Postata de Anzhela cu 14 ani in urma.
Am 21 de ani si simt pe zi ce trece ca devin tot mai depresiva, ca urmare a faptului ca sunt tot mai compexata imi scade increderea in mine, nu am niste obiective bine definite pe care sa le urmez, nu am vointa, imi doresc o mie de lucruri dar nu fac nimic pentru a le obtine. E vina mea, stiu ca eu sunt singura care ma pot ajuta dar nu reusesc sa ies din starea asta de letargie si sa ajung la un echilibru.
Va multumesc mult daca sunteti binevoitori sa ma ajutati cu niste informatii in legatura cu medici care au darul,placerea, rabdarea de a discuta cu oameni cu probleme de genu asta. As vrea daca se poate sa stiu daca se ofera si consultatii gratuite, cel putin la inceput, pentru ca momentan nu as avea sa platesc.
acum 14 ani
Anzhela,
noi ne asemanam atat de mult....si eu am 21 ani si trec exact prin aceleasi probleme....uneori imi doresc sa incui usa, sa inchid telefoanele, calculatorul si sa zac fara vlaga....sa nu vorbesc cu nimeni.....Imi e rusine cu mine si mi-am pierdut toata increderea pe care o aveam in trecut.
In anumite dimineti ma trezesc cu ganduri pozitive si incerc sa ma ambitionez sa ies in oras sa caut un psiholog sau pe cineva care ma poate ajuta..... Niciodata nu am gasit! asa ca ma intorc acasa cu aceeasi dezamagire. Chiar nu imi permit sa platesc un psiholog ! abia imi permit sa supravietuiesc....nu stiu unde o sa ajung....Acum 3 ani eram o persoana vesela, fara griji si visatoare...gata sa ajut pe oricine fara sa astept nici o recompensa......asta poate din cauza ca locuiam cu parintii iar ei imi asigurau traiul si nu aveam nici un stres... In ultimele 6 luni (de cand nu mai am loc de munca) m-am izolat.....Sunt constienta care sunt motivele.....doar ca sun sp***a si am nevoie de cineva sa ma incurajeze.......
In sfarsit.....acum nu era vorba despre mine....ci despre tine. Nu stiu ce sfat as putea sa iti dau.....
Ai putea sa petreci mult timp in aer liber...sa citesti, sa asculti muzica ce te binedispune, sa faci fotografii, sa privesti toate animalele(chiar si cele mai dezgustatoare) si sa le admiri frumusetea...... chestii de genul asta. Poate o sa reusesti sa treci peste impasul asta ...
Toate cele bune si ai grija de tine.....
acum 14 ani
k
Dap!Iar cei care ai vrea tu sa te inteleaga ,parca se incapataneaza si mai tare sa para imuni la sentimentele tale.Cert e ca ne vom simti impacate cu noi doar cand vom reusi sa obtinem ce ne propunem.Nu stiu tu ,dar eu simt (putin asa) o repulsie fata de persoanele de la care am avut nevoie de putintica atentie si nu mi-au acordat-o iar cand ma vad ok ,incep sa prinda drag de mine.:d Mi-ar face placere sa vorbim,daca nu te deranjeaza.Ce crezi? De ne asemanam, eu cred ca e musai sa vorbim,asa ne putem observa si corecta singure:))
acum 14 ani
Anzhela,
Ai dreptate....ar trebui sa vorbim....chiar mi-ar face placere....
Iti las id-ul meu de messenger : andrushka_12000 si astept sa ne cunoastem oficial. by the way.....numele meu este andreea....
Ai grija....
acum 14 ani
..e adevarat ca unele remedii homeopate sau naturiste ajuta...si o vointa in a lupta cu boala fac minuni ...dar unele forme de depresii sunt rezultatul unui dezechilibru mineral,de electroliti si etc...asa ca nici pe departe nu trebuie sa alegem un tratament in defavoarea celui alopat...doar discutand cu un specialist,un medic sau etc,poti lua masura cea mai buna si eficienta in cazul tau..
