HELP!cum sa scap de depresie?

nu mai suporta atata stres!!...

as vrea asa de mult sa am incredere in mine .am destula dar e numai de suprafata .ranile mele nu se pot vindeca dar as vrea sa invat sa traiesc cu ele .copilaria mea a fost oribila si nu o zic doar asa de forma :mama a ramas insarcinata cu un barbat care nu il stia asa ma facut pe mine dar ea mai avea inca 6 copii .sotul a lasat-o si ea a gasit pe altul cu care sa maritat .am fost flamanda ,batuta si nici nu pot spune totul pt ca imi e rusine .la 14 ani mama a murit .eu am suferit dar vroiam .nu am stiut ce inseamna mama ,tata decat frati mei au fost acolo pt mine .dupa am tinut casa si sora mea mai mica ca o mama de la 14 ani pana la 20 .nu stiam ce era sa traiesc sau sa ma bucur de viata .in final dupa atata timp am ajuns in tara straina unde ma-m casatorit ,imi iubesc sotul dar el pe mine nu .era convenabil sa ma ia pe mine doar eram destul de curata si buna pt casa .indiferent ce viata am avut mereu am fost cu frica de d-zeu si nu am vrut niciodata sa fiu si eu c***a .acuma in acest loc unde sunt sunt urata pt ce sunt si ce pot face .sunt in depresie .help am nevoie sa vb cu oameni

stiti am luptat destul incat sa obosesc .azi am cerut scuze la cineva care mereu ma urat decat ma vazut prima oara si ma umilit foarte rau dar eu am facut-o pt ca si eu am gresit si vroiam daca azi as muri sa nu am nimic neterminta .dupa suparata am fost sa ma plimb prin padure unde am stat sa ma gandesc .cand ma intorceam am gasit un cutit pe jos chiar la 4 metri de unde stateam .eu una vroiam si chiar ma gandeam in disperare dar apoi mi-a fost frica de d-zeu ca ma-m gandit chiar .puteti sa intelegeti cat de rau ma-m simtit sa gasesc un cutit la 4 metri de mine cand eu ma gandisem inainte la asa ceva ?stiu ca nu era un semn dar ma-m speriat gandindu-ma ca daca il gaseam cu 2 min inainte nu mai eram aici .sunt departe de casa singura si ma gandesc ca sunt iar acel copil pierdut care nu stia cine era

akm 2 zile am avut o tentativa de suicid.va rog sa ma ajutati,nu mai pot incep sa inebunesc pe zi ce trece mai mult.sunt singura intr-o tara straina,unde nu am pe nimeni,sotul mi-a murit akm un an de zile am ramas cu un copil care a ramas la parinti lui,eu neac***a conditii si posibilitati sa il tin.aici nu e bine deloc,am ajuns sa ma intreb ptr ce traiesc,nu am nici studii,ca sa pot sa imi gasesc o slujba acasa.unde am incercat mi-au zis ca nu ma vor nici ca femeie de serviciu.nu stiu ce sa fac nu mai stiu ,nu mai gandesc nici macar limpede.va rog ajutati-ma.

Si eu am aceleasi ganduri negre zi de zi. Depresia mea a inceput acum 2 ani de zile, cand din cauza crizei nu am mai putut sa am jobul pe care mi-l doream. In consecinta m-am angajat undeva unde nu imi placea. Ulterior am inceput sa am rezultate, sa ma integrez in colectiv si sa fiu tot mai apreciata si importanta acolo. Depresia mea a capatat alt sens: m-am indragostit iremediabil de patronul firmei. Am avut o relatie cu el fara ca nimeni sa stie, munca era in continuare munca, munceam si mai mult fara sa cer nimic in plus. Acum 2 luni m-am hotarat sa plec de acolo vazand ca am sentimente tot mai puternice desi trecuse 2 ani de cand incepusem sa il iubesc. Am plecat, desi imi placea colectivul si ma simteam ca acasa acolo si am ajuns intr-un loc pe care il detest. Imi e foarte dor de el, de jobul meu si il iubesc si mai mult. Depresia mea a atins cele mai alarmante cote la momentul acesta: absolut nimic nu ma mai bucura, plang tot timpul(desi eram o pers f puternica), ma gandesc numai la el si la fostul job si ma gandesc sa mor si iar plang pt ca nici asta nu pot face pt ca mi-as distruge parintii...am crezut ca va trece, dar nu se intampla asta si zi de zi nu mai am putere sa fac nimic. M-am izolat de toata lumea desi eram o pers supersociabila si in preajma careia toata lumea cauta sa fie...Ajutati-ma, va rog, altfel am sa mor curand....

ca sa te consolez, pot sa-ti spun ca, la fel ca si tine si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare...credeam ca "te doare sufletul" e doar o expresie pana cand nu am simtit la modul fizic acest lucru..pur si simplu ajungi sa te stingi ca o lumanare...
timpul insa a vindecat totul..am ajuns insa sa-mi dau seama ca-n viata legea compensatiei functioneaza din plin...viata iti da intr-o parte dar ia in cealalata...asa incat niciodata nu ajungi sa le ai pe toate...
tu insa vei putea sa treci peste aceste incercari ale sortii...si in momentul in care vei gasi un suflet drag care sa-ti fie alaturi ...te vei vindeca ..
si eu trec printr-o depresie din care am impresia ca nu mai pot iesi...acum e miezul noptii iar eu dau raspunsuri la cei care ..pana la urma trec prin stari asemanatoare cu ale mele...si asta e o forma de terapie pana la urma nu?....Dumnezeu sa aiba grija de sufletul tau!...si nu uita: viata e un ring de dans ...iar daca am ajuns aici trebuie sa dansam...

Ceea ce nu am precizat este ca am un suflet f drag care a fost langa mn in ultimii 8 ani. Imi e f drag si sufera langa mn cand imi e rau, numai ca eu ma gandesc tot la celalalt. Stiu ca singura vinovata de aceasta stare sunt doar eu, dar e prea tarziu sa mai dau timpul inapoi. Sunt convinsa ca faptul ca am plecat de acolo este cel mai bun lucru pe care puteam sa il fac pt ca si acolo sufeream din cauza lui.
Ideea este ca nu imi mai gasesc bucuria in nimic si nu vad ce m-ar putea face fericita.Nici macar lucrurile care tin de moda, frumusete...eram pasionata de domeniile astea, sunt o femeie frumoasa(zice lumea) si care tot timpul era cocheta, se aranja...acum nu imi pasa daca sunt nemachiata, ma imbrac cu ce gasesc mai repede, port parul doar prins, nu mai ies din casa decat la job.......in rest stau in pat cu ochii atintiti catre tavan...........

ma numesc sara si am nevoie de sfaturi voastre va rog
sunt una dintre multele persoane care se confrunta cu depresia
motivele acesteia in cazul meu sau mai bine zis motivul este scoala
cnd iau note mici[dar nu iau:))] pentru incerc sa fac tot posibilul sa se intample asta...dar chiar daca notele nu sunt mici...am impresia ca "randamentul" e scazut ca nu mai "functionez" cum functionam la scoala ceea ce ma face sa ma simt p***a( imi este frica sa nu dezamagesc profesorii,sa vada ca de fapt eu nu sunt o eleva buna asa cum cred ei),ma compar cu toti copii de la mine din liceu(care participa la olimpiade,concursuri si altele si obtin diplome,premii etc)
am impresia de fapt cred cu tarie ca eu nu o sa ma depasesc niciodata ca sunt o mediocra,ca sunt o lenesa(randamentul scazut si nu stiu daca randamentul e chiar scazut sau doar eu am impresia)
de fapt cred ca e scazut pentru eu cred ca e scazut


am fos la un concurs la romana(nu olimpiada) si cred ca mam facut de ras in fata profei
(au mai fost si alte trei colege....una a luat locul intai medalie si chesti....cealalta a avut si ea peste noua si a trei colega la fel......eu am fost pe locul 6,cu nota cea mai mica cred....ma simt p***a ca nu stiu nimic si ca oricat as invata eu nu o sa stiu niciodata nimic,eu sunt doar o tocilara care nu stie nimic si nu intlege nimic si nu gandeste)

dupa faza aceasta odata venita acasa am avut un mic conflict si cu mama(nu pe tema asta oricum)
si mam gandit ca mai bine mor ca am o viata de tot rahatul si de ce sa ma chinui atat cand lucrurile pot fi mult mai simple deci(suicid deci)
am lipsa de sine foarte scazuta moticv pentru care intru in depresie......vin tezele acum si mi''''e teama ca am sa o dau la fel in bara si profi care cred ca de fapt stiu eu sa nu stiu nimic (chiar daca invat...eu sunt o ghinionista prin definitie si chiar daca invat trebuie sa se intample ceva si sa iau nota mica si sa raman cum spuneam tot o p***a,o mediocra care invata si ia note mici)
cred ca de fapt mi''''e frica si de competitie.....eu anul trecut am luat premiul intai ,am fost prima pe clasa si de aia imi este firca...adica nu vreau sa cad..
va rog din suflet sunt disperata...situatia asta ma consuma...trec brusc de la o stare la alta..e un chin continuu(chiar daca aparent pare lipsit de importanta dar asta are efecte negative ca sa nu spun altfel asupra mea)
vreau sa scap de starea asta sa capat incredere in mine sa ma stimez asa cum sunt dar nu stiu ce sa fac.pentru teama asta sa ma fac de ras ma anuleaza(stiu ca suna egoist dar vreau sa fiu tot prima pe clasa si sa iau premiul intai)
va rog sfatuiti.ma..vreau sa scap din situatia asta dar nu stiu cum

te rog frumos nu te descuraja treci doar printrun necaz din care poti sa iesi biruitoare cu HRISTOS acolo unde esti incearca sa cauti biserica adventista de ziua a saptea si oameni de acolo te vor ajuta cu siguranta gandestete la copil ce o sa zica cand va creste despre tine ca l-ai lasat singur pe lume si ti-ai luat viata.,,,, te rog sa nu te mai gandesti la suicid??? multa sanatate iti doresc si daca vrei sa mai discutam id tonycrystianos.,,domnul cu tine

si eu trec prin asa ceva dar incerc sami revin singur cred ca numai noi singuri ne vom ajuta and sa avem incredere sa avem mai multa incredere in noi

Atunci cand esti deprimat nu prea mai poti avea incredere in tine. Incerci sa ai, te straduiesti sa ai incredere in tine, in cei din jur, dar nu reusesti. Cel mai bine este sa ceri ajutorul unui psihiatru care sa fie si psihoterapeut cognitiv-comportamentalist. Sfaturi pe Net o sa gasiti multe, de o eficienta discutabila. Dar cand este vorba de sanatatea voastra, ar fi intelept sa apelati la un profesionist.

Buna.Va rog frumos sa-mi dati si mie niste sfaturi in legatura cu niste stari psihice deranjante(depresie,cred) si ce pasi trebuie urmati pt a scapa de ea(depresie).Astept raspunsuri .Va multumesc mult.(id-ul meu:marius.198295).

Oricat de greu este sa crezi la momentul respectiv, depresia este o boala. Deci este prin definitie ilogica. Ce simtiti cand sunteti sub influenta depresiei nu este cine sunteti defapt. Doare foarte tare, si apasarea ei este extrema. Dar pana si asta trece. Incercati sa nu o ajutati. Oricat de greu este, treziti-va dimineata si faceti rapid in minte o lista cu lucruri care le veti face azi. Sa vorbiti la telefon cu o ruda sau prieten. Stiu ca nu pare un lucru care sa va placa sal faceti, dar intrazniti, s-ar putea sa va treziti uimiti ca vorbiti la telefon de ore intregi, si apoi ca va simtiti putin mai bine.
LASA-TI JENA! nu va fie frica sau jena de cea ce simtiti, sau de faptul ca aveti nevoie de ajutor. Este normal si este necesar. De multe ori este viata voastra in joc, deci lasati jena la o parte. Cautati ajutor, preferabil un psihoterapeut, sau un bun prieten. nu cereti sfaturi, doar vorbiti, spuneti ce va doare, si durerea voastra se va ameliora.
Agatati-va de orice lucru/persoana care va poate ajuta. Nu presupuneti, ca nu va poate ajuta, poate nu poate, dar poate da, prima data incercati, apoi judecati. Daca nu va este de ajutor, este foarte simplu sa renuntati, si sa cautati in alta parte.
Nu va adanciti depresia. Odata intrati in ea, incercati sa o acceptati, sa constientizati ca sunteti depresiv, si sa luptati impotriva ei. Daca nu va simtit in stare sa luptati, macar nu o adanciti. Nu va ganditi la trecut, si faceti tot felul de lucruri, orice lucruri care va plac. Nu conteaza ce este, dar faceti ceva, fie ca vorbiti la telefon, fie ca faceti fotografii, cititi carti, sau va plimbati, Orice, este bine.
Din toate aceste lucruri, macar una din ele sa nu le faceti singur. Gasiti macar o singura persoana, sa fie cu voi in toate astea. Nu va plangeti de mila, nu va ajuta cu nimic cu toata lumea va compatimeste, dar nici nu tineti inauntrul vostru.
Gasiti un confident si spuneti-i tot. Din nou, nu neaparat sa cereti sfaturi, fiecare persoana e diferita, si veti obtine mii de sfaturi diferite, care va aduce in final, doar confuzie. Daca doriti sfaturi si nu stiti cum sa procedati, macar cere-ti unul profesionist.
Avem in ADN-ul nostru un raspuns la toate astea, Ne nastem cu el. Odata relaxati, veti stii singuri ce sa faceti. Spuneti doar ce aveti pe suflet. Descarcati-va destul de mult, incat sa puteti gandi din nou. Veti vedea ca veti gasii propriile raspunsuri la problemele ce va apasa.
Traiti viata asa cum va fost data. Cea mai dureroara intrebare, dupa parerea mea, este intrebarea "ce ar fi fost daca?", ei bine, inainte sa luati decizii pripite, care sa va ameninte viata, sau sa va faca rau, puneti-va intrebarea " ce ar fi fost daca?"
Ce ar fi fost daca as fi cerut ajutor, ce ar fi fost daca as fi vorbit cu acel prieten, daca as fi asteptat, sa treaca.
Toate trec, mai devreme sau mai tarziu. Lasa-ti va timp sa aflati raspunsul. Traiti fiecare zi, asa cum este, si incercati sa faceti ca urmatoarea sa fie mai buna.
Veti fi surprins ca intro zi va veti trezi, si vi se va parea, ca viata este frumoasa azi.
Aceea va fi prima zi, din noua voastra viata.
Va rog doar, aveti rabdare, sa o gasiti, ca ea sa vina la voi. Ajutativa pe voi, prin a cere ajutor.
Aveti incredere! Va va trece!

pt cei care vor sa mai vb: [email protected]

Am trecut si eu prin asemenea situatie, timp de vreo 2 luni, dar singura mea scapare a fost la DUMNEZEU TATAL, ma rupam seara, dimineata, si in timpul zilei si Dumnezeu a fost atat de bun cu mine si ma vindecat

Nu ezitati sa va rugati lui DUMNEZEU, chiar si cand lucrezi roaga-te in gand cu credinta ca ceea ce ceri Dumnezeu iti va da si sa ai credinta ca ai si primit. daca vreti sa vorbim mai mult la id-ul: [email protected]

toti avem perioade in care trecem prin ceva dureros care ne marcheza viata, trebuie doar sa ne regasim puterea de a ne ridica de jos si sa mergem mai departe.Acum 2 saptamani am aflat ca iubitul ma inseala, dupa o relatie de aproape 11 ani si mie imi vorbea de nunta. O saptamana nu am fost eu, am plans mereu, nu mancam, nu am dormit 3 zile la rand si nu aveam un gand normal, tot cautam explicatii si vinovati. Norocul meu a fost ca familia mea nu m-a parasit au fost si sunt langa mine, ma ajuta sa o iau de la capat si imi vad acum de viata mea. Stare depresiva inca mai am insa incerc sa gandesc pozitiv si cand imi vin in minte amintiri incerc sa le manevrez cum vreau eu ca sa nu doara.
Nu este usor sa treci printr-o depresie si ce e si mai important nu incerca sa faci fatza depresiei de unul singur. Daca nu ai prieteni, nu ai familie care sa te sustina cautati vechi prieteni din facluate sau liceu crae o sa teasculte si o sa te ajute sau cauta ocupatii constructive. Eu de exemplu imi umplu timpul liber cu ganduri despre viitor, vreau ca din toamna sa ma inscriu la o noua facultate si vreau sa incep sa fac lucrurile care mie imi plac.
In ceea ce priveste credinta in Dumnezeu nu cred ca trebuie sa lasi totul pe seama Lui, te ajuta si El dar numai daca tu te ajuti pe tine.
Daca treci printr-o depresie cel mai usor e sa ai timp sa te gandesti de la ce iti vine starea si dupa ce ai aflat luptate ca sa iesi de acolo, viata e frumoasa si e una singura si merita traita in asa fel incat sa fi mandru de tine. Ganduri si stari negative avem toti, insa fiecare are stilul lui de a iesi din ele.
Multa bafta tuturor si sper sa va fi dat ceva sfaturi care sa va ajute.

toti avem perioade in care trecem prin ceva dureros care ne marcheza viata, trebuie doar sa ne regasim puterea de a ne ridica de jos si sa mergem mai departe.Acum 2 saptamani am aflat ca iubitul ma inseala, dupa o relatie de aproape 11 ani si mie imi vorbea de nunta. O saptamana nu am fost eu, am plans mereu, nu mancam, nu am dormit 3 zile la rand si nu aveam un gand normal, tot cautam explicatii si vinovati. Norocul meu a fost ca familia mea nu m-a parasit au fost si sunt langa mine, ma ajuta sa o iau de la capat si imi vad acum de viata mea. Stare depresiva inca mai am insa incerc sa gandesc pozitiv si cand imi vin in minte amintiri incerc sa le manevrez cum vreau eu ca sa nu doara.
Nu este usor sa treci printr-o depresie si ce e si mai important nu incerca sa faci fatza depresiei de unul singur. Daca nu ai prieteni, nu ai familie care sa te sustina cautati vechi prieteni din facluate sau liceu crae o sa teasculte si o sa te ajute sau cauta ocupatii constructive. Eu de exemplu imi umplu timpul liber cu ganduri despre viitor, vreau ca din toamna sa ma inscriu la o noua facultate si vreau sa incep sa fac lucrurile care mie imi plac.
In ceea ce priveste credinta in Dumnezeu nu cred ca trebuie sa lasi totul pe seama Lui, te ajuta si El dar numai daca tu te ajuti pe tine.
Daca treci printr-o depresie cel mai usor e sa ai timp sa te gandesti de la ce iti vine starea si dupa ce ai aflat luptate ca sa iesi de acolo, viata e frumoasa si e una singura si merita traita in asa fel incat sa fi mandru de tine. Ganduri si stari negative avem toti, insa fiecare are stilul lui de a iesi din ele.
Multa bafta tuturor si sper sa va fi dat ceva sfaturi care sa va ajute.

buna sunt larisa am 20ani si eu am trecut prin ceva asemanator dar a trecut nu ma gandeam sa fie asa de greu dar cu ajutorul lui cel de sus am trecut cu brio eu ati spun doar atat mai dute la biserica