E o sansa sa gasesc pe cineva care ofera consiliere psihologica gratuita?

Sunt un Life Coach si ofer sedinte de suport persoanelor care doresc sa depaseasca momente solicitante din viata lor. Am decis sa ofer sedinte gratuite celor interesati in ziua de miercuri de la ora 15 prin intermediul skype sau un alt program de video conferinta. Va invit sa comentati acest post numai daca sunteti interesati in mod real intrucat disponibilitatea mea este limitata la dupa amiaza de miercuri . Va doresc o viata linistita!

Marina cum pot lua legatura cu tine ? Multumesc Nora

CE DRACULUI. CRED CA AM VAZUT TOTUL IN VIATA MEA DAR; M AI ACUMA CATEVA SECUNDE AM COMPARAT O FATA SEXY FACUTA DIN CUBURI CU UN ECHIPAJ DE SOLDATI DE ELITA.

Buna
Ma numesc Ramona
Am 23 de ani si vreau sa spun ca sunt intr-o situație identică,citez "Am 21 de ani si simt pe zi ce trece ca devin tot mai depresiva, ca urmare a faptului ca sunt tot mai compexata imi scade increderea in mine, nu am niste obiective bine definite pe care sa le urmez, nu am vointa, imi doresc o mie de lucruri dar nu fac nimic pentru a le obtine. E vina mea, stiu ca eu sunt singura care ma pot ajuta dar nu reusesc sa ies din starea asta de letargie si sa ajung la un echilibru." Exact la fel doar ca am 23 de ani. Am fost fericita cu adevarat si acum pot spune ca sunt pierdută,nu mai stiu ce e cu mine..... Cine are un sfat sau daca tu,aceea fata de 21 de ani de acum 5 ani,mai vizitezi acest site si poate ți-ai rezolvat situația te rog cauta-ma. Poate este drăguț moderatorul sa imi dea date despre persoana principala. Facebook: Raiza Mihaela(o sa imi schimb numele in cateva saptamâni in: Puscasu Ramona)

Buna! Numele meu este Ecaterina, am 22 de ani si sufar de ceva, de mai multe, nu stiu? De mica mama nu a prea fost langa mine, ii duceam dorului, eu stateam la bunica, ea statea la tata ( el nu m a vrut), desi sufeream dupa ea(eram inca un copil normal, cu prieteni si care se putea exprima normal etc), mama fiind tanara statea cu el pana intr o zi, mai precis prin clasa a 5 a, mama mi a propus sa ma mut la ei ( era casa tatalui meu), pentru mama si in mintea mea sa o protejez, am suferit groaznic, tata era un alcoolic violent, am fost lasa ta singura in casa zile intregi ( mama pleca la prietene, umbla dupa el sau pleca la pescuit cu el) si cand nu eram singura, nu stiam ce mi doream daca sa fiu singura sau nu, se certau, mama ma trimitea in camera tot timpul cand era acasa el fiindca nu ma suporta si se lua de mine. Eram terorizata absolut de el si acum imi amintesc noptile cand auzeam cheia in broasca cum se rasucea si arunca cheile pe masa de sticla din sufragerie si venea in camera dupa mama ( eu cu mami dormeam impreuna), mama ma strangea de mana, nu intelegeam desi o batea si ne dadea afara iarna, dezbracate in pijamale pe strazi, noaptea, in picioarele goale. In perioada asta, eu ma ingrasasem foarte mult, daca nu avea cine sa mi gateasca mancam dulciuri chipsuri, chestii nesanatoase, nu socializam, nu voiam sa merg la scoala, m am inchis in mine, nu mai mergeam in vizita la familie, bunica, absolut nimeni, aproape numai vorbeam, stateam la calculator, nopțile le facusem zii si viceversa. Tata ma jignea, ma facea grasa, balena, cap de dovleac plus altele, ma facea emo, nebuna . Ne am mutat in vacanta dintre clasa a8 a si a 9 a pentru ca tata a vrut sa ma omoare, sa ma sugrume si mama nu a mai vrut sa stea acolo cu mine. Am plecat la bunica, unde acolo statea o verisoara mai mare decat mine cu 7 ani si matusa mea.

Ele aveau regulile lor in casa, dure mi se pareau mie pe atunci, am inceput sa tin regim sa ma infometez, in perioada aia a fost prima oara cand am incercat sa ma omor, cu pastile. Inainte de asta suferisem din cauza schimbarilor, verisoara mea ma facea intrusa, ca am plecat si numai am loc, toti imi spuneau ca sunt nebuna, o invinovateau pe pt ceea ce eram, dupa prima tentativa, dupa ce am iesit din spital, aveam 2 verisoare din partea unchiului, cu una dintre ele am fost inca din clasa intai impreuna la scoala dar eram prea diferite si nu ne am inteles niciodata ( in liceu tot timpul a avut un grup de colege carora le spunea totul despre mine si radeau pe la spate de mine, mintea profesori ca eu nu vin la scoala ca sunt cu nasul pe sus, am fost intr un liceu prost fiindca am avut media mica plus altele),

am avut de tinut un regim special de la doctor, toata lumea se purta cu atentie cu mine, a trecut ceva timp, eu tot cu aceleasi stari, nu aveam pe nimeni, bunica si cei din casa nu au stiut ce tratament am avut de suportat la tata acasa, deci nu ma intelegeau ce aveam, numai scriu in detaliu tot, au urma luni de zile, ani, infometata, am devenit obsedata de orice mancam, erau saptamana in care nu mancam nici o portocala, iar in zilele in care mancam ceva erau mere si luam laxative apoi, ma vedeam grasa, ma simteam singura, nu vorbeam cu nimeni, absolut, am fost singura tot timpul si la liceu, nu mergeam foarte des, nu am avut calculator(in casa un pc, dar nu prea aveam voie din cauza verisoarei mai mare), nu aveam telefon, nopti intregi in care nu dormeam si stateam cu lumina stinsa in bucatarie si plangeam si nimeni nu stia si nu i interesau ce era in sufletul meu, ieseam noaptea pe strazi si ma plimbam, erau certuri in casa intre bunica si mama, ca nu are grija de mine, mama muncea, nu avea timp nici sa-mi raspunda la telefon, ea tot timpul a fost mai..nepasatoare, simteam ca nu ma iubea nimeni, simteam atata durere in mine, durere adevarata, imi amortea corpul, imi tremura mainile, sufeream groaznic, au trecut asa ani si intr o zi , normala stand pe fotoliu(imi petreceam ziua pe fotoliul de langa geam), stand pur si simplu, cateodata ascultand muzica la casti, intr o zi bunica(care a suferit pierderi groaznice, sot si copil tanar) mi-a spus ca mamaie daca tu mori, sa stii ca o sa mor si eu, chestiile astea mi-au ramas in creier si la ora actuala si poate daca inca sunt fizic printre cei vii, cuvintele astea mi-au ramas impregrate in creier. Imi doream moartea cu atata dorinta, ca un copil care isi doreste o jucarie in ajunul craciunului, nimic nu ma bucura, nimic nu-mi fura nici un zambet, dupa cuvintele bunicii ca sa nu ma mai gandesc la moarte, sa ma linistesc aparent din emotiile pe care le aveam, am inceput sa iau pastile, multe, xanax imovane, nitrazepam, diazepam, distonocalm, de multe ori toate odate, ma intindeam in pat si ma trezeam seara, nu stiam nimic de mine, noaptea ma plimbam pe un dig, (super straniu noaptea mi se pare acum ) aveam paralizate toate simturile, frica, frig, caldura insa depresia era tot acolo, nu mai plangeam, cand nu aveam pastile, aveam crize, eram nervoasa, in continuare cu ''''dieta'''', incepusem sa fac atata sport fiindca ma vedeam imensa, obeza incat lesinam de cele mai multe ori la liceu, pe strada. Sau mai intamplat multe, pana sa cunosc un baiat care culmea era in clasa cu mine, la liceu. El ''''m a vindecat'''' , am stat foarte mult pe la el pe acasa, acum in continuare, am probleme cu exprimarea, n am incredere in mine in ciuda spuselor oamenilor, nu ma pot integra in societate, am episoade de ce or fii in care nu ies din casa, plang, sunt sensibila, totul vad negru si imi plang de mila. Nu am prieteni, prietenul meu acum aveam o relatie de 4 ani, si el e rece intr-un fel, ma iubeste stiu asta, dar si el nu intelege ca-mi doresc sa fiu cautata, poate rasfatata, este fecioara si poate stiti cum sunt fecioarele, cred ca am fost blestemata sa fiu singura, sa ma simt singura si neinteleasa. Acum nu-mi mai doresc sa mor, dar tare as vrea sa stiu cum se simt oamenii normali.

Ești f tânără. Trebuie sa ai răbdare și sa fi optimista. Nu toate vin pe banda rulanta și f repede. În primul rand trebuie sa trăiești clipa și cu ce avem. Toți vrea mai mult decât au , dar nu se poate. Trebuie sa fi fericita cum ești și cu timpul o sa faci din ce în ce mai multe. Tot asa am fost și eu și acum realizez ca am fost p***a și nu am trăit clipa. Am alergat sa fac multe și viata mia dat multe lovituri ffff dureroase. Trăiește ți viata fi fericita și zâmbește ca alții au probleme mult mai mari și mai dureroase dar șanț optimiști ca poate mâine va fi mai bine.. Sper ca acest mesaj să-ți ridice moralul și îți doresc sa ai numai bucuri și nu uita ZÂMBEȘTE

vreau sa îmi spună și mie cineva dacă este posibil sa fie gratuite niște ședințe la psiholo pentru un băiețel de 4 ani.
MergeAm la psiholog de 2 ori pe saptamanan dar acum nu ne mai putem permite.va rog sa mă ajutați daca știe cineva