Iti doresc sanatate ..ca-i mai buna decat toate...numai cine a trecut prin asa ceva,stie si intelege ce inseamna cu adevarat aceasta boala;
Sanatate,draga mea! S-auzim de bine!
acum 14 ani
cred ca le-ai rezolvat problemele la catziva de pe aici frigid-o. fu7e-te si o sa itzi treaca si mai terminatzi cu sfaturile astea de kkt ca nu le stgitzi pe toate. Facetzi-va utili ptr comunitatea conlocuitoare sau ptr voi insiva. priholog daca nu gasesti e unu in orice ziar cu anuntzuri, pr0sti dr3aq.
acum 13 ani
Iti recomand eu o asociatie cu astfel de servicii. incearca la [email protected]
acum 9 ani
Comentariul tau xpsilogonim constituie discriminare si este postat pe o pagina unde persoane vulnerabile cauta ajutor. Consider ca ar trebui sa dispara. Unele persoane cu boli mintale e posibil sa fie mai utile societatii decat ai fost tu vreodata. Am sa-ti dau cateva nume: Beethoven, van Gogh, Eminescu. Tu cu ce ai ajutat societatea in momentul in care ai scris comentariul? Iti spun eu, cu nimic. :)
acum 13 ani
O sa incerc scurt.
La fel ca tine toti am avut avem sau poate o sa avem depresie cauzata din sistemul interior.Incearca mai intii sa te consulti 1-2 saptamini cu un medic care intradevarul toti stiu ca e bun.O ora pe zi e deajuns ca in 2 saptamini sa fii echilibrata.Daca nu o sa te ajute incearca sa te stabilisti in -Echilibrul interior- adica cel pe care tu singur il controlezi,mai intii mediteaza 10-15 minute la ceia ce doresti sa faci si pur si simplu staruite sa ajungi acolo unde doresti sa ajungi.Si nu gindi depresiv.I-a cea mai buna decizie.
Am fost bucuros sa-ti acor micul ajutor.Daca ai citit raspunde-o sa astept.
acum 12 ani
si eu am mari probleme; cred ca se accentueaza pe zi ce trece; nu pot tine un pahar de apa in mana cand sunt de fata persoane straine; imi tremura miinile foarte tare; n-am idee ce sa fac...cred ca este vorba de fobie sociala; am fost la neurolog si mi-a zis ca este vorba de tremur de postura. nu stiu cum sa fac fata acestor probleme. de aceea ma resemnez si stau mai mult inchisa in casa...nu-mi permit sa fac sedinte la psiholog. am 45 ani.
acum 11 ani
aciasi problema am si eu am 39 de ani si sand tot timpu nervoasa si fara chev de viata e adevarat am un stil de viata foarte tulburata mie greu sa povestesc viata sant casatorita cun barbat ce bia mult scantal si batai asta pana an 2005 cand a facut o pareza acum nu mai bia deloc si e cu capu pe umeri dar eu nu mai simt nimic pentru sotul meu,,,, iubesc un alt barbat de 15 ani dar nam divortat ca nu aviam unde sa ma duc iar barbatu pe care al iubesc nu a luat o decizie ca nu sand de acort parinti lui am un baiat de 22 de ani,,, iubesc aciasta persoana ca e singura persoana care a stiut sa ma respecte pentru mine spunantumi saru mana ,,, contiaza foarte mult sotul meu nu m ia dat an viata lui o floare sau sami spuna la multi ani precizes ca mam casatorit de mica stiu ca e pacad,,,,,, si mie frica de dumnezeu dar ce sa fac probabil ca mai devreme sau mai tarziu ne vom desparti nustiu daca o sa trecem peste asta ca dragostia noastra e foarte puternica ce sa fac nu am alta solutie divortant nu am unde sama duc am suferit penrtu baiatu meu sa aiva un adapost multumesc ca mati ascultat ////
acum 11 ani
Este un centru foarte bun in Iasi. Vi-l recomand cu toata dragostea si increderea. Este Centrul de Formare si Consiliere Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil
http://www.sfintiiarhangheli.ro/
acum 11 ani
Buna
Daca vrei sa vb despre viata in general sunt aici.
acum 11 ani
am doar 17 ani si sunt in pragul depresiei deoarece mama mea este depresiva si tatal meu sta beat de 6 zile. as vrea sa merg la psiholog dar nu am bani sa platesc
acum 10 ani
...am fost depresiva inca de la 14 ani, cu stari de vid interior, disperare, neincredere in mine, in oameni, plans zilnic -imi amintesc ca imi doream atat de mult sa ma incui intr-o camera goala si sa plang tot din mine pana la epuizare, fara sa ma vada si ma intrebe nimeni nimic.
Focul a mocnit asa pana la 17 ani cand mi-a murit tatal in accident de masina. Atunci focul a prins putere...Daca pana atunci consideram ca sunt o marioneta batjocorita a vietii, la moartea tatalui am simtit ca viata mi-a dat lovitura de gratie. Cruzimea am simtit-o pana in maduva oaselor cand mi-am dat seama ca eu nu trebuie sa plang, sa urlu, sa ma zvarcolesc pe jos de durere si de revolta, ci sa fiu tare pentru mami, care simteam ca se pierde...
Timpul a trecut peste tot si peste mine...si m-am inscris la o facultate pe care am detestat-o, nu am luat-o in serios si nu am respectat-o niciodata. Invatam si plangeam, invatam si plangeam (ca in versul lui Nicolae Labis "Mănânc şi plâng. Mănânc."). M-am tarait asa pana in anul 3 cand situatia de la scoala s-a inrautatit combinata cu vestea ca mami era data in somaj... Am intrat in panica, nu mai puteam sa ma concentrez deloc, nu mai dormeam noaptea framantata de ganduri "ce ne facem noi fara bani","ce ma fac eu daca imi pic anul?" Bineinteles ca mi-am picat anul... inca un Esec. Disperare. Panica. Izolare. Depresie !
Astfel ca la 23 de ani nu mai puteam continua asa (au mai fost, bineinteles si alte evenimente pe parcurs, dar nu vreau sa obosesc si sa plictisesc pe nimeni mai tare). Ajunsesem sa nu mai ies din casa. Imi facea rau cand ieseam 5 minute dupa o paine, nu suportam oamenii din jurul meu, era dureros sa ridic privirea din pamant si sa socializez cat de putin. Astfel ca intr-o zi cand am cazut in genunchi in camera si am izbucnit intr-un plans violent, disperat, nebun am simtit ca am ajuns la capatul puterilor, ca daca nu apelez la ajutor imi fac rau numai sa nu mai simt durerea... (ca altfel ma pierd -cu spiritul sau cu trupul). Bineinteles ca am ajuns la psihiatru (pe care il compar cu apelarea la serviciile de urgenta ale unui spital, cand nu mai ai ce cauta la un doctor generalist cum ar fi psihologul, caci n-ar mai avea ce sa-ti faca -de urgenta). Mi-a recomandat tratament medicamentos care a venit ca o gura de aer! In sfarsit puteam sa dorm, sa mananc, sa zambesc, sa ies din casa. Nu-mi mai pasa de nimic, de nici o rautate, de nici o p***ae a oamenilor, de nimeni, nu mai simteam nimic mai exact. Un an si 3 luni am luat medicamente timp in care m-am ingrasat 25 de kg, dar nici de asta nu-mi pasa atunci.
Concluzia? Daca te regasesti in ce am povestit mai sus, du-te cere ajutor, fa ceva! Depinde in ce stare de degradare te gasesti, tu hotarasti daca trebuie sa apelezi la un psiholog sau la un psihiatru. Eu nu regret ca am apelat la un psihiatru, intrucat aveam nevoie urgenta de ajutor, nu mai puteam astepta sa merg o data pe saptamana la psiholog si vindecarea sa vina in timp (nici bani nu aveam de asa ceva, abia imi ajungea de mancare...).
Acum am oprit medicamentatia -care m-a ajutat atat cat a putut ea. In continuare ma tratez citind carti, uitandu-ma la documentare care abordeaza vindecarea prin puterea gandului pozitiv, prin autocunoastere, prin puterea afirmatiilor, etc. Si da, merg si la psiholog o data la 2 saptamani.
Sper ca nu v-am plictisit prea mult. Daca vreti si cautati pe cineva cu care sa comunicati (eu una caut) sunt aici.
Numai bine va doresc! :)
acum 9 ani
Buna, adreseaza-te Fundatiei Estuar si vei beneficia de consiliere psihologica gratuita. Suna la 031.40.11.444 si obtine informatiile necesare de la specialistii fundatiei.
Iti doresc sanatate, fericire si succes!
Adela
acum 10 ani
Dragă Anzhela, singura soluție de a ieși dintr-o astfel de situație(sau din oricare alta) este să te apropii de Dumnezeu. Desigur, sunt oameni care au darul de a vindeca durerile sufletului, dar aceștia o vor face parțial și nu vor ști niciodată care este adevărata ta liniște. Deși am doar 17 ani am trecut prin nenumărate astfel de stări/situații, însă abia acum conștientizez( după ce am citit acest articol) faptul că toate greutățile sunt defapt examenele vieții. Fără a mai lungi vorba, te rog să ai în evidență atât tu(chiar dacă au trecut 4 ani de la post), cât și cei care caută o rezolvare la această problemă, faptul ca există un material ce se distribuie gratuit: DR. FR. W. FOERSTER- "Îndrumarea vieții", pe care îl poți găsi la orice biserica. Sper din suflet ca intervenția mea să poată ajuta vieți.
Doamne ajută!
acum 10 ani
Buna ziua. Desi e vechi articolul, Fundatia Estuar ofera in prezent servicii de consiliere psihologica gratuita. Mai multe detalii in comunicatul de presa de mai jos:
http://www.estuar.org/index.php/stiri-noutati-evenimente/item/271-comunicat-de-presa-proiect-servicii-gratuite-de-consiliere-psihologica-psihiatrica-si-sociala-oferite-prin-telefon-online-si-fata-n-fata-de-fundatia-estuar
acum 9 ani
Am 33 de anisunt din IASI si simt pe zi ce trece ca, cheful de a face ceva este tot mai scazut, desi sunt o fire vesele optimista, loiala, plina de viata uneori. In interiorul meu se duce o lupta continua cu frustrari,regrete tot mai mari, neimpliniri sentimentale si profesionale accentuate si de persoanele ce ma inconjoara. Devin tot mai depresiv zi dupa zi,nici increderea in mine nu am si nici vointa, imi doresc foarte multe lucruri sa fac dar nu fac nimic pentru a le obtine, ma apuc de o gramada de lucruri de facut dar nu reusesc sa duc la bun sfarsit nici unul, chiar daca vorbesc ca le voi face. Am facut foarte multe compromisuri pentru a pastra aparentele si a nu lasa sa vada lumea ce simt.
Desi am avut nenumarate discutii cu apropiati pe aceasta tema, ei incercand sa ma ajute sa depasesc starea aceasta, nu am reusit inca sa schimb lucrurile. Simt ca am dezamagit pe toata lumea de la sotie, frati prieteni, familie, colegi si sefi. La locul demunca nu gasesc acea motivatie care sa ma determine sa imi depasesc conditia desi stiu ca pot iar sanse sunt. Nici nu mai stiu daca jobul asta e bun pentru mine sau daca imi place ceea ce fac. Ma demotivez la cel mai mic esec si imediat intru in acea stare de nesiguranta si frustrare.
Nici macar pasiunile nu le mai stiu, iar creativitatea e la pamant. Am o stare de letargie totala. Uneori ma gandesc sa plec din tara sa ma retrag intr-un loc pustiu sa nu mai stie nimeni de mine dar nu vrea sa le provoc suferinta celor dragi(sotiei).Imi doresc un copil dar datorita strsului simt ca nu sunt facut pentru a fi tata, ca nu ii pot oferii nimic.
Nici viata sexuala nu mai e la fel, parca fac totul din plictiseala.
E vina mea, stiu ca eu sunt singura care ma pot ajuta dar nu reusesc sa ies din starea asta de letargie si sa ajung la un echilibru.
Am nevoie de o recomandare la un psiholog bun cu care sa pot discuta aceste lucruir si care sa ma ajute sa le depasesc. Va multumesc
acum 9 ani
Buna Marius. Trec prin exact aceleasi trairi de cateva luni si cred ca e un scop pentru care am dat peste postarea ta, dand un click intamplator pe google. Am gasit niste raspunsuri interioare, recent, si as vrea sa discut cu tine, daca doresti bineinteles. O seara frumoasa !
acum 9 ani
Am o fata de 17 ani care are unele probleme psihice (a trecut prin foarte multe)deoarece eu sunt depresiva de cand s-a nascut si nu am urmat un tratament corespunzator mereu
Daca poate cvineva sa o ajute,am dori un psiholog voluntar,eu sunt pensionata pe caz boala si nu-mi permit sa-i platesc.
Astept raspuns urgent,multumesc
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua