cum sa trec peste tradare ?

Daca nu-l iertati inseamna ca nici nu-l iubiti. Pedeapsa capitala pentru astfel de fapte nu se da, asa ca trebuie ales intre dragoste si sacrificiu, cum spunea Gabi.

Se spune ca fiecare are tendinta de a gresi intr-o latura sau alta. Unii gresesc in latura preacurviei din dorinta de a avea si un alt trofeu infara de cel existent in patul conjugal.
Altii gresesc (mai grav dupa parerea mea) in latura alcoolului degenarnd mai apoi cu agresivitate si tot tacamul....
Incearca sa faci o suma (+ cu - ) a tot ceea ce face el bine pentru casa voastra, mai apoi scazi vici/ul(ile) si daca rezultatul da cu plus eu zic ca merita iertat; daca nu, - tot merita sa-i mai acorzi o sansa.....si daca tot asa decurg lucrurile pe mai departe atunci te poti gandi daca nu cumva ar exista si un alt om caruia sa-i acorzi toata dragostea si pretuirea ta.
Multa bafta si intelepciune....

Ar trebui sa te ghidezi dupa 2 "ziceri" din popor,care contin mult adevar si de care nici eu nu am tinut cont la momentul potrivit,finalul fiind cel prevazut...Iata-le ; " lupul schimba parul,dar naravul,ba.." si " ciorba reancalzita,nu tine mult..." Trage tu concluzia...Poti gasi oricand pe cineva care sa te iubeasca si sa-ti ofere poate ceva mai bun decat ai avut !...

Draga Silvia,
Daca poti , stai de vorba cu cineva foarte apropiat si care sa nu fie partinitor. Daca nu ai cu cine, poate te hotarasti si mergi la un psiholog. Nu este o rusine! Fiind o persoana calificata va poate ajuta mai bine.
Apoi la librarie au aparut carti gen "Divortul sanatos". Am citit-o (de mai multe ori) si pot sa va spun ca va va fi de ajutor. Eu am trecut prin aceeasi situatie, dar "de partea cealalta a baricadei". Adica eu sunt sotul care a inselat... Deci (va spun din experienta ca) daca nu il puteti ierta cu adevarat nu prea exista alta solutie, din pacate!!
Dar, inainte de a lua vreo decizie procurativa cartea, cititi-o in liniste; acolo veti gasi exemplificate tot felul de situatii, tot felul de sfaturi profesioniste!! , din care sper ca veti putea trage o concluzie...
Tot reprosandu-i infidelitatea nu ati facut decit sa-l indepartati de dumeavoastra (si sa-l determinati sa va "re-confirme" acuzatiile!!!!). Dar e de inteles atitudinea dvs. : v-a ranit atat de profund!!! Totusi calea pe care ati pornit nu este buna nici pentru dumneavoastra , nici pentru sot, dar nici pentru copii!! Daca sunt mai marisori si le explicati pe intelesul (varstei) lor situatia vor intelege, vor trece peste...
Eu va spun ca cu toate ca eram constient ca voi suferi dupa copii, tot am facut-o: am inselat si pana la urma am divortat!!!!
Daca doriti, va mai raspund! Daca nu, cereti ajutorul! Cu sotul dvs. ati stat de vorba?
Cu tot respectul!

buna ziua am citit aceste articole si am ramas surprinsa....si eu personal am trecut prin acestea si ma intreb si astazi cum de am reusit sa trec?? cu rabdare, respect unul fata de celalalt asta conteaza foarte mult intr.o casnicie si incredere ....toti gresim in viata ....se spune doar ca barbatii gresesc dar eu gindesc asa ,,,mereu trebuie sa fim in doi??? nui asa ??? logic ...eu am avut totusi rabdare si i.am demonstrat ca sint o femeie mai atragatoare si mai dulce si mai intelegatoare fata de cealalta....ca raportul se bazeaza pe iubire si respect ...fara vorbe urite ,jigniri ,reprosuri,,ginditi altfel si totul va fii bine...barbatii cind gresesc sau viceversa exista un motiv anume si acela fiind ca va trebuii sa ne ocupam mai mult de noi insasi, de a ne cunoaste bine si a ne accepta si bunele si relele noastre..viata e doar una,,,deci traitio ,faceti.va voi singuri viata mai frumoasa ..deci respect si intelegere ,,comunicati mai mult si nu mai fiti gelosi si posesivi ...depinde de voi singuri cum sa rezolvati,,,ginditi de doua ori inainte de a spune ceva?? cu mult respect laura

Apreciez sinceritatea tuturor celor care au oferit un sfat. Fiecare are dreptul la o parere. Dar nu orice parere este benefica si corecta, cu atat mai mult cu cat ele sunt contradictorii. Adresa la care putem si mi-ar placea sa discutam, confidential, cu tine si cu / fara sot, este [email protected]. Succes!

Draga mea ,sotul infidel se inseala singur ,tu ai grija de sufletul tau ,casatoria inseamna responsabilitate pentru tot restul vieti cu bune si rele ,cine preacurveste in casatorie isi necinsteste trupul sau ,trebuie sa fi credincioasa ,sa ai o relatie personala cu DUMNEZEU ,doar asa gasesti pace si liniste sufleteasca si poti merge mai departe indeplinesteti atributiile de sotie si mama ,cel infidel va platii pentru toate aceste tulburari din viata ta ,sotul si sotia ar trebui sa fie uniti pana cand moartea ii desparte,dar nu toti pot sa traiasca curat si frumos si sa iubeasca sotia ca pe sine.,cred ca aproape toti barbatii inseala cel putin o data ,doar cei cu frica de DUMNEZEU nu o fac ,cred ca si sotul meu este infidel ,nu a recunoscut niciodata dar imi vad de treaba mea ,aduce bani ,copii nu sufera ,stiu ca asa sunt barbati treaba mea este sa-mi vad de sufletul meu ,DUMNEZEU ma binecuvantat cu copii minunati cu o casa frumoasa si masina ,iti doresc sa te bucuri de ce ai bun in viata .

silvia,
si eu am trecut prin asta
L-am gasit acasa cu alta femeie. M-a rugat sa il iert si sa trecem peste asta. Am acceptat. Mi-a fost foarte greu. Faceam ca tine, in adancul sufletului nu il puteam ierta si ii aminteam zilnic greseala lui. Dar intr-o zi a pus piciorul in prag si mi-a spus: "Daca poti sa treci peste si sa ma ierti, fa-o, dar nu imi mai reprosa. Daca nu poti, spune-mi acum si ne despartim si nu ne mai chinuim amandoi". Atunci am realizat ca avea dreptate. Trebuia sa nu ii mai reprosez la infinit. Am tacut. Lucrurile s-au linistit intre noi. In interiorul meu, iertarea a venit mult mai tarziu, dupa 18 luni. Dar daca nu incetam atunci, lucrurile se inrautateau si nu am mai fi reparat niciodata.
Nu e usor sa ierti.
Acum au trecut anii. Ma uit in urma si imi dau seama ca nu mai are importanta. Intr-o casnicie trebuie sa ramai doar atata timp cat te simti bine. Maine e o noua zi si poate incepe altceva, mai frumos.

draga mea,priveste cu inima ,nu cu ratiunea....ce este pentru tine casatoria?...o colivie in care iti tii partenerul doar pentru tine?...el?...el ce spune?..ati discutat sincer unul cu altul? este foarte important sa afli de ce a facut-o....ce a simtit?..cum ramane cu ingradirea sentimentelor?...vii si postezi o problema care este doar a voastra si numai a voastra....de ce crezi ca te pot ajuta altii in rezolvarea problemei ale caror date nu le stii decat tu si el?...vorbeste cu el...afla cum de s-a ajuns la asta...parerea lui nu conteaza?...daca initial l-ai iertat insemna ca sufletul tau a inteles ca fiecare are liber arbitru....cea care se revolta acum e ratiunea ingradita de propriile tale limitari,alimentate de doctrine disciplinare artificiale....alea nu sunt ale tale....gaseste calea spre inima ta si a lui
a nu se intelege ca sunt de partea lui....eu privesc doar pe dinafara...dar daca tot ai facut publica povestea voastra asta nu inseamna ca el....marele absent din discutia noastra nu are dreptul la replica.......iubirea e totul....il iubesti?....daca da ,de ce nu accepti si iubirea lui?...daca il iubesti numai cu conditia de al avea numai pentru tine ,fara a lua in calcul si ceea ce-si doreste el,la un moment data....asta nu e iubire....e proprietate...gandeste invers...ce vezi?...limite...libertatea....unde e libertatea individului?...peste ce nu poti trece?...peste orgoliul care-ti spune ca ai o hartie de proprietate asupra lui?...nu, nu ai! ...daca se simte arestat de conceptia ta de posesivitate, o s-o mai faca oridecateori o sa-si doreasca sa fie liber....si atunci ce-o sa faci?....gandeste-te ca daca vedea in tine iubirea de care are nevoie si pe care si-o doreste nici nu indraznea sa se gandesca la alta....esti in stare sa i-o dai?....orgolii,orgolii...peste asta nu poti trece....peste orgoliul ca nu este numai al tau....nu esti proprietara si asta te face frustrata...exclude dreptul de proprietate si o sa fii fericita,inclusiv pentru fericirea lui....poti?...

Draga Silvia, esti furioasa din cauza situatiei exasperate in care ati ajuns si atat!
Dar dovada e clara ca iti iubesti sotul si cred ca asta conteaza cel mai mult in ce priveste viitorul!
El e furios ca s-a intamplat si ca te-a pus intr-o situatie pe care nu mai stie sa o controleze, nu s-a asteptat la sentimentele contradictorii de dupa!!!
Intr-adevar, trebuie sa tineti cont de sentimentele unul pentru altul si asta NEAPARAT. Va iubiti deci aratati asta ca doar meritati amandoi, poate nu te-a inselat ca era ceva lipsa neaparat la pat ci e o forma de a se scapa de tensiuni si de griji aruncandu-le aiurea in acest caz fapta de care vrb.
Nu privi ce s-a intamplat ca doar NU MAI CONTINUA, de ce sa te macini pe cv care nu mai continua? E cu tine aia a fost si nu mai este dar esti TU si arata ca meriti!!!!!!!!!!!
Fii convinsa ca NIMENI nu stie mai bine ca tine ce e nevoie ca voi doi sa va apropiati unul de altul ca si la inceput ca doar nu v-au rapit extraterestrii implantandu-va te miri ce, sunteti aceeasi oameni care sunt la testul de a deveni mai intelepti si mai darnici.
Iubeste-l daca a decis casnicia e mai importanta, iubeste-l caci e totusi al tau :) Nu e rusine sa iti arati si partea buna in loc de furie, cine a spus ca furia aduce dragoste?Dar daca zambesti mai mult si ii vorbesti deschis si intelept despre viitor va face si el la fel si va vedea in tine femeia cu care s-a luat adica una pe picioare si asta e ca un pecete ca nu va fi interesat in viitor caci stie ca merita caci dar e iubit si ce e si mai IMPORTANT: FA-L SA INTELEAGA SI SA SIMTA CA TU CREZI IN EL LA FEL CA SI INAINTE CA E CAPABIL DE TOT CE TINE SA TE IUBEASCA SI CA ACUM E MOMENTUL DE UN NOU INCEPUT SAU O CONTINUARE POZITIVA.
Nu furia e puterea, furia doar demoralizeaza pe cel furios si pe cei din jur si face ca totul sa devina NEGRU!!!!!!
Scimba-ti atitudinea si da-i sansa sa iti arate ca tu esti a lui si ca ii pasa, dar nu mai fi furioasa pentru numele lui Dumnezeu, pune in balanta fidelitatea si calitatile pe care le apreciai in toti anii petrecuti cu el :)
Mandria e dusmanul tau, nu mandria te va duce departe ci puterea si vointa,Arata-te simpla si dispusa si roaga-te la Dumnezeu sa vezi clar si sa ai puterea sa invingi furia si mandria care te impiedica defapt sa fi calma cu sotul tau si sa te bucuri de el!!!
Psihologii lasa-i pentru cei care au cu adevarat nevoie caci aici e vrb de doar voi doi si ce vrei dar pune in parctica discutia cu el, nu te pune la o parte asteptand caci dar nu-l cunosti de ieri...arata ca iti pasa, fii calma si ia o atitudine pozitiva adicva fii realista!
Nu mai trai cu gandul CE A FOST ci CE ESTE.
Cand te uiti la el si ii vorbesti gandeste-te ce ti-a placut la el mereu si spune- i asta daca simti ca te ajuta, caci noi oamenii de multe ori simtim ca cel apropiat a uitat de calitatile pe care le avem in casnicie si pentru ca el te vrea si tu il vrei nu strica sa va amintiti ce calitati bune aveti si puneti-le in practica pentru a ajunge la rezultatul fericit.

Va doresc numai bine.

Eu vreau sa aduc in discutie neincrederea.
Daca nu mai ai incredere in sotul tau, atunci toate stradaniile tale si toate bunele intentii nu vor ajuta la nimic; relatia e rupta, si gata!
Pentru a-ti recapata increderea insa, e novoie sa stati e vorba si sotul sa fie sincer si deschis fata de tine. Este important sa te asiguri ca fapta lui a fost doar o greseala.
Priveste in trecutul vostru si aminteste-ti daca au mai fost situatii in care el s-a aratat interesat de alte femei.
Daca da, atunci, fie este in natura lui sa fie infidel, fie traieste cu regretul ca nu a ales persoana potrivita, care sa-l faca fericit. Concluzia, in acest caz, este ca relatia nu are nici o sansa. Doar daca Dumnezeu face o minune, sa-l transforme si sa-i schimbe sentimentele fata de tine.
Daca ti-a fost devotat, atunci poti accepta ca aceasta tradare s-a intamplat pe fondul unor probleme de cuplu, lipsuri emotionale (ai neglijat sa-ti arati sentimentele fata de el si nu a mai simtit ca-l iubesti), sau o relatie sexuala nesatisfacatoare (barbatii au nevoi sexuale mai puternice decat femeile; de multe ori nici ei nu-si dau seama - nu-si mai curteaza partenera, uitand ca e si ea un om, nu o papusa gonflabila - si ajung in starea de criza, cand instinctul devine mai puternic decat ratiunea).
Daca este doar o greseala, si ati hotarat sa ramaneti impreuna, atunci sotul tau trebuie sa stie ca, pentru a te vindeca, trebuie sa recunoasca deschis greseala lui, sa aiba regrete sincere, sa te aline pentru suferinta pe care ti-a produs-o, sa aiba rabdare pana iti trece durerea si, foarte important, sa isi doreasca viitorul doar alaturi de tine.
In ce te priveste, eu sunt convinsa ca daca aceste conditii vor fi satisfacute, atunci vei putea trece peste aceasta incercare, chiar daca va ramane un mare nod in urma.
Si daca ai hotarat asta, trebuie sa privesti si tu inainte, sa cauti sa nu-ti mai amintesti, iesi din starea de victima, initiaza activitati pentru voi doi, dar si impreuna cu copiii.
Trebuie sa mai stii ca barbatii sunt niste baieti mai mari; ei tot timpul au nevoie de o femeie care sa-i ingrijeasca si sa-i conduca. Trebuie sa fii, pentru sotul tau, si sotie, si amanta, si mama. E greu, dar se poate invata. Iar beneficiile pot fi mari.
Din cate mi-am dat seama, esti o femeie cu valori si principii, care doreste totul sau nimic, fara compromisuri. Iti va fi greu sa gasesti pe cineva care sa-ti impartaseasca convingerile; dar nici nu poti trai altfel. Te inteleg foarte bine.

draga Silvia,prin ceva asemanator am trecut eu anul acesta ,poate mai grav decat ceea ce ti s-a intamplat tie.M-a inselat cu o prietena,,buna''''''''.Doi ani.avem un copil impreuna si cand am aflat am crezut ca mor.
el mi-a spus deoarece stia sigur ca o sa aflu.Sotul ei stia.Si am decis sa ne separam doar ca atunci cand el si-a facut bagajul eu i-am zis sa se mai gandeasca daca e bine ceea ce face daca merita o nenorocita sa ne distruga.Si i-am zis sa ramanem momentan pentru copil.el nu a dat raspuns dar a ramas.
nu a vrut sa vorbeasca despre ceea ce s-a intamplat pana dupa 5 luni.
atat am asteptat.Nu dormenam noaptea,aveam cosmaruri eram nervoasa si nu faceam decat sa ma distrug imaginandu-mi ce facea el cu ea,ce vorbeau de mine etc.
Si cand am prins momentul l-am intrebat de ce a fost,de ce sentimente a avut fata de ea.Si surprinzator mi-a raspuns.Si culmea mi-a zis ca daca stiam sa tac si sa nu mai bat tot timpul moneda pe aceasta infidelitate ar fi vorbit mai de mult.
acum dupa ce eu am invatat sa nu mai critic si sa-mi vad si eu greselile mele suntem foarte bine .dupa ani multi de cand nu am mai auzit de la el ,,te iubesc'''''''' acum imi spune din nou si chiar zice ca daca nu luptam eu ptr.familia noastra acum era destramata ca asa sunt barbatii mai uita sa gandeasca. asa ca e bine sa incetam a reprosa si ceea ce trebuie sa facem sa ne gasim si sa ne recunoastem si vina noastra si sa incercam fara cearta sa discutam.

buna sunt an aceiasi situatie si vrea sa iti spun ca poti sa ierti dar nu poti sa uiti si nu va mai fi ca la inceput niciodata deacea trebuie sa iei o decizie mai ales ca acum iti raspunde cu agresivitate iti doresc tot binele din lume si sper ca o sa iti fie bine bafta