Postata de BClaudiu93 cu 14 ani in urma.
Salut. Ma numesc Claudiu si am 17 ani si am cateva probleme destul de mari. Va rog mult sa cititi.
Dintotdeauna am fost o persoana foarte introvertita si timida. Nu aveam curaj sa spun ca nu vreau sa fac un anumit lucru sau sa refuz pe cineva si mereu am incercat sa le fac pe plac absolut tuturor.
Credeam ca daca voi fi un om bun, voi primi si eu bine in schimb dar nu a fost deloc asa.
La scoala eram foarte foarte stresat inca din prima zi de clasa I. Imi era foarte frica sa nu se supere profesoara pe mine sau parintii. Primeam foarte foarte multe teme de facut si stateam pana tarziu sa le fac, uneeori pana la 12. O uram pe invatatoarea mea pentru ca ea avea mari pretentii de la mine deoarece eram cel mai bun din clasa si pentru ca ma trimitea la multe concursuri si se supara daca nu faceam bine. Celorlalti copii nu le spunea nimic.
Parintii mei mereu au avut pretentii foarte mari de la mine in tot ceea ce faceam eu si eu mereu am incercat sa le fac pe plac ca sa nu se supere.M-au inscris la tenis sa fac un sport de performanta.Acolo ma simteam la fel de stresat ca si la scoala. Mereu ma certa cand venea sa ma vada, iar antrenorul ma certa si el sa arate ca vrea sa ma invete. Cand nu era tata uneori anternorul ma lovea si ma injura de fata cu alti copii si parinti, iar eu stateam si pur si simplu nu faceam nimic. Imi venea sa explodez dar niciodata nu am aratat ca sunt neumultumit.Pe la 12 junsesem sa ma masturbez ca sa pot sa ma linistesc. Credeam ca e un lucru ingrozitor dar nu puteam sa ma controlez pentru ca era singurul lucru care ma mai linistea. Ma simteam extrem de vinovat si era ingrozitor. Credeam ca fac un lucru groaznic si ca sunt o persoana oribila din cauza asta, dar cam intotdeauna m-am simtit fara valoare si simteam ca niciodata nu sunt destul de bun pentru ceilalti.
Cand aveam 14 ani m-am imbolnavit destul de rau. Am avut bronsita cateva luni de zile. Ma simteam foarte rau si dormeam foarte greu. Aveam si cearcane foarte mari. Colegii de clasa imi spuneau ca am o fata de mort. Si profesorii stiau ca ma simteam rau dar in continuare trageau de mine sa invat si sa merg la concursuri. M-am calificat la olimpiada nationala de chimie de la Oradea. Dupa ce m-am calificat a inceput chinul. In fiecare zi stateam 5-6 ore in laboratorul de chimie facand probleme. Profesoara nu prea statea cu mine, imi spunea din ce culegeri sa lucrez si venea sa verifice cat am lucrat. Imi venea sa mor. Simteam ca nu mai pot sa suport, dar cu toate astea nu ziceam nimic, iar daca parintii ma vedeau suparat ma certau si ei.
In realitate mie nu imi pasa de toate acestea Eu nu voiam decat o viata normala. Voiam sa am si eu prieteni sau o prietena.Voiam sa ma relaxez, sa cunosc si eu alti copii, sa merg in tabere, dar parintii mei spuneau: "Ce nu-ti ajunge ca ai de toate, ai casa, ai masa, mergi la olimpiade"
Pregatirea pentru olimpiada judeteana de matematica m-a stresat mai tare decat la chimie. Era foarte greu si nu intelegeam. Eu fiind intr-a opta faceam probleme de clasa a 10-a. Lucram mult si acasa ca asa pot sa inteleg. Ajunsesem intr-un timp sa vizez numai formule.Cand ma gandesc acum nu stiu cum am supotat aceste luni.
In afara de scoala si de calculator in viata mea nu se intampla absolut nimic. Nu intram pe messenger sau pe situri de socializare, deoarece toate lumea voia ceva de la mine. Voiau sa le fac tema sau sa le repar calculatorul sau sa le fac temele etc. Toata viata oamenii au vrut ceva de la mine si eu nu am avut curaj sa refuz.
Am inceput sa ii urasc pe profesori, foarte tare si pe colegii mei. Mi-am dat seama ca celorlalti nu le pasa de ce spun profesorii. A trecut repede clasa a noua, si tot ce am facut a fost sa stau la calculator si sa invat din cand in cand. In fiecare zi imi venea sa plang si uneori plangeam ca nu am si eu o viata normala si ca nu am avut nicioda o prietena si credeam ca nu voi avea niciodata. In vacanta dintre a 9-a si a 10-a am inceput sa ies cu colegii, dar nu ieseau prea des si nu puteam sa stau mult pentru ca daca batea vantul incepea imediat sa ma doara capul si sa fac sinuzita.
Nu vreau sa dau examenele alea, nu vreau sa trec prin liceu fara sa simt altceva decat suferinta. In fiecare zi ma doare capul, gatul, tusesc si imi e frica sa nu ma imbolnavesc. Am luat tone de pastile pentru tuse, imunitate, pentru dureri de cap dar absolut nimic nu are efect.
Gandul ca o sa ajung la faultate unde o sa fie mult mai rau si dupa aceea o sa ma angajez ma terorizeaza. Nu pot sa suport gandul ca toata viata n-am facut absolut nimic pentru mine. Niciodata nu am fost fericit. Nu am facut decat ce vor ceilalti. Sunt foarte fricos, foarte timid si nu am pe nimeni cu care sa vorbesc. Parintii nu vor sa ma inteleaga. Cred ca singurul mod in care pot sa le arat cat de mult sufar este sa ma sinucid. Atunci isi vor da seama ce simteam eu. NU MAI SUPORT. Viata mea nu a insemnat altceva decat chin, suferinta si stres.
Ma simt neputinios in fata vietii si mereu sunt foarte obosit. Dupa ce vin de la scoala nu mai pot face absolut si stau in pat mereu si de multe ori incep sa plang spunandu-mi ca nu pot face nimic pentru a ma schimba si a avea o viata normala pe care sa o traiesc pentru mine. Va rog foarte mult sa ma ajutati.
Am inceput sa cred ca problemele mele de sanatate se datoreaza in mare parte psihicului si modului cum am trait pana acum. As vrea sa scap de gandurile astea pe care le am dar ma urmaresc mereu. As vrea sa fiu un copil ca toti ceilalti, sa fiu sanatos si fericit. As vrea si eu sa am o prietena dar sunt foarte foarte timid si nu stiu cum sa ma apropii de o fata. Nu stiu ce sa ii zic, despre ce sa vorbesc. Ma rusinez imediat cand vad o fata care imi place si ma feresc de ea. Niciodata nu am sarutat o fata si nu am fost la o intalnire. Colegii mei rad de mine ca nu am avut niciodata o prietena si ma simt si eu foarte prost pentru ca am 17 ani si vreau sa simt ca iubesc pe cineva si sa simt ca si acea persoana nu ma iubeste pe mine, dar am fost invatat ca adolescentii nu simt dragoste, ca asta e mare p***ae si ca e un pacat, dar vreau si eu sa ma indragostesc cat sunt adolescent , nu la 30 de ani asa cum cred altii ca e "moral" pentru ca atunci e vorba despre bani, serviciu si responsabilitate si alte p***ai de care eu nu mai vreau sa aduc niciodata. Eu cred ca cea mai frumoasa dragoste este in adolescenta si vreau si eu sa o simt.Ma chinuie gandul ca atunci cand eram sanatos si puteam sa imi traiesc viata cum vreau eu nu am facut-o, am trait cum au zis altii. Acum cand imi doresc sa fiu altfel, nu mai pot. Mi s-a bagat in cap sa fiu un copil cuminte, ascultator, supus, sa respect pe toata lumea, sa invat mult. Acum, colegii mei care fumeaza, se imbata si isi petrec noptile in cluburi sunt mult mai sanatosi ca mine si e foarte frustrant.
