intra in subconstient.incepe sa te uiti in oglinada si sa iti zici lucruri pozitive.
Ar fi foarte bine daca ti ai cumpara un instrument muzical, sunt la mana a doua, o vioara o ghitara ori o muzicuta, sau o masina de cusut, sa faci ceva. muzica calmeaza foarte mult si mai ales daca practici tu *(sunt o multime de videouri pe youtube) ajuta si la cresterea materiei gri din creier, calmeaza, iti imbunatateste puterea de concentrare, e super!. Si bineinteles sa inveti! nu non stop, ca am incercat si eu asa, dar merge mai usor daca faci cate 40 de min invatat apoi un hobby, apoi invatat...
eu cred in tine! daca ai gasit acest forum si ai scris inseamna ca ai vointa de mai bine si esti in directia buna! a inca ceva, sa zambesti mai mult! fara nici un motiv doar sa zambesti, ajuta.a si sa iesi in natura! e foarte important , natura calmeaza f mult.
astept vesti bune in cateva luni :)
acum 10 ani
Într-un caz normal, aș fi putut spune că am o imaginație bogată, dar mintea mea mă sperie... îmi imaginez lucruri oribile fără ca măcar să vreau, îmi apar în minte pur și simplu... Îmi place să citesc, să ascult muzică, dar în acele momente, nimic nu mai are farmec... e ca un gol ce se extinde permanent, o aversiune față de viață. N-am mai citit demult din cauza asta, și sper ca pe viitor să nu mai fie așa. Mulțumesc pentru sfaturi!
acum 10 ani
Nu stiu ce pot sa-ti spun
acum 10 ani
Nu stiu.
acum 10 ani
Nu stiu.
acum 10 ani
Nu stiu.
acum 10 ani
Nu stiu.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua