HELP!cum sa scap de depresie?

Salutare, de cateva luni .mai exact 4 nu ma mai simt bine. In primele 2 zile plangeam fara nici un motiv nu ma puteam controla nu stiam ce este cu mine, si in fiecare zi trec de la o stare la alta . Am doar 11 ani nu vreau sa imi distrug toata copilaria, nu mai am incredere in mine,ma intreb mereu dc oare mai traiesc ,parka nu mai am nici o speranta. Fac mult sport,sunt intr`o echipa de fotbal joc bine sunt un jucator bun, parerea mea ,dar totusi ma macina aceasta''''depresie'''' . Nu stiu cum sa ma exprim pentru a ma intelege mai bn... De cateva saptamani caut cum sa scap de aceasta "depresie" ...va rog dati sfaturi :)

Buna,
am 5 luni de cand nu mai stiu ce e cu mine ...m-am casatorit acum 2 ani si ma trezesc dupa atata timp ca nu sunt sigura daca am facut pasul corect. sotul e cel mai bun om de pe Pamant, nu ar face nici un rau nimanui iar pe mine ma iubeste neconditionat . Mi-as dori ca iubirea asta ce o simte pt mine sa nu mai existe pt ca nu merit, de cand am intrat in depresia asta ii fac doar rau ,cu speranta ca se va satura si va depune actele de divort. Greu am realizat ca fara iubire din partea amandurora nu exista viitor impreuna, am mers pe ideea ca daca sunt iubita e destul si ca voi fi
fericita toata viata, dar m-am inselat.
Totul a inceput cand am reluat leg cu fostul prieten pe care am crezut ca l-am iubit mereu dar si aici m-am inselat din nou, a fost doar o impresie... nu imi doresc nici un astfel de om langa mine.
As vrea sa imi doresc sa-mi salvez casnicia, dar nu mai simt nici o secunda ca e ceea ce vreau .am fost tot timpul o persoana nehotarata, fara incredere in mine... nu stiu ce cale sa apuc, starea in care am cazut e mai puternica decat mine, ma doboara cu siguranta.
Familia imi este alaturi dar mor de nervi cand ma gandesc ca ei imi zic sa fac exact cum cred ei ca ar fi mai bine pt ei si nu pt mine... in acelasi timp mi-e frica de nou, mi-e frica de viitor.
Am nevoie de ajutor!

salutere.de doua luni sufar si eu dupa cineva care stiu ca nu merita,realizez ca sa terminat dar nu vreau sa cred.el a fost totul pt mine si nu realizam niciodata ca se va intampla asta vreodata.plang intruna si nu ma pot abtine cu toate ca stiu ca nu e bine.lucram impreuna si ne intalnim in fiecare zi si asta doare cel mai rau.este foarte indiferent eu nu pot fi ca el.refuz sa cred ca poate fi depresie.am slabit 5 kg si nu pot manca chiar daca im impun.am 29 de ani sicred ca sa terminat viata pt mine.visez la clipa in care voi gasi persoana care sa ma merite,sa ma iubeasca si sa fac o familie fericita.vreau si eu un sfat va rog.NU MAI SUPORT SITUATIA SI SINGURATATEA

bobof si eu am trecut prin aceasta intamplare!!!si a fost foarte greu sa trec peste si dupa 3 ani inca ma gandesc uneori si imi face rau desi am un om extraordinar langa mine care intelege prin ce trec si eu fiind in depresie cam de jumatate de an daca nu chiar mai mult!!!daca vrei sa vorbim mai multe si sa ne sfatuim sa facem o terapie si poate cine stie vom forma o prietenie de pe urma acestei situatii urate din viata noastra vorbim pe messenger mai mult [email protected] din pacate observ ca din ce in ce mai multa lume sufera de depresie si asta parca ma afunda si mai mult!!!o zi buna si va doresc sa iesiti cat mai repede din stariile astea!!!eu cat de repede ma voi duce la Doamna doctor Nastase!!!

multumesc Monica pt raspuns si as dori din suflet sa tinem legatura.Nu pre ma pricep prea bine la calc adresa mea de mess e FLORY_MRC.

acum de trei ani stau acasă cu copilu nimic nu îmi este interesant mii foarte urît şi trist îmi pare că nimic nu are sens

asa am fost si eu o persoana nehotarita si cu frica de viata dar cu timpul m am maturizat.Nu ti distruge casnicia si hotaraste te sa faci un copil.Pe mine fetita mea m a schimbat total.Copilul te face mai puternica si ti ia gindul de la iubiri aiuristice.Esti o norocoasa ca ai un sot bun echilibrat si statornic. Nu ti distruge acest noroc.Apa trece pietrele ramin.

Buna!am aflat de curand ca am intrat in etapa 2 a depresiei mele..prima mea depresie a fost acum 3 ani,nu stiu ce am facut dar 1 an cam asa nu am mai avut nimic...dar acum 1 an si cva am inceput sa consum tot felul de droguri care cred ca mi-au activat iar starea de depresia..De atunci m-am despartit de prietenul meu pentru ca im reprosa tot felul de lucruri rele care m-au facut sa fiu si mai depresiva..mi-am rupt prietenia dintre mie si prietena cea mai buna pentru ca am observat ca m-a tradat..nu pot iesi din casa,pentru ca zgomotele de afara imi fac rau,nu mai pot vorbi ca inainte cu nimeni pur si simplu tac si nu zic nimic,,,cred ca asta se poate numi blocaj mintal sau ceva de genul...Nu are rost sa ma duc la psicholog pentru ca nu am incredere in nimeni mai ales in doctori..mai ales ca stiu ca o sa ma minta pe fata ,deoarece nimanui nu-i pasa in ziua de azi decat de el insusi.De ce am mai scris aici atunci?pentru ca am a vrut sa vad daca ma ajuta intr-un fel spunand ce am pe suflet..dar vad ca nu functioneaza..am incercat si sa vorbesc cu asa zisii prieteni si cu necunoscuti dar tot nu functioneaza...Daca o sa ma pot ajuta singura si o sa ies din asta o sa va anunt toti cei cu probleme ca minexD

:)))intamplator am dat peste forumul acesta...si am ramas socat:)))de 10minute rad in continu:)))...auzi domnisoara!!jobul tii problema?te casatoresti la anul?ai probleme de sanatate?vrei sa te descriu?pun pariu ca esti o grasa frustrata care de plictiseala a scris pe forum ca sa mai treaca timpul!hai sa iti explic eu ce este depresia cu adevarat!la 15ani miam pierdut parintii celmaibun preten de al meu sa sinucis anul trecut am 28de ani si in anii astea nam avut un sprijin numai prin greutati am trecut!am pierdut tot ce am avut si financiar vorbind...am datorii de peste 1milliard 500millioane in lei vechi si uite ca tot eu sunt si sunt cu capul pe umeri si nu am facut nici un gest disperat!am fost dependent de droguri3ani...mam lasat de 1an si 14ani am fumat si mam lasat si de fumat.:))))si u ne povestesti de depresii si de jobul tau?tu nu ai nevoie de un psiholog...tu ai nevoie de o oglinda si de un barbat care sa te puna in functiune!mii de scuze daca am ranit pe cineva dar chiar am simtit nevoia de a ma descarca:)) toate bune si mai putina depresii!!

nu stiti un psihoterapeut bun in cluj? as fi interesata sa merg la unul pt ca am nevoie!

Am citit tot de pe acest forum, fiecare cu problemele lui care par ca nu se mai termina niciodata, viata asta atat de grea, pierderea persoanelor dragi, despartirile de soti (sotii) sau iubiti toate acestea ne aduc la aceste depresii, si eu sunt intr-o stare depresiva de cateva luni bune, nimic nu mai intereseaza, nu mai am chef de viata, totul ma plictiseste, vin la serviciu pt ca trebuie sa traiesc din ceva, acum un ani si 4 luni mi-a murit mamica mea draga, acesta este motivul depresiei mele, nu vreau sa ajung la medic pt ca mi-e teama ca imi da niste pastile de ma face o leguma, am incercat singura sa imi revin, dar nu pot, amintirile mamei nu ma lasa, o vad in fata ochilor in fiecare minut, si acum cand scriu aceste cuvinte am lacrimi in ochi si un nod in gat, am 45 de ani, stiu sunt o femeie matura dar ea a fost cel mai special om din viata mea, si ea traieste in inima mea si acum, ce ar trebui sa fac?

Cauta sa fii implicata in cat mai multe activitati, sa fii inconjurata de cat mai multi prieteni.Incearca sa accepti ca asa este facuta viata, mai devreme sau mai tarziu, se termina.....E normal sa suferi si sa te gandesti la mama ta dar gandeste-te si la cum i-ar placea ei sa fii....
Sa stii ca un psihoterapeut nu te indoapa cu medicamente, te poate ajuta mult.
Bafta, fii puternica!

Cum pot scapa de plans?

Desi o dieta sanatoasa si cateva prescriptii de la medic si sfaturi de la prieteni functioneaza pentru unii, exista si alte cai pentru a depasi o depresie. Iata cele mai bune metode pt a scapa de depresie http://cumfacsa.ro/sanatate/cum-sa-iesi-din-depresie

Plansul e doar o manifestare. Trebuie sa mergi sa vorbesti cu un psiholog sau psihiatru, sa vezi ce e in spate. Care e sursa supararii tale. Asa am fost si eu si plangeam mult si am inceput sa ma izolez. Am mers la un psiholog si mi-a zis ca am depresie. Si m-au ajutat tare mult intalnirile si discutiile. Nici nu imi vine sa cred cum sunt acum si cum eram atunci. Daca te hotarasti sa mergi, eu iti recomand pe d-na psiholog Andra Diaconu. http://psihoterapeutcluj.ro

Buna,

Am citit sugestiile voastre si incerc sa gasesc si eu o cale sa trec peste depresia care ma urmareste de aproape un an...problema mea a survenit in momentul in care m-am despartit de prietenul meu care ma adora doar pentru ca eu nu mai vroiam ca nu mi se parea suficient de bun, Am incercat sa cunosc pe altcieva. lucru pe care l-am si facut, doar ca de 1 an am avut trei relatii in care ma simt la fel, la inceput sunt foarte distanta dupa care incep sa ma comport de parca vreau sa fac parte fortat din viata acelui om. Fostul meu era o persoana mai mare ca mine si am crezut ca o sa fie altfel, doar ca ma "ajuta "sa ma autodistrug, nimic nu era bn din ce faceam, nu mai mancam, m-am imbolnavit si dupa 6 luni m-m despartit de el, am cunoscut pe altcineva si parca e la fel...va spun foarte sincer, imi pun tot mai des intrebarea de ce nu termin cu viata asta, Nu imi gasesc locul pe lumea asta si cu toate astea incerc sa lupt cu starea jalnica in care ma aflu, am vorbit cu toti prietenii mei dar nimeni nu intelege ca de fapt ce simt eu este destul de grav atata timp incat eu ma gandesc sa o termin definitv cu tot. Plang incontinuu si nu gasesc nicio solutie, incerc sa ies sa ma distrez, dar revin foarte repede la starea asta si ma ingrijorez pentru ca ma simt asa de f mult timp...

Buna Ela , nu stiu daca sunt eu persoana cea mai indicata sa te ajut cu ceva , dar ma gandesc ca poate te ajuta sa vezi ca nu esti singura cu probleme, eu am 20 de ani si am 3 luni de cand nu imi mai gasesc lnistea ,in urma unui incident nefericit m-am afundat intr-o boala pe care nu o aveam , si timp de 3 luni am disperat sa ma vindec de ceva ce nu am , iar cand in final in urma a sute de analize m-am convins ca nu am nimic , mi-am dat seama ca m-am afundat intr-o urata depresie , parca nu mai am la ce sa ma gandesc inafara de asta , nu ma mai entuziasmeaza nimic,totul imi face rau , parca nu mai imi gasesc scopul ,parca nu mai am nici-un rost, parca totul este pierdut, parca nu mai am o secunda de liniste .toata lumea spune ca raspunsul este in noi ,dar cum il gasim,oricum nu o sa ma dau batuta , o sa ies cumva din starea asta ,si asta te sfatuiesc si pe tine , sa fii tare si o sa vezi ca timpul vindeca totul,incearca sa te apropii de tot ce iti face cat de cat bine , iar daca ti se pare ca nu ai nimic agatate de dorinta si de speranta ca o sa gasesti ceva,iar daca prietenii tai nu inteleg , nu ii judeca ,pentru ca pana nu treci prin aceste stari , nu intelegi ce simt altii , dar asta o sa te intareasca si o sa te faca sa traiesti mai intens starile de fericire care o sa vina , pentru ca sigur o sa vina, daca iti face bine putem sa luam legatura si sa ne imprietenim.

buna, sunt aprope terminat abia mai am puter sa ma concentrez ,am46 de ani si cu 5 ani in urma a inceput, cred tot calvaru cand sotia a divortat pe ascuns fapt care a iesit la iveala dupa 3 ani tim in care ea a tot incercat in secret sa gaseasca ce eu nu putem sai ofer pana cand itr-o zi mi sa facut rau la servici si am venit acasa ,cand am intrat in casa fata cea mica a inceput a plainge relatandum-i ca mama a plecat in delta cu un alt barbat va dati seama ca am simtit ca se rupe pamntul sub mine,casatotiti de17 ani simtem eu ca est rece sau obosita dar ma gandeam ca poate e o perioada mai prosat ,am sunato si nu a negat ,a venit in 8 acasa si cand am cerut explicati avenit bomba mia pus divortul in fata moment forte greu si a relatat cate aventuri a avut si ca nici una nu a multumito,eu
am fost la medic analizele foare proasre cu ficat marit dupa tratament am hotarat sa ne separam desi eu o iubesc nebuneste dupa ce am ramas singur am crezut ca e mai bine sa plec in strinatate si am plecat parca am inceput sa trec dar numai dupa 1 luna am avut surpriza sa ma sune si sa spuna ca regreta ca ma roaga sa o ajut si nu am putut spune nu sa intors acsa si a inceput sa planga ca regreta si ca ma iubeste eu lucram 6 saptamni cu2 acasa liber numai dupa 1 an a murit fata ce mica sa inecat durere foarte grea intre tim credeam ca sau cam linistit treburile si am facut demersuri sa o iau cu mine si sa ne stabilim in strainatate fata cea mare era la bucuresti la facultate deja, am reusit si credaeam ca va fi super dar tot mai rau este, ia ma respecta ma iubeste dar eu sunt tot tinpul suparat si nemultumit si nustiu cum ca totul este contrar ce vreau eu sa fac da rnu reusesc sa ma simt bine si tot timpul sunt suparat acu 2 zile din cuza me ma parasit iam spus sa plece ca no mai suport iar dupa 2ore am inceput sa plang singur si am chemato inapoi dar nu mai vrea sa saturat de comportamentul meu si eu ma simt ingrozitor