Postata de comentarii utilizatori cu 13 ani in urma.
Buna ziua,
cred ca am mare nevoie de ajutor, pentru simt ca nu pot sa fac fata, sa-mi mai continui viata. De mai mult de o saptamana nu pot sa dorm, nu pot sa mananc, nu pot sa ma opresc din plans si din tremurat decat cu calmante, nu am mai putut merge cateva zile la serviciu si nici la cursuri.
Am locuit 1 an de zile cu un om pentru care mizam totul, mi-am pus tot sufletul pe tava si eram sigura ca si el ma iubeste. Imi spunea ca ar face orice ca sa fiu fericita, ca ma va sprijini in orice situatie, ca este alaturi de mine pentru ca ma iubeste foarte mult.
Am ajuns sa locuim impreuna foarte repede, printr-o conjunctura. El avea 21 de ani, nu este din bucuresti, statea in camin, dar pentru ca repetase anul la facultate (politehnica-lb germana) nu mai avea dreptul. Oricum statea mai mult pe la mine, asa ca am decis sa ne mutam impreuna, el spunea ca ar sta oriunde numai sa fie cu mine.
Este un om foarte ambitios si are teluri inalte, si-a dorit sa demonstreze (mai ales tatalui lui) ca poate sa obtina un job de top fara facultate, si ca va face o facultate usoara, doar pt diploma. A obtinut initial un job cu salariul pe care si l-a dorit, era extraordinar de incantat. Dupa 6 luni nu i-a mai placut, vroia mai mult. A facut tot posibilul, s-a prezentat impecabil si a fost acceptat de o companie americana de top cu un salariu de aproape 1000 euro + multe alte beneficii. S-a schimbat foarte mult, a inceput sa.."se respecte", mergea la patru ace la serviciu (desi colegii lui se imbracau obisnuit), mergea doar cu masina ca sa nu se sifoneze(desi fara masina facea mai putin din timpul parcurs cu masina), era mult mai indiferent si mi-a demonstrat in multe randuri egoism. Devenise stresat ca nu stie nimic si trebuie sa invete mii de pagini ca sa se mentina acolo unde a ajuns. Se enerva si se supara foarte tare daca ii spuneam ca este dezordonat, apoi ma obliga sa-mi cer scuze pe tonul pe care si-l dorea, ma acuza ca mereu provoc certuri. Eu veneam obosita tarziu acasa, pe la 10 seara, dupa serviciu si cursuri la masterat, poate nu m-am dedicat lui asa cum s-ar fi asteptat, mi-a reprosat de cateva ori ca ne-am racit. O data m-a plesnit si ne-am certat atat de violent incat l-am dat afara, dar a inceput sa planga, apoi am inceput si eu si am ajuns sa ma rog de el sa nu plece. Nu-mi imaginam casa, viata fara prezenta lui, fara el. M-a amenintat de cateva ori ca va pleca fara sa stiu, fara sa-mi spuna.
Apoi, in urma unei altercatii, cand m-a injurat si m-am suparat pentru ca ma obliga sa fac ceva ce chiar nu vroiam, a spus ca s-a saturat de certuri si ca nu ma mai iubeste. Dupa ce am adormit s-a strans toate lucrurile, iar la 4 dimineata a plecat fara sa lase nimic in urma. Cam m-am trezit am fost socata si asa am ramas.
Omul care imi spunea ca am iubeste mi-a spus acum sa nu-mi mai fac nicio speranta, ca vrea sa stea singur, ca are nevoie de timp pentru el, ca nu mai simte nimic pentru mine, ca asa este el cand se supara tare si ca o sa-mi treaca, pentru ca si lui i-a trecut cand a fost parasit (de o alta), ca e normal ca eu sa sufar, pt ca el a fost cel care a plecat. Nu vrea sa stie nici macar daca mi-e bine, ce fac, pur si simplu nu-i mai pasa, mi-a interzis sa-l mai caut, il enervez.
Nu stiu ce sa fac pentru a putea trece peste lucrul asta...sunt devastata si nu-mi vine sa cred. Mi se face dor de el, nu-l recunosc...l-am implorat sa mai acorde o sansa...nu exista, nu mai vrea. Iar eu chiar il iubeam.
Oare imi voi mai reveni dupa asta? Ma simt parasita, umilita, neiubita, neapreciata, iar el chiar nu da 2 bani. Si-a inchiriat un apartament unde si-a dorit, platit de companie, este foarte bine, imi merge excelent...eu nu mai exist, iubita lui pe care o iubea nespus.
acum 13 ani
Buna ziua
Ai toate sansele sa iti revii
Este normal sa suferi si sa te simti devastata
Poate ca, desi dureros, este un moment in care sa te intorci catre tine si sa vezi ca si tu meriti sa fi iubita, apreciata, sa te valorizezi mai mult
Poate ca ai nevoie sa intelegi ce s-a intimplat, cum ai ajuns pina in punctul asta ca sa poti merge mai departe
Poti incerca sa apelezi la ajutor specializat care sa te ajute sa vezi obiectiv situatia, sa poti gasi solutiile cele mai bune pentru tine si sa iti poti accesa resursele interioare astfel incit viata ta sa capete un nou sens
Liliana Puchea
Psihoterapie
Consiliere Psihologica, MS
Tel 0722 207 760
Adresa cabinet : Bucuresti, str. Academiei, nr 7-9 , et.1, cam 21-22
www.psihoterapiecabinet.com.ro
acum 13 ani
Buna ziua Ioana,
Situatia cu care te confrunti este dificila si dureroasa pentru tine. In primul rand, daca nu poti in continuare sa dormi, nu ai pofta de mancare si nici dorinta de a merge la munca este cazul sa te prezinti la un psihiatru pentru a primi medicatia necesara si nu este recomandat sa iei calmante dupa ureche in nici un caz. Apoi ar fi ideal daca te-ai prezenta la un psihoterapeut deoarece in acest moment ai nevoie in primul rand sa iti exprimi, sa exteriorizezi durerea ta si bineinteles sa remediezi situatia iar psihoterapia este cea care te ajuta in acest caz.
Mult succes iti doresc draga Ioana.
acum 13 ani
buna Ioana, in cazul tau suferi de o forma de depresie care nu este grava, tot ceace trebuie sa faci e sa crezi in tine, sa fii optimista si sa te gindesti ca viata ta continua si ai sa intilnesti o alta persoana care o sa te iubeasca si o sa te respecte cu adevarat. Trebuie sa comunici mult cu alte persoane, sa consumi multe fructe si sa faci mult sport de ex: sa te plimbi , sa alergi, sa citesti, adica sa-ti ocupi cu alte activitati timpul liber si totul o sa revina la normal in scurt timp. Nu uita trebuie sa traim in viitor nu in trecut.
acum 13 ani
Va multumesc in primul rand pentru sfaturi si pentru ca ati avut rabdare sa cititi tot ce am scris. Imi prinde bine sa vorbesc cu prietenii si familia, dar deja suferinta mea o afecteaza mult si pe mama, care nu mai poate sa ma vada plangand, iar eu...nu pot sa trec peste faptul ca afectiunea lui este nula, in conditiile in care am fost atat de uniti. O sa fac tot posibilul sa-mi revin, imi doresc sa fiu mai bine chiar decat inainte, dar nu am crezut ca pot suferi vreodata atat de rau.
acum 13 ani
Am trecut prin ce treci si tu Ioana, simt si acum cat de tare m-a durut atunci, era in urma cu 8 luni. Trece greu, si sfatul meu este sa iei viata pas cu pas, zi dupa zi, incearca sa nu iti faci planuri pe termen lung pentru ca o sa cazi si mai rau in depresie. Dupa 8 luni am putut sa rad prima oara si sa mi se para atragator alt baiat. Ma simteam umilita si pacalita si cum se poate mai rau pentru inima unui om. Si ma usturau ochii de cate ori plangeam, plansesem prea mult. 8 luni, cum ti-am spus. Brusc, dupa 8 luni, am simtit nevoia sa rad prosteste din orice, cred ca si creierul nostru face astfel de lucruri ca sa se protejeze de nebunie. Ia, cum ti-am zis, fiecare zi in parte si nu incerca sa fii fericita fortat, pentru ca o sa sfarsesti prin a fi si mai disperata. Plangi, stai singura, comunica cu oamenii din jur cate putin, lasa-i sa iti stea prin preajma cate un pic, apoi retrage-te sa iti lingi ranile. O sa treaca. Tin pumnii stransi.
acum 13 ani
draga mea iOANA.Uite,imi spun si eu parerea.Nu iti dau nici un sfat,pentru ca nu se cade.Fiecare om face cu viata lui ce vrea.Acea persoana care te-a ranit si tot tu plangi dupa ea,nu merita lacrimile tale.S-a dus,sa fie sanatos.Lumea nu se termina cu el.Tu sa fii sanatoasa,mai are lacul peste.....Plus ca trebuie sa intelegi un lucru.Dragoste cu sila nu se poate,ar fi un chin si atat.A facut parte din viata ta o perioada,invata din asta sa fii mai atenta cu sentimentele tale si cum le distribui.Poate par rece dar, crede-ma am ceva experienta de viata si am si anii care imi permit sa imi spun o parere.Repet e doar o parere.Draga mea te simt tare doar ca esti socata,nu iti mai provoca rau,plangand si alergand dupa trenul care nu te ia...nu face rau familiei tale,treci peste cu fruntea sus.Asta a fost o expierenta,invata din ea.Orice femeie cahiar daca e numita sexul slab,este foarte puternica,Dumnezeu ne-a dat mare putere.Cauta puterea in tine nu aiurea.Stiu ca poti.Timpul vindeca tot.O iei de la capat.Iti doresc curaj,putere,intelepciune,discernamant ca sa le folosesti acuma cand ai mare nevoie.Te imbratisez cu drag.M.
acum 13 ani
sunt convins ca ai sa-ti revii !!! trebuie doar sa crezi in tine, stiu e greu ca sa iesi dintr-o astfel de situatie dar nu si imposibil iar in cazul tau despartirea a fost un pic dura sa spunem asa dar dupa ceace ai scris mai sus e spre binele tau ca v-ati despartit. Trebuie sa te gindesti ca meriti mai mult si ai sa ai mai mult , nu trebuie sa te simti vinovata de situatia asta si tine minte ca VIATA NU ESTE BUNA SAU REA ESTE EXACT ASA CUM O VEDEM NOI. iar tu in perioada asta vezi viata in negru in consecinta asa si este. Incearca sa vezi doar lucrurile frumoase sa te gindesti pozitiv si in fiecare dimineata cind te trezesti incearca sa-ti spui in gind ca incepe o zi superba si dak crezi cu adevarat in ceace spui asa o sa fie si ma bucur sa-ti fiu de ajutor sa ai o zi supeeeeerba;)
acum 13 ani
Acest comentariu a fost moderat de administratorul forumului
acum 13 ani
De-ti cautai fericirea trebuia sa fi facut tu primul pas...Sportul, arta si alte pasiuni placute ajuta sa te regasesti. Timpul si rabdarea rezolva totul.
acum 13 ani
Draga mea nu e sfarsitul lumii stai linistita!Nu te-a meritat!In viata sunt mai mult probleme decat fericire si te-ar fii parasit oricum.Este un las asa ca nu mai plinge!Succes!
acum 13 ani
Nu e vorba neaparat de o depresie,dar daca nu faci ceva sa-ti revii,ai toate sansele sa te pomenesti depresiva si asta nu prea e de dorit.In viata te vei lovi de multe alte probleme si de fiecare data vei fi de parere ca ''''''''acuma-i cel mai grav''''''''.Nu spun asta pentru ca ti-as dori asa ceva,nici pe departe,nu sant nici prezicator,dar intamplator am ceva ani in plus si am trecut prin multe.Si barbatul dupa care suspini imi face impresia ca e inca''''''''necopt''''''''la varsta lui e destul de firesc sa fie asa.Aveti amandoi viata inainte si nu are nici un rost sa te opresti la el,nici macar cu gandul acuma,pentru ca el,din cate am inteles,a fost suficient de transant,ti-a spus si dovedit chiar,ca nu esti cea de care are nevoie.Stiu ca doare,dar ia-o ca pe un scos de masea,cand te doare tare DAR TRECE!Nu trage de el,te va putea umili si-ti va parea rau.Socoteste-l un capitol incheiat,priveste inainte,cauta sa te inconjori de oameni cat de cat optimisti,si in scurt timp vei vedea cu alti ochi toata povestea.Nu-ti mai pune sufletul pe tava.IA ASTA CA UN PRINCIPIU DE VIATA.In caz contrar,vei suferi mult si nu merita nimeni.Ti-o spune o femeie a carei viata...bate filmul.Fii puternica.Mai putem vorbi,daca vrei.
acum 13 ani
Sigur ca mi-ar face placere sa mai vorbim. Vorbitul imi face cel mai bine acum si ma simt norocoasa ca am oameni in jur cu care pot face asta. Va multumesc. Eu vad totul ca pe o mare deceptie, ca m-a inselat cu "iubirea" lui si ca m-am inselat si eu cand il vedeam "unicul". As fi bagat mana in foc pentru el, nu credeam ca nu o sa ma mai iubeasca pentru ca ... "s-a suparat rau". A fost mult prea dur sfarsitul pentru mine.
acum 13 ani
E si normal sa te simti atat de aiurea pentru ca tu ai avut incredere in el si te-a dezamagit.Asa stim noi,femeile sa facem,sa ne dam de ceasul mortii si dam amploare unor lucruri care chiar nu merita.Ai vreo 22 de ani,parca,nu?Ai toata vremea din lume sa gasesti barbatul potrivit tie.Pentru ca doar ti s-a parut ca l-ai gasit.Atata timp cat el nu mai vrea,de una singura nu ai ce face si nici compromisuri nu e cazul sa faci,e si prea devreme si in defavoarea ta.Priveste in urma fara regret si inainte cu incredere.
acum 13 ani
Da, chiar 22 de ani am. Si chiar credeam ca l-am gasit. Nu prea au fost baieti pe care sa-i plac, dar de el m-am indragostit din prima, iar cand imi promitea marea cu sarea chiar il credeam. El nu avea niciun gand serios, sau si l-a pierdut pe drum, cand a fost absorbit de altceva. Cel mai ciuda imi este de mine, ca am putut sa renunt la mandria mea ca sa-l implor si lui nu-i pasa. Iar la mandrie am renuntat tot pentru el, ca sa nu-mi mai reproseze ca am orgoliu. Cat de naiva am putut sa fiu si ce mult sufar din cauza asta acum.
acum 13 ani
Eu nu cred ca ai renuntat la mandrie.Poate ai cazut usor in ridicol,facand pe disperata.El stiind ca pe tine te doare,poate savura momentul,poate asa se simtea mai barbat,cine stie.Dar astea trec,se uita,nu te gandi ca ai renuntat la mandrie.Cred ca te referi la demnitate,dar nici de asta nu poate fi vorba pentru ca atunci cand esti indragostit,toate le vezi altfel,iar cand te simti amenintat,poti reactiona in fel si chip,nu?Iti reprosa ca esti prea orgolioasa?Afi orgolios eu cred ca nu-i neaparat ceva rau dar nici prea constructiv nu e.Trebuie gasit un echilibru in toate,trebuie sa luam din toate cate putin.Nu-ti mai omora mintea degeaba,in viata te vei mai lovi de multe,ai sa vezi,pot aparea situatii mult mai grave.Nu degeaba se spune ''''sa nu dea Dumnezeu omului cat poate duce''''
acum 13 ani
Bineinteles ca imi reprosa ca am un orgoliu prea mare, fapt pentru care ma obliga sa-mi cer scuze pentru orice, daca ii spuneam ca am strans ceva dupa el, nu ma lasa pana cand nu-mi ceream iertare ca am spus asa ceva. "Multumesc" si "iarta-ma" erau cuvintele cel mai des folosite ca sa fie totul ok.
acum 13 ani
Domnisoara,
Nu e normal sa suferiti dupa un om care:
- devenise mai mult indiferent, egoist
- enervat si se suparat foarte tare daca ii spuneati ca este dezordonat si care apoi va obliga sa va cereti scuze pe tonul pe care si-l dorea, va acuza ca mereu provocati certuri
- de un om care v-a plesnit
- de un om care s-a jucat efectiv cu nervii dumneavoastra amenintandu-va ca poate pleca oricand din casa ... dumneavoastra ... fara sa spuna
- de un om care nu mai simte nimic pentru dumneavoastra
- de un om care e atat de nepoliticos, dupa cate l-ati ajutat si ati fost alaturi de el incat va interzice sa il mai cautati, "ca il enervati" ...
Da'''''''' cand l-ati adunat de prin camine de pe unde statea si i-ati oferit cum ziceti dumneavoastra "tot sufletul pe tava" (eu as adauga, nu numai), nu l-ati enervat ?
Fiti domnisoara serioasa, uitati-l, refaceti-va viata si nu carecumva sa incercati sa va plangeti de mila, ca nu aveti dupa cine exact.
Iesiti cu prietenii, bucurati-va de afectiunea lor, care cu siguranta va actiona ca un "pansament" asupra sentimentelor dumneavoastra fata de cel ce ERA el inainte, tineti-va mintea ocupata si inlocuiti-l cat de repede va da Dumnezeu cu unul care sa se poarte mai frumos.
acum 13 ani
Timpul rezolva absolut totul. Incearca sa-ti gasesti alte bucurii, în special in lucrurile marunte.
Nimeni si nimic pe lumea asta nu merita suferinta ta.
Sunt atât de multe lucruri şi momente frumoase pe lumea asta care abia asteapta sa le descoperi.
acum 13 ani
Eu cred totusi ca intr-un conflict exista intotdeauna mai mul decat o singura persoana si ca poate ai avut si tu partea ta de vina...mai mica sau mai mare nu conteaza..poate nu ai fost suficient de atenta la schimbarile astea treptate ale lui si nu suficient de categoriga DE LA INCEPUTUL RELATIEI.
Stii cum se spune "cine se frige cu ciorba sufla si in iaurt"...
el a facut o alegere pe care trebuie sa o respecti si daca vreodata ii va venii mintea la cap si isi va cere scuze ...acceptale si gandestete ca daca era sa fiti impreuna erati si acum dar nu sunteti.
Gata cu plansul si cu parerile de rau...trebuie sa mergi innainte pt.ca nu ai de ales si stergeti-l din memorie .
O zi buna si sa te ajute Dumnezeu sa-ti revii repede !
acum 13 ani
Draga R-Ioana,
Bucura-te ca ai scapat de individ! Nu trebuia sa-i permiti nici o jignire de la bun inceput! Primele pretentii nelalocul lor, trebuie sa dea de gandit fiecarei fete ca acel om nu merita sa-ti pierzi timpul cu el...
Vei trece peste supararea asta ( de fapt ,tu esti suparata pe tine acum ca te-ai lasat mintita), dar ai grija, s-ar putea ca omului sa i se infunde si sa ajunga iar pe drumuri... atunci cand te va mai cauta, refuza-l tu, cu toata puterea !
O primavara frumoasa si vesela sa ai!
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua