cum sa trec peste tradare ?

Si tu unde crezi ca am gresit eu ??
L-am iubit , am tinut casnicia 23 de ani ,este singurul barbat din viata mea ..( poate aici e greseala .. dar niciodata nu este tarziu nu ?) , el era cel cu stelele pe umeri in relatia noastra ..acum i-au cam cazut ,.hotararile le-am luat impreuna , nu am avut figuri in cap cum crede geo , intradvar exista o oarecare contradictie intre noi , dar constructiva , am si eu habar ce inseamna o lenjerie sexy... am cateva piese dintro oarecare colectie pe care le-am imbracat cand era cazul ....nevoi am avut si eu nu doar el, si i le-am sesizat
am fost si sunt o mama buna ,
asa ca te rog spune-mi tu ,unde am gresit ..

Buna Marin,
sa stii ca nu am ignorat primul tau raspuns , dar pur si simplu am fost bulversata de tot ceea ce am citit si mi-a fost adresat .. ceea ce ma surprinde ,este concluzia unora , inclusiv si a ta , si anume ca am decis sa divortez ..Chiar nu este deloc asa . doresc din toata inima sa-l pot IERTA si sa-mi gasesc linistea ...


Cartea inca nu am apucat sa o cumpar ...
PS
mi-am schimbat numele !

Buna Eva ,
Asa cum ii spuneam si lui Marin , sa stii ca nu am ignorat raspunsul tau ,l-am citit de foarte multe ori si-ti multumesc mult !
Ceea ce a facut sotul meu ,este o greseala ... chiar minora , fizic vorbind .... ceea ce ma doare pe mine este implicarea , pe care el o neaga , dar intuitia mea imi spune ca ma minte
A fost devotat familiei , este un tata bun , dar daca ma refer strict la relatia noastra ,nu a mers stralucit ,i-am atras atentia pe parcurs ca ceva nu merge
dar evita astfel de discutii , acum recunoaste ca nu a procedat cum trebuia ,
am asteptat de la el protectie si siguranta dar nu mi-a aratat-o niciodata ,sa intelegi ca eu eram cel" puternic " in familie ,
Acum spune ca nu a stiut sa-si exprime sentimentele ... si-i pare rau pt. timpul pierdut .
Daca va fi sa fie , vom recupera probabil cei 23 de ani irositi
Sper ...

De obicei barbatii de inseala pentru ca nevoile lor nu sunt satisfacute. Incearca sa te intrebi ce nu ai reusit sa-i oferi. Comunica cu el. Intreaba-l ce ii lipseste.

Buna Carmen,
ce sa mai intreb acum ???
eu consider ca nu trebuie sa existe nici o scuza pentru astfel de greseli..

nicicum nu iesi bine.. daca ii acorzi prea multa atentie il sufoci se satura de tine si de acea
o face .... si invers .. nu ai facut destul ca sa nu plece in alta parte ... lasati-o balta cu povestile astea .
ma repet .nici el niu mi-a oferit mare lucru .. dar nu am ales calea de a cauta in alta parte ., dimpotriva am incercat sa-i spun ca trebuie sa facem ceva sa imbunatatim relatia noastra .
Multumesc ca mi-ai scris !

Si eu am fost in situatia ta credema am luat bataie de la sotul meu si iam suportat toate infidelitatile pina la un moment dat , nu mam despartit de el deoarece avem doi copii impreuna si mam gindit tot timpul la ei , dar am inceput sa fac si eu la fel nu chiar ca si el dar aproape am inceput sa ma aranjez sa pun mai mult pret pe mine si miam gasit si eu pe cineva care e cu 5 ani mai tinar ca si mine iti spun asta mia dat un impuls sa pot merge mai departe , cit despre sotul meu nici prin cap nu ii trece ca as putea ca eu p***a ce lua bataie si era ca un fel de cirpa casei sa faca asa ceva si cu bataia iti spun drept am luato de citeva ori dar sa terminat cind a ridicat mina la mine am dat si eu si vazind ca nu ma mai las a incetat cu aceste abuzuri , ce e mai important aratate ca nu iti pasa de ce face chiar daca te doare de mori nu te arata cind inirziie acasa tu machiazate imbracate sexi nu pt el pt tine si prefate obosita o sal bagi in draci sigur. eu una asa am facut ti -am zis sper sa te ajute toata povestea mea, pe mine ma ajutat foarte mult sa stiu ca am pe cineva care se gindeste la mine si ma doreste sa nu spun iubire ca e prea mult, distreazate si tu nu il mai baga in seama lasal sasi faca damblalele oricum nu o sal schimbi veci dar trebuie tu sa te schimbi degeaba il iubesti un asemenea om nu merita iubire invata sa traiesti cu el pt familia ta ( daca ai copii ) daca nu despartete ce te retine viata asta e asa de scurta si grea incit nu merita sa traiesti si sa iti mince zilele un nebun. succes incontinuare

..sincer,sincer ??..nici nu mi-a trecut prin minte ca ai fi putut lua bataie....dar acum...daca ma gindesc mai bine...mi-as face griji pentru EL...
..daca vrei sa mai conversam [email protected]...

Am recitit raspunsurile tale... toate. (as putea spune ca am fost in situatia sotului tau...) Incerc sa-mi dau seama de unde furia asta a ta. Pana la urma de ce a facut-o? Doar ca sa-si "incerce" puterile? Probabil ca l-ai tinut "sub papuc", ca in casa tu esti "cocosul", chiar daca tu zici ca va consultati. El a simtit ca nu ii acorzi increderea... si asa s-a "razbunat"!
De fapt pe tine "te roade" ca a indraznit sa se "uite" la alta, sub "nivelul" tau??? ... ca s-a implicat emotional? Ti-e frica (,) ca s-ar putea sa va despartiti? In cartea aia zicea ca inainte de a lua vreo hotarare "definitiva" ar fi bine sa stabiliti o perioada de separare... apoi sa mai vedeti. Eu am trecut prin asta si stiu ce inseamna... Din ceea ce ai scris pana acum, eu am tras concluzia ca nu aveti alternativa. Nu cunosc amanuntele... dar din tot ce ai spus, din ceea ce spui ca se intampla, totul va duce in acest sens... din pacate! Daca nu vei putea sa uiti (sau macar sa nu mai pomenesti despre acest lucru), s-ar putea sa vina un moment in care el sa se sature... si sa faca primul pas! Depinde de cita rabdare are; nimeni nu poate trai numai in reprosuri. (am trait-o, o stiu pe propria piele... cand s-a umplut paharul am trecut si peste dragostea pe care o simteam pentru copii; stiam ca voi suferi enorm! si totusi am renuntat la tot, am plecat numai cu hainele mele aproape...)
Tu te-ai gandit ca: gata; de acum aveti o varsta, casa, copii, afacere, etc., ca voua nu vi se poate intampla asa ceva, si uite ca s-a intamplat, si esti suparata pe el... De cite ori il vezi iti amintesti/aminteste acest lucru si atunci esti furioasa... Mai interesat e ca si el reactioneaza, tot vehement... Inseamna ca se cam umple paharul! Relatia voastra a evoluat, iar tu esti suparata ca trebuie sa faci efortul de a evolua si tu... Daca unul din soti nu tine pasul toata "sandramaua" se clatina...
In concluzie, zic eu, daca nu il poti ierta inca, luati-va o pauza, separati-va o perioada (un an zice in carte!) Hotariti niste limite, cautati sa le respectati. Astfel aveti timp sa va linistiti, sa experimentati traiul separat, sa meditati la trecut, la prezent, la viitor. Copii am inteles ca sunt mari, vor intelege. Dar (tot in carte scrie) ca trebuie si copii trebuie sa fie informati de noile schimbari.
Ma gandesc ca poate sunteti suparata si pentru faptul ca aveti un anumit statut, va ganditi: "ce vor spune cunoscutii, prieteni!!!? Parintii!!!" ... Unii, cel putin parintii si neamurile apropiate, trebuie si ei informati... Restul... nu e treaba lor... nu mai stiu! De aceea va zic: cititi cartea!
Cu toata consideratia!

Buna Marin ,
am tot incercat sa explic , cum era in relatia noastra , dar nu sunt inteleasa , nu doream sa fiu "cocosul", sau sa-l tin sub papuc , vroiam atentie , sa vad si din partea lui o incercare si un efort ca relatia sa mearga si sa mentinem totul ca la inceput , dar de fapt acum imi dau seama ca am ridicat prea sus stacheta ..am fost prea pretentioasa pentru nivelul lui ...
Nu ma irita faptul ca s-a uitat la alta , sau ca ar fi sub nivelul meu ,fiecare om isi are propria valoare , este vorba ca oricum nu avea o alternativa cu persoana respectiva , si nu vreau sa spun motivul .. probabil il vei ghici ...
Nu m-am gandit niciodata asa cum spui , cum ca noua nu ni se poate intampla .. nu e adevarat ..doar ca nu m-am asteptat din partea lui ... nu e un om lipsit de caracter sau bun simt ,

Ce simt eu este ca nu era cazul sa faca asta acum ,trebuia s-o fi facut mai demult ,cand mai aveam si eu o alternativa probabil tocmai de aceea n-a facut-o atunci .. stia ca l-as fi parasit fara ezitare .. acum e putin prea tarziu pentru mine .. asa cum ma cunosc... ( sa nu crezi cumva ca sunt o hoasca batrana si urata ..sunt chiar "pretty " .... e vorba de incomoditatea care mi-ar cauza-o un nou inceput ...si varianta de a ramane singura nu doresc sa o iau in calcul )
Copii nu vor sa auda de despartire .. eu le-am pus si varianta aceasta , ei ne vor pe amandoi .. dar in acelasi timp se supara pe mine si ma considera acum singura raspunzatoare pentru ceea ce se intampla intre noi .. separarea am propus-o si eu ca si alternativa dar n-ar functiona .. "ne-am intersecta" la locul de munca , crezi ca ar mai da rezultate asa ?
Acum isi doreste cu disperare sa ramana cu noi, si nu doreste sa ne paraseasca
dar nu se stie niciodata .... mai ales cum spui tu ca daca se va satura la un moment dat o va face, insa intre timp am incercat sa-mi corectez atitudinea si lucrurile merg spre bine..
Cartea promit s-o citesc , si mai vorbim !
Doream sa te intreb ceva si deja mi-ai raspuns in mesajul tau anterior ...cum te simti dupa decizia care ai luat-o de a divorta ? fata de copii am inteles ce sentimente ai , dar fata de fosta ta sotie ??

Te las cu bine si mai vorbim !

... greseala de tipar:
"Nu m-am gandit niciodata asa cum spui , cum ca noua nu ni se poate intampla .. nu e adevarat ..doar ca nu m-am asteptat din partea lui ... nu e un om lipsit de caracter sau bun simt..."
Cum vine asta??? :) Dar din partea cui??
Marin

vroiam sa spun ..nu ma asteptam sa faca asa ceva fiind un om integru ...dar cu toate astea nu credeam ca mie nu mi se poate intampla .. probabil ca ceea ce gandesc nu pot sa exprim in asa fel ca sa fiu inteleasa

ma intrebai de parerea copiilor si ti-am raspuns ,
daca se intampla cand erau mai mici , probabil nu aveam cui sa cer parerea ( sa nu intelegi ca i-as fi parasit ) , si nu am spus ca acesta este motivul pentru care nu-l parasesc -parerea copiilor-
motivul pentru care nu o fac nu este frica , este ceea ce ti-am spus -comoditatea
si in acelasi timp speranta ca se vor remedia lucrurile intre noi ...
Cu bine ..!

Imi cer scuze, nu am vrut sa fiu dur mai devreme! (din raspunsul tau vad ca te-am suparat... sau mi se pare...) (daca te "aprinzi" tot asa de repede si cu sotul tau.......)
Daca vrei/vreti sa ramaneti impreuna trebuie sa "munciti" amandoi. Uneori e "al naibii" de greu sa traiesti/convietuiesti cu cineva. Iar atunci cand se pierde increderea... mai ales in cazul vostru, cand (cred ca) nu prea i-ai acordat prea multa incredere nici inainte ...
Desigur ca si el are partea lui de vina; ca nu a facut mai mult sa ... , ca nu a stiu cum sa... , ca a facut aia, ca nu a facut nu stiu ce... dar uite ca el a facut "un pas" in afara casatoriei. Si i-a placut (probabil)! Si s-ar putea sa-si mai doreasca! Am impresia ca (si) de asta ti-e frica tie: a deschis "cutia Pandorei"!... Dar daca iubesti nu astepti ca celalalt sa faca nu stiu ce, pentru ca tu sa raspunzi in nu stiu ce fel. Iubirea adevarata nu pune conditii: "daca ma iubea, nu facea aia!!" Nu merge asa. Iubirea e ca o boala!!!

Daca imi pare rau ca am divortat? Am spus mai devreme: nu se mai putea trai asa!!! Desigur ca imi pare rau... era obisnuita; cum spui tu: comod. Dar pentru linistea mea sufleteasca am facut bine. Nu am facut bine pentru copii... mi-e dor de ei. Vorbim la telefon zilnic, uneori ne vedem, dar... imi lipsesc micile momente petrecute impreuna. Cat nu as da acum sa le mai pot cicali: ca au facut aia, ca nu au facut aialalta, lucruri marunte, din care e facuta viata...