Nu mai stiu ce sa fac sa trec peste toate intamplarile si sa las totul in urma. Va rog sa ma ajutati.
acum 2 ani
Sper ca esti viu di sănătos. Nu-ți face griji. Timpul va pune totul la locurile lor.
acum 2 ani
Bună
Îți înteleg problemă
Eu am căutat pe net să văd dacă mai suferă cineva din cauza asta
Eu m-am mutat la o scoala noua in clasa a7-a și de atunci nu pot sa socializez cu nimeni, sunt prea timidă.🥺😔Acasă vorbesc mult dar la scoala deloc
Incep să mă tem că eu niciodată nu mă voi putea integra aici
Dar eu cred că pot să te ajut pe tine🥰😊
Dacă simți că ești trist încearcă să te gândești la ceva ce îți place ce te face fericit
Să te relaxezi mai mult
Și să o rogi pe mama ta să te lase să fi tu însuți pentru că tu nu te-ai bucurat de viață deloc din cauza cerințelor și așteptărilor ei🥺😔
Și să încerci să îți reei viața de la zero
Știu că nu e usor dar e singura soluție
Sper că te-am ajutat.
Îți doresc o zi frumoasă și sper să te faci bine🥺😔🥰❤
acum un an
Tinere, m a atras articolul tau pentru ca la.varsta ta si eu am.fost.ca tine ( bine, nu chiar asa dramatic, da' p'aproape. Parerea mea este ca iti faci prea dramatice ganduri. Iti trebuie putina socializare dar ai grija cu cine te aduni. De scoala tine te tare si asculta ti parintii si profesorii. Probabil sunt severi( cum au fost si ai mei cu mine si cum am fost si eu cu baietii mei( acum am nepoti!). Numai tu iti poti condice viata. Viata ne este data numai odata. Iubeste te pe tine in primul rand, apoi toate vin de la sine. Ai rabdare, toate se rezolva. Fii increzator si daca iti place de o colega, spune-i ca iti place dea si ca vrei sa fiti prieteni. Asa, pur si simplu, te duci la ea si spui verfe in fata ca iti place de ea. E foarte simplu, ai sa vezi. Un preot te ajuta foarte mult. Un preot cu har este cel mai bun psiholog. Vorbeste cu parintii tai, cu dirigintele si mai ales cu mama ta. Io am avut o viata cazona de la 14 ani si de la 9 ani.ma masturbez. Nu e nimic rau in asta, e normal, chiar daca ai o relatie, poate fi si un joc in doi. Timiditatea se depaseste prin simplitate si firesc. Nu trebuie sa I spui fetei decat ca iti place de ea, restu' vine de la sine. Dar ai grija cu cine te aduni. Sa fie si ea de aceeasi educatie ca tine, nu te inhaita cu fete de moravuri usoare, tie iti trebuie o iubire. Nu fi prost ca mine, eram asa de timid ca niciodata nu I am spus ca o iubesc. Depaseste ti fricole si nu te droga, nu fuma, nu bea, nu te droga si nu te sinucide. Fa ca mine: inoata pana la orizont. Io fugeam in larg de disperarea mea si ma scoteau valurile noaptea pe plaja pustie. Inotu' a fost zboru' meu. Prima mea dragoste, care mi a inghitit sufletu...da' m-a salvat de depresie si disperare. Apoi, schiatu'! Alt zbor al meu. Zboara, asta e sfatu meu. Io la 17 ani zburam ZLINu 526 F pe Strjnic, in 1975. In 1974 cursul.de planorism pe Tg.Mures. La 30 ani.parasutism la TurnuDeParasutistiBucuresti. Am visat sa zbor in Cosmos, evident. Era sa ma arunc de disperare intre vagoane cand tata m a oprit de la zbor (pentru ca eram minor, aveam 17 ani si trebuia si a doua semnatura parentala pe docentul oficial trimis postal) cu un telefon chiar in dimineata cand ma indreptam spre avionul pregatit de instructoarea mea sa decolez SINGUR cu ZLINU'! Aveam deja 18 ore de zbor in dubla comanda si era timpu sa mi iau zboru' da tata mi as frant aripile, la 17 aniE...dar citisem "Ciresarii" de CtinChirita si astfel, in cautarea Aventurii, am ajuns la Marina, din mrejele careia nu am mai scapat... ar fi foarte multe de spus, io atataa ti mmzicai zic: urmeaza ti inima. Visurile tale creeaza realitatea vietii tale. "Sunt timid dar ma tratez", era pe vremea mea un film...AmZs!BuLau.
acum 6 luni
Ce se mai aude de postarea asta?
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua